CAPITOLUL 27

  - Despre ce naiba vorbești, Bank?a întrebat Belle din nou în timp ce se uita la Brick cu o expresie îngrijorată.

- Haha, intră și vezi singur, a spus Bank .

- P'Bank, unde este salonul 2?a întrebat Brick cu o senzație de furnicături în piept.

- Urmează- mă, spuse Belle înainte de a pleca.

O siluetă mică l- a urmat imediat entuziasmată până au ajuns în camera VIP2, Brick a deschis imediat ușa.

Oamenii din cameră s- au privit neîncrezători, Brick a căutat o siluetă înaltă și a descoperit că Day stătea...

... ghemuit...

Strângându- se lângă o fata cu părul lung împletit într- un ac de păr roz, stătea în poala puternică a lui Day. Fata săruta obrazul stâng și drept al lui Day și râdea.

- Micuțule Brick, du- te să- l vezi Nong Day. O să merg mai întâi să mă ocup de gura lui Bank , a spus Belle.

Brick a fost imediat ușurat să vadă că fata care se ghemuia cu Day era doar o fetiță de vreo 3- 4 ani .

Day se uită puțin nedumerit la Brick. Ceilalți din cameră nu au întrebat nimic pentru că l- au văzut pe Brick mergând spre Day.

- Nong Ingfah, du- te să- l vezi pe tatăl tău Bank, i- a spus Day fetei.

- Bine... Dar, IngFah, vine să- l vadă iar pe Unchiul Day , a spus fata cu o voce drăguță înainte de a coborî din poala lui Day și a ieși din cameră.

Day se uită la Brick cu ochii săi neclintiți.

- Ce cauți aici?întrebă Day încet.

- P’Day, e rândul tău , a spus un tânăr

care stătea în picioare Day s- a mutat pentru a ridica tacul de biliard, urmat de Brick.

- Ei bine, nu știam unde te duci. Așa că l- am rugat pe P'Belle să mă aducă să te găsesc ,a spus el imediat cu o voce blândă.

Day începu să joace biliard cu o atitudine calmă. Brick îl urmă în timp ce Day trecu peste masă.

- De ce să mă cauți, mă întorceam, spuse Day încet.

Dar nici măcar nu s- a întors să se uite la Brick. Ceilalți s- au uitat la Brick nedumeriți, dar nu au îndrăznit să întrebe nimic pentru că au văzut că vorbește cu Day.

- Deci de unde să știu când te vei întoarce? a spus Brick.

Day a făcut o greșeală, așa că o altă persoană a trecut să continue să joace. Silueta înaltă a mers să stea lângă perete și și- a aprins o țigară. Brick l- a urmat și a stat lângă el.

- Când te întorci și de ce ai venit aici? întreabă Day sec.

- Pot să mă întorc cu tine? Nu vreau să o supăr pe P'Belle , a spus el, referindu- se la sine.

- Așa că l- ai rugat să te aducă aici. Nu l- ai deranjat deloc, nu? a întrebat Day.

- Day, ești supărat pe mine?a întrebat Brick încet, dar Day s- a uitat la masa de biliard. Nu- i păsa deloc de persoana de lângă el.

- Întoarceți- vă , voi sta aici și voi petrece, a spus Day.

- Întoarce- te cu mine, spuse el din nou.

- - De ce, o să- ți fie dor de mine? Vei muri? Atunci de ce nu te gândești înainte de a face o prostie? Ți- am spus, te- am întrebat, ce ai făcut? Întotdeauna cauți ceva care să mă enerveze, spuse Day cu o voce înțepenită către Brick.

Acest lucru i- a făcut pe ceilalți din cameră să pară puțin surprinși, dar nu au îndrăznit să se amestece.

- Tocmai am vorbit cu el normal. E ca și cum ai vorbi cu Ai'Nick, așa că de ce ești atât de supărat?a întrebat el, Day întorcându- se să se uite imediat la Brick.

- Dacă ai venit aici să mă enervez din nou, atunci dă- te înapoi Brick, spuse Day cu o voce severă.

- Atunci de ce trebuie sa mă întorc singur? Tu ai fost cel care m- a adus aici, dar ma lasi in pace. Deci de ce m- ai adus in provincia ta? a spus si el pe un ton dezgustat.

- Mă întorc curând, așa că pleacă imediat , spuse Day încet, de parcă ar fi încercat

să- și suprime propriile emoții.

- Nu, mă voi întoarce cu tine, Brick era încă încăpăţânat.

- Dar eu joc biliard, nu vezi?Day se întoarse să se uite din nou la Brick.

- Atunci lasă- mă să stau și să aștept ,a spus Brick înainte de a se așeza pe un scaun din apropiere.

