CAPITOLUL 21

  Mac coborî imediat prosopul care îi acoperea capul..

- Ești...

Mac era pe cale să deschidă gura, dar se opri când o siluetă puternică stătea goală până la talie în fața lui, făcându-l pe Mac să roșească.

- Urmează-mă, mi-e frig, spuse Nan cu o expresie normală. Mac nu îndrăznea să-i întâlnească privirea.

- Nerușinat!!

Spuse Mac cu voce tare înainte de a întinde mâna spre prosopul pentru a-l usca aspru și nepăsător.

- Cu drag, prietene, a spus Nan cu un zâmbet la expresia îmbufnată a lui Mac.

- Gata, spuse Mac sec.

- Ce zici? Ai șters doar partea de sus, nici măcar nu ai șters partea de jos, a spus Nan, Mac strângând din dinți înainte de a arunca prosopul în mijlocul corpului lui Nan.

- -Oh, ticălosule! La naiba Mac... la naiba că l-ai rănit pe prietenul meu Nan se aplecă puțin înainte și gemu în timp ce prosopul aruncat de Mac l-a lovit drept în mijloc. Mac se cutremură puțin înainte de a zâmbi.

- -Mult noroc, mereu râzi de mine, a spus Mac, lăsându-l pe Nan să-și țină picioarele și să se așeze pe marginea patului.

- Să nu crezi că va rămâne așa și că vei supraviețui în această noapte....nu te vei putea trezi mâine. Nan dădu din cap și l-a amenințat pe Mac.

- Vreau să fii steril, ticălosule, îl certa Mac supărat.

Nan începu să-și revină și se uită la el.

- -Nu îmi pasă de infertilitate pentru că oricum nu poți rămâne însărcinat, a spus Nan pe un ton normal.

- Deci nu crezi că vei avea copii și o soție? Mac nu s-a putut abține să nu întrebe.

- Cred că vreau să am o soție, dar un copil, nu sunt sigur, spuse Nan ridicând din umeri.

- -Nu trebuie să ai copii. Îmi pare rău pentru copilul care trebuie să aibă un tată ca tine, a glumit Mac, Nan se uită la el cu un zâmbet pe buze.

- Îmi pare rău pentru tatăl tău că a avut un fiu ca tine. Serios, ai făcut ceva pentru a-l face mândru? întrebă Nan, făcându-l pe Mac să tacă.

- Nu-ți face griji pentru familia mea, spuse Mac îngâmfat înainte de a arunca prosopul către Nan.

- Încă nu s-a terminat, nici măcar nu m-ai dat cu pudră încă, protestă Nan grăbit.

- Oh la naiba!strigă Mac înainte de a merge spre el să ia niște pudră și să o aplice peste el. Nan stătea acolo, zâmbind ca un copil.

- Vrei să-ți pun și pe față? întrebă Mac, dându-și seama de ceva.

- Bine, răspunse Nan.

- Închide ochii, spuse Mac. De îndată ce Nan închise ochii, Mac zâmbi ușor. Deși nu le putea strânge pe deplin, putea totuși să răspundă puțin.

Brusc...

O cantitate mică de pudră a acoperit fața lui Nan, toată fața lui a devenit albă, inclusiv sprâncenele și genele.

- Hahaha, a chicotit Mac încet, în timp ce Nan îl așeza năucit când își dădea seama ce face. A deschis încet ochii și o cantitate mică de pudră i-a căzut din gene.

- Amuzant... uh, foarte amuzant, spuse Nan rece, făcându-l pe Mac să se simtă nesigur.

- Nu am mai pudrat pe nimeni niciodată, nu mă învinovăți, a argumentat Mac. Nan îi aruncă o privire severă și Mac a trebuit să nu râdă.

- Ştii ce este o risipă de pulbere? spuse Nan.

- Poți cumpăra una nouă, a argumentat Mac.

- Folosești lucruri fără să stai pe gânduri, doar te gândești să cheltuiești bani? Nan a spus din nou, Mac a rămas nemișcat.

- Dar e în regulă, am o modalitate de a mă asigura că nu se irosește spuse Nan, făcându-l pe Mac să se încruntă confuz la el.

- Ce vrei să spui?întrebă Mac curios.

