CAPITOLUL 19

  Te simți mai bine? a întrebat Nan, făcându-l pe Mac, care abia deschisese ochii de dimineață, să se întoarcă să se uite de unde venea vocea și a văzut că Nan tocmai făcuse duș și ieșise din baie cu un singur prosop.

Mac s-a întors în timp ce Nan a scos prosopul ,l-a aruncat pe suportul de prosoape din camera lui și s-a îndreptat goal spre dulap.

- Hei, de ce ți-e rușine? Ai mai văzut asta până acum? l-a întrebat Nan, înainte de a-și pune lenjeria intimă, a considerat că aceasta era camera lui privată, putea să se plimbe gol sau să facă ce voia.

Mac și-a îngustat ușor ochii la faptul că interlocutorul purta pantaloni și a lăsat să iasă un mic oftat de ușurare, chiar dacă mai văzuse asta înainte, tot nu era obișnuit să-l vadă gol.

- Ce mai faci? Te-am întrebat și nu răspunzi ,a întrebat din nou Nan.

- Bine , a răspuns Mac, cu vocea ușor răgușită.

Nan s-a apropiat și s-a așezat pe marginea patului, în timp ce Mac s-a mutat să se așeze și el.

- Deci, te duci la muncă? a întrebat Nan, Mac a dat din cap.

- Îmi voi lua încă o zi liberă.

Mac a răspuns scurt, dorind cu adevărat să se odihnească încă o zi.

Nan l-a privit înainte de a se îndrepta spre el pentru a lua o cămașă din dulap și a o îmbrăca.

- Atunci du-te la culcare și odihnește-te, spuse Nan.

- M-am plictisit, vreau să cobor, a spus Mac, sătul să fie aruncat în camera lui, voia să iasă și să ia puțin aer curat.

- Alături de casă, lângă sala de sport, este un loc unde poți sta ,o grădină. Dar trebuie să te las să stai o vreme, altfel te vei îmbolnăvi și mai rău și mi-e lene să te duc din nou la doctor.

Mac a dat din cap în semn de recunoaștere înainte de a se ridica și de a merge la baie, părând epuizat din cauza febrei, dar se simțea puțin mai bine acum.

- Curăță-te, nu face duș ,a ordonat o voce în spatele lui.

Mac s-a curățat în baie, iar când a ieșit să se îmbrace, Nan nu mai era în cameră. Mac a terminat de îmbrăcat și a coborât încet pe scări până la parterul casei în timp ce Nan intra.

- Dacă vrei să mergi în grădină, ieși pe ușa alăturată.

Nan a arătat spre una dintre uși. Mac a dat din cap, fără să vrea să spună prea multe.

- Deci, ce vrei să iei la micul dejun în această dimineață?

Nan a întrebat, pentru că Mac nu luase încă micul dejun și nu-și luase medicamentele.

- Carne de porc dulce... , a răspuns Mac cu calm.

- Ce?

Nan a întrebat din nou.

- Porc dulce, de la magazinul la care m-ai dus să mănânc, a răspuns din nou Mac, privind în altă parte.

- Nu te doare gâtul? Ia niște terci mai întâi, a spus Nan, iar Mac s-a încruntat.

- Atunci de ce mă întrebi ce naiba vreau să mănânc? a spus Mac cu o voce răgușită.

- Încă nu am terminat de vorbit. Mă gândeam, ce ai vrea să mănânci între terci și terci?

Nan a spus cu un ușor zâmbet, Mac știa că interlocutorul încerca să-l enerveze.

- Adu-mi ceva de mâncare, pot mânca orice.

Terminând de vorbit, Mac s-a îndreptat imediat spre ușă. Nan a clătinat ușor din cap înainte de a intra în bucătărie.

Mac, de îndată ce a ieșit în grădina a fost surprins, poate pentru că nu se gândise niciodată să exploreze casa lui Nan, așa că nu știa că există și un loc unde să stea și să se joace. Mac nu știa cine se ocupa de grădina lui Nan, dar îi plăcea.



