CAPITOLUL 23

  Cuvintele lui Nan l-au făcut pe Mac să se înroșească la față.

- Uh, ticălos nerușinat. Dacă ai de gând să mă iei cu tine, atunci grăbește-te, dacă întârzii, voi merge singur.

Mac a țipat pentru a-și acoperi jena la cuvintele lui Nan, mâinile lui răsucind cearșafurile.

-Dacă te duci singur, te lovesc cu piciorul, asta e tot.

Nan a amenințat înainte de a închide.

- Idiotule! a înjurat Mac pe la spate.

Am luat cartea și am continuat cu greu. La scurt timp după aceea, Nan s-a dus acasă și s-a apropiat de Mac, care era leneș în grădină.

- Pleci? a spus vocea răgușită a lui Nan, făcându-l pe Mac să se uite la el.

- Mă duc, a răspuns Mac scurt.

- Deci, ești gata? a întrebat Nan.

- Nu încă, nu știam când te vei întoarce.

Mac a vorbit repede înainte ca Nan să poată spune ceva.

- Du-te și pregătește-te, este deja ora 5, a răspuns Nan, așa că Mac s-a ridicat, s-a întors în casă, a urcat în camera lui și apoi a coborât să se întâlnească cu Nan care aștepta jos.

Coborând scările, Mac a auzit vocea lui Nan vorbind cu Frog.

- De ce nu i-ai gătit lui Mac, Frog? Vocea firavă a lui Nan a răsunat, făcându-l pe Mac să înghețe la auzul numelui lui.

- Păi, frate tu nu erai aici, a răspuns Frog .Acum, cei doi vorbeau într-un colț al camerei, lângă intrarea în casă.

- Dacă eu nu sunt aici, trebuie să gătești, altfel va arde ceva, a spus din nou Nan.

- Poate să-și gătească și singur și nu este șeful meu. El nu-mi plătește salariul. De ce trebuie să continui să fac totul pentru el? Frog a răspuns cu reticență.

- Cum o să vorbesc cu tine, Frog? L-am adus aici cu mine, te rog doar să gătești pentru el. Ce este greu? Sau trebuie să-ți dau o mărire de salariu și să te plătesc ca să te ocupi de mâncarea lui?

Nan a continuat. Mac, care stătea acolo și asculta, și-a simțit inima bătând cu putere la cuvintele lui Nan, ca și cum Mac ar fi fost unul dintre cei mai importanți oameni din casă de care trebuia să aibă grijă.

- Nu vreau o mărire de salariu...0k, dacă Hia vrea să mă ocup eu, o fac, a spus neputincios Frog .Pe scurt, Frog nu putea să se certe cu Nan.

- Ei bine, asta este, a spus Nan.

Mac s-a oprit pentru o clipă și a coborât încet scările. Nan mergea și el pe scări.

- Ați terminat?a întrebat Nan, Mac a dat din cap, apoi s-a întors să se uite la Frog, care il urma pe Nan, și a văzut că cealaltă persoană își bătea joc de el.

Mac a suspinat încet, știind imediat că Nan îl făcuse cu siguranță pe Frog să-l urască și mai mult.

- Atunci du-te la mașină, a spus Nan, puțin supărat pentru că era supărat pe Frog.

- Deci, frate ce vrei să-ți pregătesc la cina?

Frog nu s-a putut abține să nu întrebe.

- Nu este nevoie, Mac și cu mine mergem să mâncăm în oraș, a spus Nan, înainte de a-l trage de braț pe Mac pentru a merge în același timp în fața casei.

De îndată ce s-au urcat în mașină, Nan a ieșit din casă și s-a îndreptat direct spre casa lui Mac. Pe drum, Mac îl privea periodic, pentru că Nan nu-l deranja ca de obicei.

- De ce te uiți la mine?

Expresia lui Nan l-a făcut pe Mac să înghețe puțin și să facă o față confuză.

- Cine se uită la tine? a întrebat Mac pe un ton ușor enervat, Nan s-a întors să se uite la el.

- Hmmm, un câine se holbează la mine. Dacă ai ceva de spus, spune-o, a răspuns Nan.

- Nimic, răspunse Mac, știind că Nan era supărat, așa că nu voia să găsească motive pentru a-l înfuria și mai tare.

- Ai vreun lucru special pe care vrei să-l mănânci mâine?, a întrebat Nan încet, cu ochii ei privind în josul drumului.