- Oricum, ai pus deja prea multă pulbere pe mine, nu poți pune pulberea înapoi în cutie.

Când a terminat de vorbit, Nan a alergat la Mac și l-a prins.

- O, Doamne, ticălosule, te rog nu... Doamne, ai, strigă Mac frustrat în timp ce se străduia să scape, în timp ce Nan își freca fața de el, astfel încât praful de pe fața lui să se lipească și de Mac.

- La naiba, hainele mele o să se facă praf, ticălosule!

Mac a continuat să țipe. praful se așezase acum pe podeaua dormitorului și păta fața și hainele lui Mac . Dar Mac s-a scufundat și -a ascuns fața pentru a-l împiedica pe Nan să-l stropească cu pulbere. Nan l-a urmat o vreme chiar și râzând.

- Haha, cred că tu și cu mine putem merge într-o tigaie, a spus Nan jucăuș, pentru că și corpul lui Mac era acoperit de praf Mac.

Era şi el acoperit de praf. Mac și-a șters imediat praful de pe față și de pe haine.

- Totul e pătat, vezi? Mac s-a ciocnit cu Nan. Era un iubitor de curățenie și, văzându-și hainele pătate așa, nu se putea abține să nu se enerveze.

- De ce să te deranjezi? O să-l scoți, spuse Nan, trecându-și mâna pe cămașa și pantalonii lui Mac.

- La naiba, cu cât treci mai mult cu mâna, cu atât se murdărește mai mult. Du-te și îmbracă-te, nu te băga cu mine.

Mac se dădu înapoi, țipând fără oprire. Nan a râs și a mers în vestiar să se îmbrace. Mac nu s-a putut decât să se ridice și să geamă, ajungând la concluzia că trebuia să-și schimbe și hainele.

- Jucându-se ca un copil ,Mac geme încet.

- Am auzit asta, spuse Nan. Mac îl privi cu o privire ironică.

- Bine, deci pot să merg cu tine pe pistă? întrebă Mac.

- Să mergem, răspunse Nan scurt, înainte ca amândoi să părăsească camera.

- Mi-ai scos încă mașina din garaj? întrebă Nan în timp ce stătea în fața casei.

- -Nu încă, frate, te-am așteptat prima data, a răspuns Wai, Mac părând confuz când mașina lui Nan era deja parcata în fața casei.

- Atunci du-te și ia-o pentru mine, o voi verifica mai întâi, a spus Nan, iar Wai s-a dus repede spre partea laterală a casei.

- Ce mașină?întrebă Mac curios.

- Hmm? Nan se întoarse scoțând un sunet în gât.

- În ce fel de mașină ai de gând să concurezi?întrebă Mac din nou.

- O să vezi destul de curând, răspunse Nan zâmbind. Nu după mult timp, Wai a adus vehiculul în fața casei. Mac a rămas uluit.



- Ai de gând să concurezi cu un Ducati? a întrebat Mac când a văzut în fața lui motocicleta sport Ducati roșie și neagră.

- Ei bine, ce e așa de ciudat în asta? întrebă Nan, verificând starea motorului înainte de a îl scoate la alergat, pentru că nici el nu mai mergea de mult timp.

- Credeam că sunt mașini de curse, a spus din nou Mac, pentru că prefera mașinile decât motocicletele, argumentând că nu-i plăcea să călărească în ploaie.

- -Mașina mea funcționează, dar cu ticălosul ăsta, o să fac curse cu motocicleta mea... Wai, du-te și ia niște scule, i-a spus Nan subalternului ei.

Mac și-a tras un scaun să stea și să-l privească pe Nan reparând motocicleta pentru că era deja interesat de așa ceva. Nan s-a așezat și a reglat motocicleta o vreme, până a fost gata.

- Te interesează să mergi pe spatele meu? Nan bătu ușor pe scaunul pasagerului.

- Nu, nu vreau să mor încă, a spus Mac.

- Dar azi arăți ca și cum ai fi mort, nu-i așa? spuse Nan, făcându-l pe Mac să-l privească.

- A fi cu mine este ca și cum ai muri de viu, Mac.

Asta a fost tot ce a spus Nan înainte de a se urca pe motocicletă.

- Urcate..

Nan dădu din cap pentru ca Mac să urce deasupra. Mac clătină imediat din cap.