Lamelele care formau acoperișul erau căptușite cu arbori de ylang-ylang care drapeau grinzi de petas pentru a face umbră. Exista un iaz cu crapi și copaci mari și mici dispuși într-o armonie perfectă. De asemenea, în spate era o podea de lemn care acoperea iazul cu pești pentru a sta și a te întinde.

Mac a ridicat ușor o sprânceană când a văzut pernele și plăpumile așezate pe podea ca și cum ar fi fost pregătite pentru el. S-a grăbit să se apropie și s-a întins, răcoarea copacilor și a iazului cu pești făcându-l pe Mac să se simtă bine.

După o vreme, Nan a ieșit cu ceva în mână.

- Poftim, mănâncă, a spus Nan, așezând un bol cu ceva pe podeaua de lemn lângă Mac, s-a așezat și la privit.

- -Ești supărat? De ce îmi aduci mâncare pentru pisici? Eu nu sunt o pisică, a întrebat Mac brusc.

- Ah, ai spus că poți mânca orice și, în plus, te-am văzut mușcând și zgâriindu-mă pe spate, am crezut că ești o pisică, a spus Nan cu un zâmbet răutăcios.

Mac a suspinat, cu fața roșie, a lovit puternic piciorul lui Nan înainte ca o mână puternică să îl lovească în șold.

- Mă doare, nenorocitule!

Mac l-a certat imediat cu o ușoară tuse pentru că din greșeală a țipat prea mult.

- O să-ți rup gâtul. Și cine ți-a spus să mă lovești? a spus Nan pe un ton calm, Mac s-a încruntat înainte de a folosi ambele picioare pentru a-l lovi pe Nan cât de tare a putut.

Nan a întins mâna și a frecat picioarele lui Mac înainte și înapoi înainte de a-i apuca ambele glezne și de a le trage spre el până când capul lui Mac a lovit podeaua de lemn. Nan s-a introdus direct între picioarele lui Mac, înfășurându-și propriul corp în jurul lui.

- La naiba... doare; a țipat Mac în timp ce-și punea mâinile pe cap, pentru că îl durea din momentul în care se lovise cu capul de podeaua de lemn.

Nan s-a aplecat spre Mac cu mâinile pe podea, făcându-l pe Mac să înghețe pentru că felul în care era cu Nan în acel moment era destul de neuniform.

- Uită-te la mine, nu fi atât de încăpățânat. Nu e ca și cum aș fi drăguț tot timpul, Mac. Ce spui despre asta? Sau ai vrea să mă ocup din nou de tine?a spus Nan cu o voce aspră în timp ce se uita la Mac.

Mac s-a uitat la el, cu buzele ușor crispate pentru că nu putea face nimic, înainte de a auzi pași care se apropiau din spate.

Nan s-a întors să se uite, iar Mac s-a uitat și el.

- Am adus niște terci de ovăz, frate, a spus Frog, ținând o tavă în mână.

- Pune-o aici

Nan a făcut semn cu capul spre spațiul gol de lângă plapumă.

Frog a dat din cap, în timp ce Nan și Mac erau încă în aceeași poziție.

- Lasă-mă să mă așez a spus Mac cu calm. Nan s-a întors să se uite la el.

din nou.

- Și ai înțeles ce te-am întrebat?.

Nan a întrebat destul de sever.

- Da, înțeleg, a răspuns Mac, înainte ca Nan să se întoarcă . Mac s-a așezat imediat, s-a uitat la mâncare și a văzut că era terci de ovăz, împreună cu salată de ouă sărate, salată de creveți uscați, legume sotate și o omletă.

- Nu este deloc picantă. Alege ce vrei să mănânci, nu există ardei iute, a spus Nan cu o voce calmă.

- -Frog, du-te și adu-mi un alt castron cu mâncare, voi sta și voi mânca cu el, i-a spus Nan subalternului lui, iar Frog a plecat.