- De ce? a întrebat Mac confuz,

- Trebuie să te duci mâine la serviciu, nu-i așa? Îl voi pune pe Frog să-ți pregătească prânzul într-o cutie. Spune-mi ce vrei să mănânci ca să-i spun ce să facă ,a spus Nan surprinzându-l puțin pe Mac, pentru că în mod normal nu îl întreba niciodată, Mac avea doar datoria de a mânca.

- Ce se întâmplă? a întrebat din nou Nan, în timp ce Mac reflecta.

- Carne de porc dulce, a răspuns Mac ce voia să mănânce.

- Așteaptă, asta îți va da doar diabet. Comandă altceva, a spus Nan certându-l.

Mac s-a încruntat ușor, Nan l-a întrebat ce vrea să mănânce și el a spus doar atât.

-Calamar umplut, a spus Mac din nou.

- Tocmai ai mâncat vineri. Ai de gând să mănânci din nou calamari? O să ai colesterolul ridicat, a spus Nan, cu un zâmbet jucându-se în colțurile gurii care l-a făcut pe Mac să se oprească înainte de a respira adânc când și-a dat seama că era tachinat.

- La naiba, orice vrei să faci pentru mine, fă-o. Nu trebuie să ceri. Dacă atunci când îți spun ce vreau să mănânc, nu o faci, nu-ți face griji ,l-a certat Mac supărat.

- Haha, să te simți jignit de asta nu face decât să te enerveze, Domnule Mac, i-a răspuns Nan.

Recunoaște că era supărat la început, așa că a încercat să glumească cu Mac pentru a-și atenua frustrarea, ceea ce a fost destul de eficient.

- Idiotul naibii, l-a certat Mac. Dar Nan nu a tresărit, un râs răsunând în gâtul lui.

- Îți place de mine?a întrebat Nan făcându-l pe Mac să înghețe, inima bătându-i tare când a auzit aceste cuvinte.

- Despre ce prostii vorbești? Creierul tău este în regulă?a întrebat Mac rapid.

Se simțea de parcă propriile mâini erau încurcate, fără să aibă unde să le pună.

- Oh, am auzit oameni spunând că femeile, atunci când te insultă, o fac pentru că te plac. Dacă mă înjuri, înseamnă că mă placi, nu-i așa?a întrebat Nan cu un zâmbet.

- Du-te dracului, eu nu sunt femeie. În plus, pentru mine, înjurăturile sunt înjurături, nu înseamnă nimic, a spus Mac, dar nu a îndrăznit să se uite la Nan.

- Ah, păcat, a spus Nan, Mac s-a încruntat și s-a întors să se uite la el.

- Ce păcat?a întrebat Mac în grabă, Nan a ridicat ușor din umeri.

Nan a spus cu un zâmbet răutăcios.

- Mac s-a uitat la el cu neîncredere, pentru că nu putea ghici ce voia să spună, niciodată nu știa exact ce gândea această persoană.

Când Nan nu a spus nimic în afară de asta. Mac a stat în tăcere până când a ajuns la poarta din față a casei sale.

- Așteaptă în mașină, eu cobor să-mi iau hainele, a spus Mac, dar a fost surprins când Nan a deschis ușa mașinii.

Nan s-a îndreptat spre ușă și a sunat la sonerie, făcându-l pe Mac să coboare rapid din mașină.

- Ce naiba faci aici ticălosule? Urcă în mașină, a strigat Mac în grabă, dar Nan s-a prefăcut că nu aude și a sunat din nou la sonerie.

- O voi face, o voi face!

Vocea grădinarului a răsunat în timp ce se grăbea spre ușă.

- Oh, Domnule Mac, a salutat grădinarul când l-a văzut pe Mac în picioare cu un alt tânăr.

Astăzi, Nan era îmbrăcat într-o pereche de blugi skinny și un tricou alb care îi îmbrățișa corpul, arătându-i pieptul puternic.

- Deschideți-mi ușa, vă rog, voi lăsa mașina înăuntru, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să se uite la el.

- De ce vrei să intri? Așteaptă în fața casei, a spus Mac în grabă.

- Am intrat în casa ta, sunt deja aici, nu pot să intru și să-l cunosc pe tatăl tău?a întrebat Nan, iritat.

- Nu e nevoie! a spus Mac cu o voce severă, în timp ce grădinarul, aflat în picioare, îi privea nedumerit pe cei doi.

- Nu faceți atâta zgomot. Credeți că sunteți acasă?a spus Nan.

- Ce-i cu zgomotul ăsta, Jom?