- Ți-am spus să vii sus, spuse Nan pe un ton energic. Mac, se mișcă stângaci să se așeze în spate.

- Oh, ţine-l pentru el. Wai i-a predat casca lui Mac ca să o țină, Mac a luat-o, confuz.

- Ține-te bine, voi ridica roțile. spuse Nan serios. Mac speriat și-a îmbrățișat talia cu un braț pentru că cu celălalt ținea casca.

- Ești nebun? Nu ridica roata, ticălosule, sau cad eu! Mac țipă imediat.

- Huh, chiar crezi că voi ridica roțile, dragă? a spus Nan în glumă.

- -Oh, ma doare Mac, ce naiba faci? Mai întâi muști și zgârie și acum mă ciupești, spuse Nan în timp ce Mac îl ciupia de talie înainte de a îl elibera.

- De ce iti bati joc de mine?!strigă Mac din nou la el.

- Țipi ca un copil, a spus Nan, fără a lua asta în serios înainte de a porni motorul și a pleca, făcându-l pe Mac să-l îmbrățișeze strâns în jurul taliei.

- Stai jos, nu te încorda. Nan îl simți pe Mac încordat.

- Într-o zi, o să te scot din țară cu un planor, ca să te obișnuiești cu asta. spuse Nan în timp ce se îndrepta spre pista lui .

- Nu, nu plec nicăieri cu tine, spuse Mac în grabă. Nan a zâmbit, dar în inima lui a vrut să facă exact ce a spus.

Nan și-a luat mai întâi motocicleta să parcheze în fața biroului.

- De ce te-ai oprit?întrebă Mac confuz, crezând că se îndreptau spre pistă.

- Ai de gând să mă vezi la competiție? Așteaptă aici, voi alerga puțin și apoi mă întorc. Puteți merge mai întâi pe aici de câteva ori,spuse Nan. Mac și-a strâns puțin buzele

pentru că voia să-l vadă concurând.

- Vreau să merg și eu, spuse Mac încet, ceea ce îl făcu pe Nan să se întoarcă să se uite la el.

- Ești bolnav? Vrei să mă urmezi? întrebă Nan zâmbind.

- Nu, vreau doar să văd puțin, nu-i așa? întrebă Mac.

- H...., dacă vrei să vezi, uită-te.

Spuse Nan, înainte de a continua să conducă spre o pistă de motociclism unde mulți clienți erau deja. Mac văzuse doar pista de curse și tocmai ajunsese pentru prima dată în această zonă .

Nan a parcat și Mac a coborât imediat să stea lângă motocicletă. Mai multe persoane au apelat la Nan și Mac cu interes.

- Ai verificat încă câmpul? i-a întrebat Nan pe subalternii ei.

- S-a terminat, domnule, răspunse un subordonat înainte ca Nan să se întoarcă să-l apuce de cotul lui Mac și să-l înghiontească să-l urmeze. Mac îl urmă, dar ochii i se mișcau curioși prin jurul lui.

Nan l-a luat pe Mac și s-a așezat la marginea pistei cu restul echipei. Unii clienți au alergat pe pistă.

- Deo este încă aici? întrebă Nan, întorcându-se către subalternii ei.

- Nu încă, domnule, dar va fi în curând, a răspuns unul dintre subalterni.

Nan a scos o țigară și a fumat, mai mulți clienți au intrat să-l întâmpine într-o manieră prietenoasă, în timp ce Mac stătea lângă el în tăcere.

Nu după mult timp, un grup de motocicliști au intrat pe bandă.Nan s-a întors să privească și a trebuit să zâmbească când a văzut că el era provocatorul.

- Gata?

Un tânăr cu o fată lângă el s-a apropiat de Nan și l-a întrebat.

- Gata de mult timp. Ai de gând sa faci ce spui?

Nan a întrebat din nou pentru că suma era destul de mare.

- Desigur, nu mă voi răzgândi, a răspuns Deo.

- Atunci poți pune banii, spuse Nan.

Femeia cu Deo s-a uitat la Nan cu ochi seducători pe care Mac îi putea vedea și simți și el. Nan întinse mâna să-și înfășoare brațele în jurul gâtului lui Mac și să-l țină mai aproape.

- Silueta acelei femei arată destul de bine, nu crezi? întrebă Nan batjocoritor.