Day mârâia când silueta mică s- a încăpățânat.

- ..Bine, bine!! Mă întorc, mă întorc să vezi, m- am oprit să mai joc la naiba!! a strigat Day cu voce tare, dând tacul de biliard juniorilor.

- Ah, de ce te grăbești așa, Day? A trecut mult timp de când ne- am jucat ultima oară, a întrebat un băiat pe nume Sitti.

- Sunt supărat pe cineva... Voi jucați, dar numai până la miezul nopții și apoi plecați acasă, voi plăti orele aici , a spus Day, pentru că tinerii încă studiau.

- Ridică- te! Sau nu te întorci?

Day se întoarse cu o voce puternică către Brick, așa că silueta mică se ridică în grabă pentru a- l urma pe Day.

Când au ieșit din VIP Lounge 2, au văzut- o pe Belle ținând- o pe fata Ingfah în fața ghișeului de numerar.

- Te întorci, Nong Day? a întrebat Belle în timp ce se întorcea să se uite la ei doi.

- De ce l- ai adus, Belle? a întrebat Day sec, precum și a scos bani din buzunar, pentru a- i oferi lui Bank și a crește numărul de ore pentru juniori la biliard.

- Uf, cum pot să- l las pe Nong Brick singur în salon? Nu sunt o persoană rea ca tine să- l părăsesc și să nu- i spun unde merg ,a spus Belle.

- - Vroiam să mă întorc imediat, a spus Day în timp ce se întorcea să se uite la persoana de lângă corp cu fața tulbure.

- Ei bine, știam că te vei întoarce curând, dar mi- era teamă că Nong Brick nu va lua cina, spuse din nou Belle, Brick tăcu.

Cel puţin era uşurat că Day acceptase să fie din nou el însuşi.

- Dacă nu ai înțelepciune, atunci mori de foame , a spus Day, cu ochii ațintiți asupra figurii.

- Ce se întâmplă Day? Deci tipul ăsta nu este noul soț al lui Belle? a întrebat Bank în glumă pentru a lumina atmosfera.

Day se întoarce imediat să se uite la Bank.

- Atunci, ce zici de tine? Ești interesat să devii noul soț, Belle?

Day se întoarse imediat.

- Oh, nu, nu. Nong Ingfa nu vrea o proaspătă mamă, nu Ingfah?

Bank se întoarse să- i spună fiicei lui.

- Încă pleci de la Unchiul Day? a întrebat- o fata, așa că Day a luat- o și a cărat- o.

- Da, unchiul va merge primul. Lasă- l pe tatăl tău, Bank, să te ducă să te tunzi la salonul meu mai târziu , își schimbă imediat Day tonul vocii în fată.

- Da, a fost de acord fata.

- Bank, du- ți fica acasă, e deja târziu, știu că îți place să o aduci la biliard, dar uite, ce este bun în asta? Este un exemplu rău pentru tine să- ți aduci fica aici , s- a întors Day să se uite la Bank, acel proprietar de biliard care este mai tânăr decât el.

- Ei bine, la început nu era nimeni acasă, așa că a trebuit să o aduc, dar deja am sunat- o pe mama ei să vină să o ia , a spus Bank, iar Day a trimis- o pe IngFah la Bank.

Brick a mers lângă Belle.

- Mulțumesc, P' Bell că m- ai adus aici. îi spuse Brick Bellei în linişte.

- Bine, mă duc acasă acum. Ne vedem mâine , a răspuns Belle.

Brick îi zâmbi puțin lui Belle.

Brick simte că s- a schimbat în bine. Vorbește cu o emoție mai proaspătă decât înainte, în ciuda faptului că îl cunoaște pe Day și toate lucrurile rele pe care Day i le- a făcut.

- Hai! a strigat Day înainte de a părăsi biliardul așa că Brick a urmat repede.

De îndată ce Brick a urcat în mașină, Day a început să conducă. În interiorul mașinii era liniște, nimeni nu spuse nimic, așa că Brick se simțea țeapăn și neajutorat, pentru că nu știa în ce dispoziție era acum Day, dar a fost uşurat când Day a acceptat să se întoarcă cu el la salon.

Day conduce un pic și se oprește.

- De ce te- ai oprit? a întrebat Brick.

- Du- te jos și cumpără ceva de mâncare, spuse Day cu o voce severă.

Brick se uită afară și observă pe Day parcat în fața unui 7- eleven.

- Nu trebuie să... n- o să mănânc, spuse el.

- Du- te jos și cumpără- l acum, spuse Day cu severitate.