Vocea tatălui lui Mac, Kitcha, a răsunat înainte de a se îndrepta spre ușa din față a casei.

- Uh, domnul Mac s-a întors, a răspuns grădinarul.

- Hei, omule Nan a ridicat mâinile către tatăl lui Mac, zâmbind, Mac era în picioare lângă el.

Tatăl lui Mac a ridicat mâna în semn de salut.

- Deci, de ce nu intri în casă? a întrebat tatăl lui Mac înainte de a-l lăsa pe grădinar să deschidă gardul.

- Stai puțin, mi-am permis să parchez singur mașina în casă, i-a spus Nan tatălui său, care a dat din cap pentru că a văzut că cealaltă persoană a venit cu fiul său. Mac s-a întors imediat să se uite la el.

- Tatăl tău mi-a dat permisiunea ,i-a șoptit Nan lui Mac înainte de a se îndrepta spre mașină și de a merge spre parcarea casei, Mac urmându-l pe tatăl său.

- Acesta este prietenul cu care ai stat?l-a întrebat tatăl lui Mac pe fiul său.

- Da, a răspuns Mac scurt, încruntându-se, neînțelegând de ce Nan ar fi intrat în casa lui.

- Această persoană, pare foarte diferită de ceilalți prieteni ai tăi, a spus tatăl lui Mac, pentru că prietenii pe care i-a întâlnit și i-a văzut erau în mare parte din înalta societate, purtau haine de firmă și nu păreau la fel de nepoliticoși ca Nan.

Mac a rămas tăcut pentru că nu știa cum să-i spună tatălui său cine era Nan.

- Mă scuzați că nu m-am prezentat? Numele meu este Nan.

-Um, tu ai fost cea care a sunat când Mac a fost bolnav?a întrebat tatăl lui Mac.

- Da, a răspuns Nan politicos, ceea ce l-a făcut pe Mac să se simtă stingherit.

- Deci te-ai întors acasă?

Tatăl lui Mac s-a întors să se uite la fiul său și l-a întrebat.

- Nu, m-am întors să mai iau haine. Deocamdată stau la Nan acasă, tată, a spus Mac, uitându-se la Nan pentru a răspunde la întrebările tatălui său dacă acesta mai punea altele.

Nan, care a coborât din mașină, s-a prezentat din nou.Nan s-a purtat ca și cum ar fi vrut să-și șteargă acțiunile din trecut.

- Tată, întreabă-l pe el, eu îmi iau hainele mai întâi. Terminând, Mac a fugit spre casa lui, lăsând-o pe Nan să răspundă la întrebările tatălui său.

- Domnule:

Înainte ca Nan să poată răspunde, grădinarul a intrat.

- Ce? a răspuns tatăl lui Mac.

- Cred că va trebui să chem un mecanic să arunce o privire la mașină, deoarece nu mă pricep prea bine la motoare, a spus grădinarul cu calm.

- Ce nu este în regulă cu mașina? a întrebat imediat Nan.

- Nu știu, mașina nu vrea să pornească ,s-a plâns tatăl lui Mac.

- Atunci lasă-mă să arunc o privire, a răspuns Nan, tatăl lui Mac a ridicat o sprânceană.

Mac a intrat în cameră, de îndată ce a intrat în cameră, a căzut pe pat epuizat, uitându-se la tavan, întrebându-se ce făcea, De ce trebuia să renunțe la Nan?

Pe de o parte, voia să se întoarcă la viața lui normală, dar, pe de altă parte, începea să se obișnuiască cu ceva ce Nan îi oferise în mod inconștient. Mac s-a dus la culcare încercând să se gândească la lucrurile rele pe care i le făcuse Nan, încă își amintește toate acțiunile sale, iar Mac nu știe dacă își imagina, dar în ultima vreme Nan se purta ca și cum ar fi vrut să șteargă acțiunile sale din trecut.

- Huh, nu se poate ca cineva ca tine să se simtă vinovat, a murmurat Mac în sinea lui, în timp ce s-a așezat și a suspinat greu înainte de a pleca să-și ia hainele din dulap și să i le ducă lui Nan.

Mac și-a pus obiectele personale și hainele într-o geantă și a coborât scările, dar nu i-a văzut pe tatăl său sau pe Nan în sufragerie.

- Unde este tata? l-a întrebat Mac pe menajera care trecea pe acolo,

- Este în garaj, a răspuns menajera.