- Atunci poți câștiga cursa, spuse Mac, făcându-l pe Nan să se uite surprins la el.

- Deci iei banii și dă-mi fata răspunse Mac, ceea ce o făcu pe Nan să se oprească o clipă, dar el zâmbi.

- Atunci, voi paria și pe oameni, bine? întrebă Nan. Mac și-a ridicat puțin capul, acum doar glumea.

- Da!!!

Deși glumea, gura i-a răspuns oricum.

- Ai Deo, l-a strigat Nan pe Deo, care verifica starea motorului, și a intrat cu fata înăuntru. Mac se uită la Nan cu teamă de ce avea de gând să facă.

- Din moment ce suma este oricum mare, mai pot paria pe un lucru? spuse Nan, făcându-l pe Mac să înghețe, știind că va risca cu siguranță fata, făcându-l să se simtă supărat în inima lui.

- Ce? întrebă Deo înapoi.

- Dacă voi câștiga, o vreau pe fata de lângă tine, a spus Nan. Fata, în loc să fie surprinsă, a zâmbit ușor.

- Și dacă câștig? întrebă Deo, pentru că oricum nu o lua pe femeie în serios. Nan îl trase din nou pe Mac aproape.

- Ia-l pe acesta, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să pară surprins.

- Ești nebun? ticălosule! Mac îl certa imediat. Deo a zâmbit.

- Ei bine, te-ai oferit voluntar, nu-i așa? întrebă el pe un ton normal. Mac strânse din dinți.

- Mă refeream doar la femei, nu la mine, stai afară cu mine, spuse Mac din nou.

- Sunt de acord, spuse Deo, întrerupându-l. Mac se întoarse să-l privească cu dezgust.

- Ce naiba? Nu sunt de acord cu tine, strigă Mac.

- Bine, bine, așa că dacă câștigi, poți să îl iei.

Spuse Nan din nou, făcându-l pe Mac să se oprească și să-l privească dezamăgit, nu credea că Nan va fi atât de rău cu el.

Deo dădu din cap cu un zâmbet când văzu că Mac nu putea face nimic.

- Dă-mi o clipă să îl calmez, spuse Nan, iar Deo se întoarse în grupul său.

Nan îl trase de brațul lui Mac să-l urmeze, s-a împotrivit, dar Nan a reușit să-l alunge.

L-a târât în ​​spate, acum era blocat de un zid și blocând vederea oamenilor din față. Nan și-a dat deoparte subalternii care erau acolo pentru a vorbi cu Mac.

- Lasa-ma, ma duc acasa!Mac țipă în timp ce se zvârcoli.

- -Unde te întorci? Încă nu am concurat ,a spus Nan zâmbind, împingându-l pe Mac până când spatele îl lovește de peretele de beton, dar nu prea tare. Lumina intermitentă fulgeră, luminând ochii furioși ai lui Mac.

- Du-te și mori, Nan! Mac îl certa exasperat.

- Nu-ți face griji, dacă mor, te iau cu mine, spuse Nan sarcastic.

- Mă vezi ca pe ceva ce poți oferi oricui, nu-i așa? spuse Mac cu profund dezgust.

Nan scoase o țigară și o aprinse, ținându-l pe Mac ca să nu se retragă.

- Și mă vezi ca pe un învins? întrebă Nan, făcându-l pe Mac să tacă pentru că nu înțelegea cuvintele lui.

- Sunt mai bun decât crezi. De ce ți-e frică? spuse Nan normal.

- Nu trebuie să te lauzi. Nu contează cât de bun ești, dacă pierzi, pierzi. Și nu e ca și cum nu ar fi nimeni mai bun decât tine, spuse Mac, Nan zâmbi uşor.

- De ce ești îngrijorat? Sunt o persoană competitivă, nu sunt deloc stresat, spuse Nan

- Idiotule! Tu concurezi, dar eu sunt pariul! strigă Mac la el. Nan a stins fumul de țigară.

- Vrei să câștig? întrebă Nan, Mac îl privi cu suspiciune, nesigur dacă Nan va spune sau va face ceva ciudat pentru a-l schimba din nou.

- -Răspunde-mi, vrei să câștig sau să pierd? întrebă Nan, în timp ce Mac își mușcă buza.