- Dacă mă lași? a întrebat Brick, făcându- l pe Day să se întoarcă să se uite la el.

- Nu mă mai enerva, Brick, spuse Day cu o voce obosită.

- Bine, mă duc ,a răspuns Brick înainte de a coborî din mașina lui Day și de a intra pe 7eleven.

După un timp, Brick a ieșit din nou cu o serie de produse în geantă și a urcat în mașină.

Day s- a întors direct la salon.

La sosire cei doi au intrat în salon ,Day a închis ușa localului și a urcat scările ignorându- l pe Brick.

- Ai'Day, nu vrei să mănânci? Ți- am cumpărat o cutie de orez de la 7eleven , spuse el în grabă.

- Nu, voi mânca, spuse Day pe scurt, înainte de a intra în dormitor, în timp ce Brick mergea în bucătărie.

Micuțul s- a așezat să mănânce singur, iar când s- a săturat, Brick tot nu a îndrăznit să urce să întâlnească chipul lui Day.

Micuțul s- a dus să stea pe canapeaua din salon fără să aprindă lumina și și- a luat telefonul pentru a- și suna celălalt prieten cel mai bun.

(- Credeam că m- ai uitat)se auzi o voce ironică.

....

Brick a tăcut pentru că nu știa să vorbească cu prietenul său.

(- Brick... Ești bine?) întrebă Nick nervos când a văzut tăcerea prietenului său.

- Nu e nimic, mă simt doar obosit , a spus el.

(- De ce te- ai săturat? Day te- a atacat până la punctul de a leșina și acum nu mai ai puterea să te ridici?) glumește Nick.

Brick a tăcut din nou când a auzit asta.

(- Hei... nu fi așa. Glumesc, ce e? Nu te- ai mai comportat așa până acum, Brick) l- a întrebat Nick pe un ton serios.

- Nu știu, idiotule. Sunt atât de confuz în aceste zile , a spus el cu o voce încordată.

(- De ce ești confuz?)a întrebat Nick.

(- Nu- mi spune că ești confuz despre Day) a spus Nick, deci

Brick tăcea.

(- Brick, îți place Ai'Day?) Nick l- a întrebat ce părere are.

- Nu știu, Nick. Nu m- am comportat niciodată așa cu nimeni până acum. Ești prietenul meu și trebuie să știi cât de mincinos am fost în trecut. Am jucat și am lăsat o mulțime de oameni.

A început să se dezvăluie la prietenul său.

(- Deci, ți- e teamă că te va tăia și te va arunca așa cum ai făcut tu cu alți oameni în trecut.) Nick l- a întrerupt, făcându- l pe Brick să înghețe.

- - Este... vorbire. Eu... este... Brick a rămas fără cuvinte.

- Nu știu, Nick. Dacă aș ști, nu aș fi atât de stresat. Desigur, l- am urât în trecut când a îndrăznit să- mi facă asta. De asemenea, m- a durut foarte mult, crezi sau nu , la început chiar m- am gândit să mă sinucid și să fug din asta, dar nu am fost suficient de curajos, așa că m- am gândit că ar fi bine să am răbdare până îmi dă drumul, dar... a spus el încet.

(- Dar acum tu ești cel care nu vrea să plece, nu?) a întrebat Nick, iar Brick simți că inima îi bate o bătaie în timp ce se gândea serios la ceea ce a spus prietenul său.

- Nick, ce ar trebui să fac? Ce o să fac? Nu știu ce gândește Day acum, uneori pare că vrea să mă păstreze, dar uneori pare... că vrea să mă lase , spuse el pe un ton stresant.

(- Spune- mi că... Îți place Ai'Day?) Întreabă Nick din nou, așa că Brick se lasă pe spate în scaun.

- Nu știu, chiar nu știu, Nick... Sunt o mulțime de lucruri de care nu sunt sigur. Nu am început bine cu el și cu mine, dar acum... Nu sunt sigur cine suntem și ceea ce simt , a spus el, foarte confuz.

(*Sigh*...cu cat te ascult mai mult, cu atat ma doare capul mai mult. Sa zicem ca nu esti sigur ca îți place Ai'Day si nu stii ce gândește Ai'Day despre tine, nu? ) întrebă Nick .

- Despre asta… răspunse Brick încet.

(- Deci, acum nu trebuie să te gândești prea mult. Rămâi cu asta. Fă ce vrei să faci, orice crezi că te vei simți confortabil, fă- o, poate, pentru ziua în care te va lăsa să pleci, probabil nu vei simți nimic, a spus Nick pe un ton clar.

- Dacă este cazul, mă tem că o să doară , a spus Brick încet, chiar nu poate înțelege... dacă vine ziua când îl va lăsa să plece... Cum se va simți Brick? Fericit sau trist?