Mac a mers spre garaj înainte de a auzi pălăvrăgeala și râsul tatălui său.

- Hahaha, poftim, poți să te ocupi tu de asta pentru mine.

Vocea tatălui său l-a făcut pe Mac să ridice o sprânceană, puțin confuz în legătură cu cine vorbea tatăl său și despre ce vorbea .

Imediat ce a ajuns acolo, l-a văzut pe Nan închizând capota mașinii tatălui său, zâmbind.

- Ce se întâmplă, tati? l-a întrebat Mac pe tatăl său cu curiozitate.

Nan s-a întors să se uite la Mac cu un zâmbet ușor.

- Nimic, Nan a venit să ne ajute să reparăm mașina.

La urma urmei, Jom și cu mine am lucrat la mașină ore întregi, Nan a venit și într-o clipă mașina a pornit, a spus vesel tatăl lui Mac.

- Hm, a mârâit iritat Mac.

- Hai să luăm cina împreună. Am fost atât de ocupat cu mașina încât nici măcar nu am mâncat încă, i-a invitat tatăl lui Mac.

- Dar cred că... Mac era pe punctul de a obiecta, pentru că nu voia ca Nan să stea prea mult timp la el acasă.

- Da, mor de foame, a spus Nan, determinându-l pe Mac să se uite imediat la el cu o expresie tensionată pe față.

- Bine, du-te mai întâi să te speli pe mâini.

- Unchiul îi va spune menajerei să pună mai multe feluri de mâncare pe masă, a spus tatăl lui Mac cu un zâmbet înainte de a pleca.

Mac și Nan stăteau unul lângă altul.

- Nu aveți mâncare în casă?a întrebat sec Mac.

- Ba da, dar vreau să mănânc la tine acasă. Care este problema? Mănânci o mulțime de mese la mine, nu m-am plâns deloc. Mi-am permis să mănânc la tine acasă doar o singură masă, a spus Nan.

- Atunci despre ce vorbeai cu tatăl meu? a întrebat Mac, Nan s-a uitat la el cu un ușor zâmbet pe buze.

- Vorbeam despre tine, a spus Nan, mergând spre robinetul de lângă garaj.

Mac l-a urmat repede.

- Despre ce ați vorbit? De ce vorbeați despre mine?, a întrebat Mac.

- Ei bine, tatăl tău a întrebat despre tine. Vrei să vorbesc cu el despre câini și pisici, prostuțule, a glumit Nan înainte de a se apleca să se spele pe mâini.

Mac a vrut să-l lovească, dar se temea că Nan l-ar fi lovit și mai tare, așa că a dat din cap.

- Deci, despre ce ați vorbit?a întrebat Mac amintindu-și că tatăl său râdea.

Nan a terminat de spălat pe mâini și s-a întors să îi șteargă fața lui Mac cu mâinile umede, care a ridicat imediat mâna fără poșetă pentru a-și freca fața dintr-o parte în alta.

- Ce naiba faci?, a strigat Mac.

- Dacă vrei să știi, du-te și întreabă-l pe tatăl tău.

După ce a vorbit, Nan s-a apropiat și și-a șters mâinile umede pe cămașa lui Mac.

- Nenorocitul ăla nenorocit, nenorocitul ăla nenorocit, nenorocitul ăla nenorocit, nenorocitul ăla nenorocit

Mac a strâns din dinți de frustrare când a văzut semnul umed de pe cămașa lui.

- De ce stai acolo? Intră în casă, hei, i-a făcut Nan un gest lui Mac înainte de a păși înăuntru.

- La naiba, e casa mea!

Mac a țipat la Nan cu furie pentru că se purta ca un proprietar. A auzit o conversație în sufragerie, când Mac a intrat, l-a văzut pe tatăl său stând pe scaun, Nan o ajuta pe menajeră să aducă mâncarea la masă, așa că Mac l-a privit neîncrezător.

- Nu vrei să îl ajuți pe Nan, nu-i așa? a spus tatăl lui Mac.

- Nu este treaba mea, a spus Mac cu fermitate și s-a îndepărtat.

S-a așezat înapoi pe scaunul lui, furios, pentru că Nan ajunsese să se compare cu tatăl lui.

- Nu este o datorie, dar ne putem ajuta unul pe celălalt, a spus Nan în fața tatălui lui Mac.

Mac s-a uitat la fața tatălui său și l-a văzut stând acolo zâmbind, a fost surprins și el că tatăl său nu credea că Nan și Mac păreau să fie mai intimi unul cu celălalt decât ceilalți prieteni ai lui, chiar dacă abia îl cunoscuseră astăzi.