- Nu mânca, așteaptă un minut, o să aduc niște medicamente din cameră pentru tine, a spus Nan înainte de a intra în casă.

Mac a răsuflat ușurat.

Nu după mult timp, Frog a apărut cu un bol de terci.

- Te simți mai bine?.

Frog nu s-a putut abține să nu îl intrebe.

- Ar trebui să-i dau credit fratelui tău, a pufnit Mac.

Mac putea vedea că mulți dintre subordonații lui Nan nu-l plăceau, mai ales Frog, care trebuia să aibă grijă de Mac și de Nan mai mult decât ceilalți. trebuia să aibă grijă de Mac la ordinele altcuiva.

- Tot nu înțeleg de ce este atât de atras de tine încât să te lase să intri în spațiul lui privat? Frog a spus din nou.

- Ce se întâmplă cu tine?a întrebat Mac, cu vocea răgușită.

- Deci, ce crezi că ai făcut ca să îl agăți? a întrebat Frog, iar Mac a rămas tăcut.

- - Dacă nu mă vrei aici, poți să mă ajuți să-l convingi pe fratele tău să mă lase să plec acasă. Chiar nu vreau să fiu aici, a argumentat Mac, cu vocea slăbită.

- Nu vreau să fiu lovit încă ,a spus simplu Frog înainte de a se întoarce în casă.

- Ai pregătit mâncare pentru mine?a întrebat Nan, coborând scările când l-a văzut pe Frog intrând în casă.

- Este gata. Este afară ,a răspuns Frog înainte de a se îndepărta pentru a-și continua munca.

Nan a ieșit afară și l-a văzut pe Mac stând încruntat.

- Ce s-a întâmplat? Mâncarea nu este pe placul tău? a întrebat Nan.

Mac s-a uitat la el pentru o clipă, dar nu a spus nimic. Nan a pus pachetul de pastile pe plapumă și s-a așezat lângă Mac, amândoi fiind nevoiți să stea cu picioarele încrucișate, mâncând pe podeaua de lemn.

- Ești atât de greu de hrănit.

Nan a bombănit.

- Atunci lasă-mă să merg acasă, nu va trebui să stai și să te ocupi de mine ,a spus Mac.

Nan și-a ridicat ușor sprâncenele.

- Nu te-ai trezit încă, nu-i așa?.

Nan a răspuns, iar Mac a înțeles imediat că Nan îi spunea să nu mai viseze.

- Poți să mănânci acum ca să-ți iei medicamentele, a ordonat din nou Nan, iar Mac s-a așezat să mănânce cu el în tăcere.

++++++++++++++++++++++++++++

După două săptămâni de boală, Mac s-a întors la serviciu ca de obicei, Nan l-a luat și i-a pregătit prânzul în fiecare zi.

Mac nu a dormit nici măcar o dată în propria casă. Tatăl s-a plâns până când a încetat să se mai plângă pentru că a văzut că fiul său venea în continuare la muncă în fiecare zi.

- Trezește-te. Ai de gând să mănânci acasă sau în oraș?

A răsunat vocea murmurândă a lui Nan. Mac, care dormea în pat, a deschis încet ochii.

- Azi e zi de sărbătoare, o să continui să dorm, nu mă deranjați, a spus Mac pe un ton plictisit.

- -E amiază, Mac, trezește-te și privește soarele, scoală-te, nu mă lăsa să te trag în jos, a spus Nan .

Mac a lăsat să iasă un mic geamăt dar s-a așezat cu o expresie somnoroasă.

- Îți dau o jumătate de oră să faci duș și să te îmbraci, a spus Nan înainte de a părăsi camera.

Mac s-a încruntat înainte de a se putea gândi la ceva.

Nan s-a întors în camera lui după ce s-a uitat la mașina din fața casei, dar nu a putut vedea nici măcar umbra lui Mac. Nu l-a putut găsi în baie, așa că, a fugit la parterul casei.