- Câștigă, răspunse Mac scurt.

Nan a zâmbit ușor înainte de a-și întinde mâna apucându-l de gât.

- Atunci dă-mi ceva energie, spuse Nan înainte să-i tragă gâtul spre el, buzele lui apăsând imediat un sărut pe buzele lui Mac, care se strădui puțin surprins, dar Nan îl apucă pentru a-l împinge de peretele .

Genunchiul lui Nan a fost introdus între picioarele lui Mac, o limbă fierbinte răsucnind cu ardoare limba lui Mac, tachinandu-se până când Mac a început să răspundă. Vârfurile limbii lor s-au împletit.

- Hmmm… uh, geamătul lui Mac se auzea vag.

Nan suge atât de tare încât Mac nu putea respira. Nan și-a întredeschis buzele pentru a-i permite lui Mac să respire adânc, dar nu mult timp, el l-a sărutat din nou, prinzându-l pe Mac neapărat. Nan suge buzele lui Mac înainte de a muşca cu putere.

- Oh, ce naiba muști? țipă Mac, ducându-și mâna la gură în timp ce Nan îi mușca buzele, deși nu prea tare, dar totuși îl durea.

- Bine, sunt plin, a spus Nan zâmbind, încă fumând țigara pe care o ținea în mână.

- Idiotule, îl certa Mac scurt, dar în piept simţea o furnicătură ciudată.

- Bine, energia mea este plină, hai să așteptăm și să-mi vezi îndemânarea, a spus Nan înainte de al conduce pe Mac înainte.

Mac privi în tăcere înapoi, își ridică mâna pentru a-și mângâia buzele și scoase un oftat ușor.

- Aștepți să mă întorc și să mă încarc din nou? Nan s-a întors către Mac când a văzut că încă stătea în picioare.

- Am să te dau cu piciorul, a certat Mac înainte de a accepta să-l urmeze.

Nan nu putea decât să râdă încet. Mac se apropie să se aşeze în acelaşi loc, dar ochii lui erau cu interes asupra motorului parcat.

Mac era încă îngrijorat de cursă, deoarece acum este implicat în joc.

- Gata?

Deo a intrat și a întrebat ,uitându-se la Mac obscen, făcându-l dezgustat de ochii lui.

Nan urmărea în secret și atitudinea lui Mac, când a văzut expresia îmbufnată a lui Mac, nu l-a făcut decât să zâmbească.

- Bine, pregătește-te, spuse Nan înainte de a primi costumul și pantofii de la subordonați.

- Nici măcar nu trebuie să porți cască, spuse Mac degajat, Nan se uită la el, ridicând ușor o sprânceană.

- De ce? întrebă Nan înapoi.

- -Dacă cazi, capul tău se va lovi de pământ și vei muri.

Mac nu s-a putut abține să nu glumească.

- La naiba, dacă chiar voi muri sa nu plangi, a spus Nan .

- Spune cine? Nu voi plânge. Chiar voi fi fericit, a spus Mac din nou.

Nan a rămas tăcut, surprinzându-l că nu a răspuns ca de obicei, l-a făcut pe Mac să se simtă puțin îngrijorat în inima lui să vadă un astfel de comportament neobișnuit. După ce și-a pus costumul și pantofii, Nan îi aruncă o privire lui Mac.

- Ce tocmai ai spus? N-am auzit, mă gândeam, a spus Nan, făcându-l pe Mac să înghețe o clipă, pentru că i s-a părut ciudat că Nan nu a răspuns nimic, că s-a supărat atât de mult încât nu a vrut să o facă. Mai degrabă, nu a acordat nicio atenție.

- La naiba, îl mustră Mac furios. Nan chiar l-a făcut să-și piardă controlul tot timpul.

- Dă-mi o binecuvântare, a spus Nan cu un zâmbet înainte de a se ridica și a-și pune mănușile de motocicletă.

- Te rog să... gura lui Mac se opri imediat.

La început, a intenționat să îl blesteme pe Nan să piardă, dar și-a dat seama că, dacă va pierde, va trebui inevitabil să meargă cu cealaltă persoană.

- Te rog spune-mi ce vrei.

Nan l-a tachinat pe Mac să continue. Mac și-a mușcat buza, nevrând să vorbească.