- Tată... când erați în garaj. Despre ce ați vorbit ?l-a întrebat imediat Mac pe tatăl său, nerăbdător.

- Întreab-l pe Nan, a spus tatăl lui Mac.

- Ei bine, Nan mi-a spus să te întreb pe tine, a spus Mac calm.

- Spune-o cum trebuie, Mac, a spus Nan cu o voce severă.

Mac s-a uitat la el cu neîncredere. Deși se afla în adevărata lui casă, simțea că nimeni nu ar fi fost de acord să stea alături de el.

- Obiceiurile tale nu se schimbă niciodată. Este bine că Nan este alături de tine, a spus tatăl lui Mac.

Mac s-a uitat la el cu neîncredere.

- Ce vrei să spui, tată?l-a întrebat Mac pe tatăl său.

- Da, Nan îti poate schimba obiceiurile, nu-i așa? Îi datoram doar că este suficient de bun pentru a fi prietenul tău, spre deosebire de ceilalți care se uită în altă parte. A spus tatăl său.

Mac s-a uitat alternativ de la tatăl său la Nan, neîncrezător. Ce anume îi spusese Nan tatălui său?

- Tată, cum poți să-l crezi? Nu crezi că te poate păcăli? a strigat Mac, dar nu a fost foarte tare.

- Ah, dacă Nan este un mincinos, atunci de ce locuiești cu el și de ce îl aduci în casa noastră? a întrebat tatăl lui Mac, confuz.

Nan i-a zâmbit în secret lui Mac, făcându-l pe Mac să strângă din dinți pentru că nu putea spune prea multe despre Nan, deoarece trebuia să-l facă să rămână cu el.

- Cred că ar fi mai bine să mâncăm mai întâi, apoi vom vorbi, a spus Nan ridicând o sprânceană la Mac care nu putea decât să stea și să se holbeze la el.

Menajera a venit și a pus mâncarea în farfurii.

- Așteaptă, mătușă... tu, serveste-l doar pe tata,noi ne vom servi singuri ,spuse Nan, din nou.

Tatăl lui Mac s-a uitat la fiul său, curios să știe ce va face. Nan i-a spus că el era de fapt prietenul lui Mac și că a trebuit să-l ia cu el pentru că a văzut că Mac ducea o viață foarte nepotrivită, așa că a vrut să-i schimbe caracterul și i-a cerut tatălui lui Mac permisiunea în această privință.

De ce știa că tatăl lui Mac nu credea că cineva se va oferi să ajusteze obiceiurile fiului său.

Tot timpul a încercat să o facă el însuși, dar părea imposibil, pentru că era mereu blând cu el.

Dar când Nan i-a spus că îi dădea lui Mac două sute de baht la muncă pe zi și îi dădea un prânz la pachet, el s-a bucurat pentru că a văzut clar că Nan îl putea ajuta pe Mac.

Și în plus, Nan i-a spus direct, făcându-l să aibă încredere în Nan cu ușurință.

- Vii să-mi spui ce să fac acum, Nan? a spus Mac sec, simțindu-se puțin iritat pentru că de la naștere fusese mereu răsfățat.

- O să-ți spun ce să faci ca să devină un obicei.

Nan a spus cu o voce severă în timp ce se uita la Mac. Mac și-a mușcat puțin buza, știind că îl amenința, iar tatăl său nu părea să îl ajute.

- Oh!

Mac a strigat puțin înainte de a se ridica pentru a lua un castron cu mâncare de la menajeră și a pus-o pe o farfurie pentru tatăl său.

Tatăl lui Mac a zâmbit imediat când a văzut că Nan chiar putea să-i forțeze propriul fiu.

- Tu te poți servi singur.

Mac a așezat bolul cu mâncare pe masă după ce s-a servit și el din propria farfurie. Nan nu s-a putut abține să nu zâmbească și s-a servit singur în propria farfurie.

- Să mâncăm, a spus tatăl lui Mac.

Cei trei s-au așezat să mănânce împreună. În timp ce mâncau, conversația s-a îndreptat spre Kitcha și Nan. Mac a stat și a mâncat în tăcere în timp ce privea în secret fața lui Nan, care se prefăcea că se potrivește cu tatăl său ca un flaut, și a văzut că și tatăl său îl plăcea pe Nan.

Unchiule trăiești singur ?Nan întrebat.