- La naiba, Mac!!!

Nan a strigat cu voce tare. Mac nu avea cum să fi părăsit casa pentru că Nan și echipa lui erau în față. Dacă Mac ieșea afară, oricum ar fi trebuit să-l vadă.

- Ce s-a întâmplat, frate?

Un alt subaltern al lui Nan a intrat și a întrebat.

- L-ai văzut pe Mac?

Nan a întrebat cu severitate.

- Ah, este în grădina de alături frate, a răspuns Wei, pentru că îl văzuse pe Mac plecând.

Nan a suspinat greu înainte de a merge repede spre grădina alăturată, când a ajuns acolo, a vrut să-l apuce pe Mac și să-l stranguleze.

Mac era încă în pijamale, își pusese plapuma și pernele să doarmă pe podeaua de lemn a grădinii, care devenise acum colțul lui preferat.

- La naiba, ai putea să te rănești, a murmurat Nan, întinzându-se lângă Mac și trăgându-l într-o îmbrățișare, înfășurându-și antebrațul în jurul gâtului lui Mac.

- Oh, dă-mi drumul, nenorocitule... mă simt inconfortabil.

Mac s-a trezit imediat țipând când și-a dat seama că persoana care îl ținea în acel moment era Nan.

- Cu cât trec mai multe zile, cu atât devii mai enervant cu mine, Mac, a spus Nan în timp ce continua să-l țină de gât.

Mac a întins mâna și l-a apucat de antebraț.

- Dar nivelul meu nu este la fel de ridicat ca al tău..... Dă-mi drumul, nu pot să respir.

Mac nu s-a putut abține să nu răspundă. Nan a râs în hohote înainte de a-i da drumul la gât. Mac a lăsat să iasă un oftat de ușurare.

- Ți-am spus să faci duș și să te îmbraci, dar pisica a fugit și a continuat să doarmă aici. Ar trebui să te plesnesc? a întrebat el cu blândețe.

Mac s-a îndepărtat de el și s-a așezat, frecându-și capul.

- Ei bine, mi-e somn, sunt în vacanță astăzi, am nevoie de odihnă, a strigat Mac, Nan și-a ridicat ambele brațe pentru a-și sprijini capul în timp ce se uita la Mac.

- Și ce pisică mi-a spus să merg la cumpărături astăzi? a întrebat Nan cu o voce calmă, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă.

- Bine, a răspuns Mac, deoarece îi spunea lui Nan de câteva zile că vrea să meargă să cumpere mai multe provizii astăzi.

- Hei, vrei să mergi? Dacă nu, mă duc să fac altceva, a întrebat Nan.

- Pot să mă duc singur, am mașina mea, poți să faci ce vrei tu, a răspuns Mac.

- Mă duc și eu să cumpăr lucruri ,a răspuns Nan, în timp ce Mac se prefăcea că spune altceva.

- Nu-ți face prea multe griji, am spus că te duc eu, te duc eu. Du-te și fă un duș și îmbracă-te. Mi-e foame, hai să ieșim să luăm prânzul în oraș.

Mac s-a încruntat, dar a levitat pentru a face un duș. Nan s-a lăsat pe spate și a așteptat în sufrageria casei sale. După un timp, Mac era gata și cei doi au ieșit din casă pentru a se urca în mașină, dar au fost nevoiți să se oprească atunci când au văzut mașina lui Dew oprind în fața porții .

Mac s-a încruntat, deoarece atunci când era bolnav, Dew dispăruse, nu suna, nu venea, inclusiv Three, pe care Mac nu l-a mai văzut niciodată.

Dew a coborât din mașină și Nan le-a făcut semn cu mâna subordonaților săi să deschidă poarta pentru ca el să intre.

Nan a zâmbit slab când a văzut fața lui Dew.

- Ce s-a întâmplat, Dew? De ce ai venit să mă vezi aici? Ești plecat de două săptămâni, te-am sunat și nu mi-ai răspuns la telefon, a întrebat imediat Mac.