- Haha, a chicotit Nan, înainte de a ridica o mână înmănușată și de a-și freca capul dintr-o parte în alta.

- Așteaptă și îmi vei vedea îndemânarea, frate, a spus Nan, arcuindu-și sprâncenele spre Mac și mergând spre motorul lui.

Mac se ridică și se uită la el, inima începând să-i bată cu putere de emoție. Nan a urcat pe motocicleta cu casca. Mac crede că Nan arăta grozav mergând pe un astfel de motor.

- Huh, oricine poartă o cască arată bine pentru că nu le poți vedea fața.

Mac a gândit în secret în inima lui. Pe de altă parte, Deo era și el pregătit, cei doi s-au îndreptat spre punctul de plecare.

Multă lume a venit să se uite, pentru că vestea că va concura cu Nan, patronul pistei se răspândise repede. Și cu cât mai mulți oameni știu că, pe lângă faptul că are bani, Nan are și oameni care pariază, cu atât mai mulți oameni vor dori să știe cine va câștiga.

Nan s-a concentrat să se uite drept înainte, nici măcar să se uite la Mac, pentru că avea propriile lui motive.

Sunetul roților care se învârteau în pregătire se auzea periodic și, de îndată ce lumina a devenit verde, ambele motociclete au înaintat.

Mac se ridică în picioare și se lipi de gard entuziasmat. Bubuitul motocicletelor răsună pe pista de curse unde trebuie să facă două ture.

În prima tură, atât Nan cât și Dee conduc pe rând.

Mac își strânse strâns mâna, dorindu-și în minte ca Nan să câștige.

Văzându-l pe Deo la vreo trei metri pe motocicletă, inima lui Mac a fulgerat, toți ceilalți au sărit în picioare și ei entuziasmați.

În ultimul viraj, Deo a accelerat până la sosire, dar Nan a împins pista și a făcut un singur viraj până la linia de sosire.

- Yay!

Mac țipă încet, mulțumit și fericit că Nan câștigase. Nan s-a întors la grupul lui. Când a parcat motocicleta, Nan și-a scos casca zâmbind. Mulți dintre subalternii și cunoscuții lui Nan au venit să-l felicite și să-l laude. Mac a păstrat distanța.

- Vino aici.

Nan dădu din cap chemandu-l pe Mac, mulți s-au întors să se uite la Mac, simțindu-se inconfortabil cu ochii tuturor celor care îl priveau.

- Am spus să vii aici, spuse Nan cu o voce severă, iar Mac a trebuit inevitabil să meargă spre el.

- Ce? întrebă Mac pe un ton normal.

- Cum a fost priceperea mea? întrebă Nan zâmbind. Mac și-a ridicat ușor capul.

- Mai mult sau mai puțin, a răspuns Mac, nevrând să-l felicite, la care Mac a recunoscut că Nan se pricepe foarte bine la condus. Dar ce lucruri trebuie să admiri pentru a câștiga inima celuilalt?

- Dar... de ce, în timpul celui de-al doilea tur al primului viraj, ai încetinit? unul dintre subalterni întrebă pe Nan curios.

Mac se întoarse să se uite suspicios la subalternul lui Nan, pentru că a observat și că încetinise motocicleta.

- Povestea mea, spuse Nan nonşalant înainte de a coborî de pe motor. Nu după mult timp, Deo a intrat cu fata.

- Iată banii tăi. Deo îi întinse un plic manila. Nan l-a luat și i-a dat lui Mac pentru păstrare. Mac la luat ezitant.

- Stai puțin, du-te și verifică pentru mine, a spus Nan înainte ca Deo să o împingă pe fată spre Nan.

- Pe asta s-a pariat, spuse din nou Deo. Fata se uită la Nan seducător, Nan se întoarse să se uite la Mac.

- Ce ziceti?întrebă Nan.

- Depinde de tine, a răspuns Mac. de fapt, nu era deloc interesat de fată în acel moment, era doar sarcastic. Nan îl apucă de gâtul lui Mac și îi șopti încet la ureche.

- Ar trebui să ne liniștim toți trei? întrebă Nan zâmbind.

- Nu!! strigă Mac, făcându-l pe Nan să zâmbească în timp ce se întoarse spre Deo.

- Am spus nu.