- Cu Mac, cu grădinarul și cu cele două menajere, a răspuns tatăl lui Mac.

- În ceea ce o privește pe mama lui Mac, ea a murit cu mult timp în urmă, a continuat tatăl lui Mac, ceea ce l-a făcut pe Mac să se oprească pentru o clipă.

Nan a dat din cap în semn de recunoaștere, apoi s-a întors spre Mac. După o masă completă, tatăl lui Mac a mers să îi însoțească pe Nan și pe fiul său la mașină.

- Așteaptă, vom veni mereu in vizită , i-a spus Nan tatălui lui Mac.

- Um, în regulă. Dacă poți să-l schimbi cu o altă persoană, ar fi bine, a spus tatăl lui Mac uitându-se la fiul său care stătea în picioare cu o privire încruntată.

- Nu vă faceți griji. Vom merge noi primii atunci, a spus Nan, ridicând mâna pentru a-i aduce un omagiu tatălui lui Mac înainte de a se întoarce să-l ia de braț pe Mac.

- Adu-i un omagiu tatălui tău i-a spus Nan, Mac s-a uitat la el cu o expresie întrebătoare pe față.

- Trebuie să-i aduc și eu un omagiu ? a întrebat Mac pentru că era obișnuit să fie cu tatăl său și să îl cunoască, așa că nu credea că trebuie să îi aducă un omagiu pentru că îl vedea des. Tatăl lui Mac a clătinat ușor din cap.

- Ești uimitor. Salută-l înainte să te întorci, a spus Nan din nou, strângând brațul lui Mac fără ca tatăl lui Mac să vadă.

Mac s-a încruntat ușor înainte de a ridica mâna pentru a-i aduce un omagiu tatălui său.

- Mă duc eu primul, tată, a spus Mac cu reticență. Nan a zâmbit fericit.

-Du-te primul la mașină.

Nan i-a dat drumul la braț. Mac s-a îndreptat spre mașină supărat.Atunci lasă-mă să arunc o privire, răspunse Nan, tatăl lui Mac ridică o sprânceană.

- Te rog să nu renunți Nan este suficient de pregătit să îl adaptezi Tatăl lui Mac i-a vorbit cu blândețe lui Nan.

- Nu-ți face griji, Unchiule daca ai vreo urgentă, mă poti suna la numărul pe care ți l-am dat.

A spus Nan pentru că îi dăduse deja numărul tatălui lui Mac atunci când Nan s-a uitat la mașină pentru el.

- Conduceți bine.

Tatăl lui Mac l-a bătut pe umăr. Nan a ridicat mâna pentru a-i aduce din nou un omagiu tatălui lui Mac și s-a îndreptat spre mașină.

Grădinarul deschisese deja poarta și îl aștepta, de îndată ce Nan s-a urcat în mașină, a început să se îndrepte direct spre propria casă.

- Despre ce naiba ai vorbit cu tatăl meu?!

Mac nu a mai putut suporta și a trebuit să întrebe din nou.

- Ai obiceiuri proaste, știai asta, Mac? a spus Nan cu o voce calmă.

- Atunci ești un foarte bun, mincinos nenorocit, l-a certat Mac indignat, pentru că era supărat că propriul său tată că era de partea lui Nan.

- Dacă mă cerți, crezi că mă rănești? Nu înjura și nu-ți irosi saliva, a spus Nan, pentru că insultele lui Mac nu-l șocau prea mult.

- Nenorocitul naibii

Mac nu s-a putut abține să nu-l înjure din nou.

- Înainte de a mă înjura pe mine, de ce nu te înjuri pe tine însuți. Ai făcut ceva care să-l facă mândru pe tatăl? Atunci de ce dormi în casa mea? Mac s-a întors să se uite la Nan.

- Ce ai făcut ca să-l faci fericit? De ce nu-mi spui? Nan i-a răspuns.

- Tatăl tău mi-a dat voie să fiu arogant de data aceasta. Nu fi atât de încăpățânat cu mine, pentru că tatăl tău nu te va putea ajuta, a spus Nan cu o voce profundă, făcându-l pe Mac să înghită în sec.

- De ce îți pasă de afacerea mea sau de familia mea?a strigat Mac.

Dintr-o dată...

Nan a izbit mașina în bordură înainte de a-l apuca pe Mac de gât și de a-l trage mai aproape, la care Mac s-a panicat și a ridicat rapid mâna indirect pentru a apuca mâna lui Nan care îl strângea la ceafă.