Dew s-a uitat la Mac și a lăsat să iasă un ușor oftat.

- Am niște treburi cu Nan, a răspuns Dew înainte de a se întoarce spre el.

Nan și-a ridicat ușor sprâncenele.

- Ai treabă cu mine? Huh, ce se întâmplă? a întrebat Nan cu un zâmbet.

- Vreau să știu unde este casa lui Three ,a întrebat imediat Dew.

Mac s-a încruntat confuz.

Când se apropiase Dew de Three? Și de ce avea nevoie să găsească casa lui Three?

- Ce s-a întâmplat, Dew?a întrebat Mac.

- Am niște treburi de discutat cu el, așa că știi?

- Nu știu, pentru că nu sunt niciodată la el acasă... dar în seara asta o să fie pe pistă , nu-i așa?.

Nan s-a întors să-și întrebe subalternii care nu erau departe.

- Da, domnule, cineva l-a provocat și am văzut că va fi în jurul orei 22:00, a răspuns Wei.

- Deci... , a spus Nan scurt, fața lui Dew tresărind ușor.

- Mulțumesc, a spus Devw simplu înainte de a se întoarce spre Mac.

- Așteaptă, te voi suna eu. Lasă-mă să-mi termin treaba mai întâi, i-a spus Dew lui Mac, înainte de a se îndrepta imediat spre mașina lui, în timp ce Mac îl privea nedumerit, neînțelegând.

- Treci în mașină, l-a întrerupt Nan.

Mac a deschis portiera mașinii și s-a așezat. Nan l-a urmat pentru a se așeza pe scaunul lui și a ieșit din casă pentru a merge direct la mall.

- Ce ai vrea să mănânci? a întrebat Nan cu blândețe.

- Vreau să mănânc aceeași carne de porc dulce, a spus Mac, întorcând capul să se uite afară din mașină pentru că se simțea jenat că i-a spus că vrea să mănânce la acel restaurant.

Era un restaurant în care Mac nu s-a gândit să intre la început, dar când Nan l-a dus la o masă obișnuită, a devenit dependent de carnea de porc dulce de acolo.

- Magazinul lui Pao?Nan s-a prefăcut că întreabă.

- Da! a strigat Mac înapoi.

Nan a zâmbit și a râs ușor.

- Hai să împărțim la doi, a spus Nan.

Mac s-a întors să se uite la el . Mac economisise banii care îi rămăseseră de la muncă în ultimele două săptămâni, aproximativ o mie de baht nu cheltuise prea mulți bani pentru că Nan îi pregătea prânzul în fiecare zi, așa că Mac nu trebuia să îl cumpere.

Poate că în unele zile a băut cafea și câteva gustări, ceea ce l-a făcut pe Mac să creadă că era student tot timpul.

- Da, a răspuns Mac neputincios.

Nan a condus până la restaurantul cu curry al lui Pao, au coborât amândoi din mașină și au intrat într-un restaurant de familie în care Mac mai fusese de multe ori.

- Ah, ce ai vrea să mănânci? a întrebat negustorul când i-a văzut pe Nan și Mac intrând în magazin.

Mac stătea în fața vitrinei cu o varietate de feluri de mâncare înainte de a-i arăta lui Nan ce vrea să mănânce, ceea ce era normal ca Mac să-i dea mereu această comandă, așa că s-au apropiat pentru a aștepta la masă.

Nan a întrebat ce fel de garnitură va avea Mac și ce ar vrea să mănânce cu 4 boluri de orez.

- Nan, ai vrea niște apă? a strigat fiica negustorului în timp ce se îndrepta spre Nan cu un zâmbet.

- Hutt

Mac a scos un sunet iritat din gât, făcându-l pe Nan să se uite la el cu un zâmbet.

- Adu la mine, cu gheață. Ești în vacanță, Fish? i-a răspuns Nan fetei și a întrebat-o din nou.

- Vreau să fac o excursie cu Nan. Este în regulă? a întrebat fata, zâmbind.

- Nu am bani să călătoresc, a răspuns Nan.

- Ah, dacă Nan nu are. Atunci Fish este deja săracă. A glumit fata.

- Adu niște apă pentru a servi mai întâi sau trebuie să aștept până mi se usucă gâtul?

Vocea lui Mac s-a întrerupt când a văzut că fata nu mersese să aducă apă și nici nu spusese cuiva să o aducă.

Fata a făcut o pauză înainte de a se uita la Mac supărată că le întrerupea conversația.

- Nan, așteaptă un minut, a spus fata înainte de a pregăti apa pe care o ceruse Nan.

- E o femeie, a îndrăznit Nan să vorbească.

- -Ei bine, o femeie cu o voce stridentă, cu sâni mari, nu aș vedea-o ca pe un bărbat, a răspuns Mac.

- Hahaha, și tu ești foarte îndrăzneț, a spus Nan râzând, făcându-l pe Mac să se enerveze pentru o clipă, dar nu s-a putut abține să nu zâmbească, pentru că și el îl urmărea pe Nan și nu credea că va răspunde așa.

- Ei bine, spun adevărul, a răspuns Mac cu nonșalanță înainte ca fata să aducă apa pentru a o servi, dar nu a putut spune prea multe pentru că trebuia să-și ajute tatăl cu mâncarea.

În scurt timp, felul de mâncare pe care îl comandase Nan a fost servit. S-au așezat amândoi să mănânce în tăcere.

- Comandă încă o porție de porc dulce, i-a spus Mac lui Nan după ce a mâncat toată carnea de porc dulce din farfurie.

- Nu ți-e frică să nu te îngrași? a întrebat Nan.

-+Este problema mea, mai comandă o comandă, a spus Mac pe un ton încruntat, așa că Nan s-a întors să mai comande carne de porc dulce, până când a terminat trei farfurii.

- Minunat, a spus Nan cu nonșalanță. Mac s-a uitat la el cu o privire confuză, dar nu a spus nimic, la această masă atât Nan cât și Mac au plătit jumătate pentru masa lor, așa cum spusese Nan.

- Am plecat, Fish, și-a luat Nan rămas bun de la fată în timp ce ieșea din magazin.

- Vino din nou, Nan, a spus fata.

Nan a dat din cap înainte de a-l urma rapid pe Mac, care s-a dus direct la mașină. Când Nan s-a urcat în mașină și a pornit, Mac a pornit rapid aerul condiționat pentru a scăpa de transpirație, deoarece magazinul nu avea aer condiționat, ci doar un ventilator.

- Este prea cald, ai de gând să mori? a glumit Nan.

- Și dacă ai înceta să nu mai fii sarcastic cu mine, ai muri? a spus Mac.

- Ow... Asta doare, nenorocitule!

Mac a țipat când Nan l-a apucat de gât și l-a strâns nu prea tare, dar a fost suficient.

- Poate că nu voi merge la cumpărături , a spus Nan, dar buzele i s-au ridicat într-un zâmbet.

Mac a mârâit puțin înainte ca Nan să-i dea drumul și s-au îndepărtat. Mac nici măcar nu l-a invitat să vorbească.

- Vrei să asculți muzică?a întrebat Nan în timp ce se prefăcea că deschde cu mâna radioul.

- Nu e nevoie, nu vreau să o aud. O să pui orice muzică pe care nu vreau să o ascult, l-a întrerupt în grabă Mac.

- Probabil pentru că urechile tale nu sunt bune, muzica de la Universitatea Wuachon, este o muzică thailandeză, cum să nu o asculți?

Nan s-a prefăcut că întreabă din nou, încerca doar să-l enerveze pe Mac pentru a-și omorî timpul.

- Ei bine, eu nu am auzit niciodată cântecul acela, a strigat Mac înapoi.

- Învață doar să îl asculți. Cred că e pentru că e bun pentru un accent sudic. Oh, sau nu-ți place muzica din sud? Deci îți place muzica asta?a întrebat Nan, iar Mac s-a uitat la el cu precauție, de parcă Nan avea de gând să-l deranjeze din nou.

- Oh, fostul tău soț încă îți simte lipsa în fiecare zi... Acel fost soț încă mai vrea să fie aproape... Am greșit, îmi pare rău că te-am făcut să plângi...ah ah na

Nan a cântat cu un ușor tremur la sfârșit, făcându-l pe Mac să gâfâie.

- La naiba, tu alegi toate cântecele pe care să le ascultăm. Ajunge, suni ca un bivol care naște a spus Mac, înainte de a se întoarce să se uite afară din mașină, dar a zâmbit în secret pentru că s-a gândit la melodia pe care o cânta Nan.

- Nu-ți place muzica din sud, nu-ți place muzica din nord-est. Ești greu de mulțumit, a spus Nan.

- Atunci hai să ascultăm cântecul ăsta, a spus Nan, în timp ce întindea mâna pentru a cânta melodia.

Pia f.. Mac i-a smuls mâna lui Nan de pe casetofonul mașinii.

- Nu ai nevoie de ea. Orice altceva de la tine, știu că mă va deranja, a spus Mac.

- Hei, Doamne, mă cunoști, a spus Nan.

Mac s-a uitat la el cu furie. Nan nu a pus muzică până când au ajuns la mall, Mac a coborât din mașină și l-a privit pe Nan de sus în jos.

- La ce te uiți?

Nan a întrebat încet.

- Ai de gând să intri așa într-un mall?, a întrebat Mac.



Nan purta o pereche de blugi până la genunchi, cu tivuri sfâșiate, o cămașă albă mulată pe corp, marca Red Bull, care arăta mușchii unde se vedea un tatuaj de la marginea mânecii până la cot, și sandale simple. Spre deosebire de Mac, care purta și el pantaloni scurți crem la înălțimea genunchilor, dar mai aranjați și mai drăguți, în ceea ce privește cămașa, Mac purta un tricou polo și adidași de marcă.



- De ce, cum arăt?a întrebat Nan, uitându-se la el, ceea ce Mac nu voia să spună era că, deși era îmbrăcat așa, Nan emana un aer rece și crud.

- Ah, bine, a răspuns Mac, înainte de a deschide drumul, știind foarte bine că Nan voia să se schimbe sau să înțeleagă ce avea de spus Mac.

Nan a intrat cu un zâmbet în colțul gurii. Mac a mers un pic mai departe și s-a întors.

- Tu plătești, nu-i așa? a întrebat Mac.

- Huh, uh, o să plătesc eu astăzi, inima mea, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să pufnească de ciudă.

Dintr-o dată...

- Ow... a strigat Mac, alunecând mâna lui Nan de la gură:

- Ce naiba e în neregulă cu tine? De ce mă strângi de gură? Nu știu dacă mâna ta e murdară sau nu, a strigat Mac.

- Și apoi ți-ai pus gura pe mine, crezând că vrei să mă strângi și să mă ții de mână și să iei tot ce ai în afară de..., a spus Nan, strângându-și ochii la corpul lui Mac până când acesta a încremenit, cu fața roșie.

- Idiotule, l-a certat scurt Mac înainte de a pleca imediat să-și cumpere propriile lucruri. Nan l-a urmat imediat după el.

- Ia o sticlă mare, pentru orice eventualitate a spus Nan când l-a văzut pe Mac luând o sticlă medie de șampon.

- De ce ar trebui să folosesc lucrurile altcuiva? a argumentat Mac.

- Lucrurile tale sunt la fel ca ale mele... lucrurile mele sunt lucrurile mele... nu-ți face prea multe griji. Ia doar o sticlă mare, a spus Nan pe un ton aspru.