(- Sunt sigur că te- a lovit de cel puțin două ori. Deci de ce ți- e teamă că o să doară? Nu ești obișnuit?) Nick a glumit cu prietenul său pentru că nu vrea să se gândească prea mult.

- Păi, doar creierul meu s- a gândit la asta... Și tu? Unde ești? Nu ieși acum cu unul dintre rinoceri tăi? l- a întrebat pe prietenul său.

(- haha, ies cu rinocerul Neil hahaha. Nu e nevoie să știi cum am ajuns la asta și de ce nu ți- am spus. La revedere, prietene)

A terminat de vorbit, Nick a încheiat imediat apelul.

Brick clătină din cap neîncrezător, dar când s- a gândit din nou la asta, nu a putut să nu simtă invidios pe Nick... care a făcut ce a vrut și nu s- a stresat și nu s- a gândit prea mult.

Brick se ridică și se gândi o clipă.

Day, care făcuse un duș și își schimbase hainele, a coborât de la etajul superior și a intrat în bucătărie.Locul unde stă Brick este destul de întunecat pentru că lumina nu era aprinsă. Day, nevăzându- l în bucătărie, a început să- l caute frenetic.

Brick se uită uimit la Day când îl văzu pe Day ieșind din bucătărie în căutarea ceva. Day avea să treacă repede în fața salonului, dar a trebuit să- și înghețe picioarele când a văzut o umbră întunecată așezată pe canapeaua din salon, Brick a simțit că aude un oftat blând.

- Ce cauți, Day? a întrebat el, confuz.

- Ce naiba cauți aici singur în întuneric?! zise Day pe un ton iritat.

- Am venit să mă așez și să vorbesc cu Ai’Nick la telefon... a spus el răspicat.

Day se întoarse să se uite la Brick, deși era întuneric, Brick era încă foarte conștient de privirea strălucitoare din ochii lui Day.

- De data aceasta, chiar am vorbit cu Ai’Nick, poți să te uiți la telefonul meu sau, dacă vrei, poți să- l suni și să- l întrebi, a spus Brick în grabă în timp ce îi înmâna telefonul lui Day.

- Dacă vrei să vorbești cu acel tip, depinde de tine, dar înfruntă consecințele amintește- ți asta Brick, a spus Day cu o voce severă, așa că Brick a rămas tăcut, fără a se certa.

Day îi blestemă înainte de a se întoarce.

- Unde te duci? a întrebat el din nou.

- Mă duc la culcare! Cât despre tine, dacă vrei să stai aici, fă... tot ce vrei, a spus Day înainte de a intra imediat în cameră.

Brick l- a urmat apoi pe Day și, la intrarea în dormitor, a descoperit că Day stătea stresat pe pat.

Brick, s- a dus să- și ia hainele pentru a se schimba în baie. Micuțul a ieșit din nou și a găsit pe Day întins pe pat uitându- se la un film pe care- l pusese.

Brick s- a dus să se așeze de cealaltă parte a patului în care stătea întins și s- a uitat la Day cu o expresie înspăimântătoare, deoarece nu știa despre ce să vorbească sau ce să spună, pentru că Day continua încă se uita la televizor și nu s- a întors să se uite la Brick o clipă.

Silueta mică s- a gândit la ceva înainte să zâmbească în secret.

- Day... dacă ne întoarcem la Bangkok, mă întorc la mine acasă , a spus el, așteptând reacția lui Day. Silueta înaltă se întoarse imediat să se uite la Brick cu ochi duri.

- Îndrăznește să te întorci! O să- ți trag gâtul spre mine dacă o faci , a spus Day pe un ton sever.

Brick și- a strâns ușor buzele pentru a- și înăbuși zâmbetul.

- Dar trebuie să mă întorc la tatăl meu, mama mea, spuse el din nou.

- Oricand vrei să mergi sa îi vezi pe mama si pe tata, vino sa- mi spui!! Te duc acolo, nu te încăpățâna ,a spus din nou Day.

- Dacă mama și tata îmi spun să nu mă duc să stau?a întrebat el din nou.

- Dacă o face! Voi vorbi cu mama și tata, zise Day sec.

Brick s- a întors în secret să zâmbească în cealaltă parte pentru că îi era teamă că Day îl va vedea.

Se întrebă dacă Day ar mai avea aceeași reacție dacă ar ști că Brick va fi cu Day, dar rezultatul l- a făcut pe Brick profund fericit. Deși Day nu vorbea dulce. Dar Brick este bine cum este Day acum.

- Nu- mi spune că vrei să mergi acasă ca să- l vezi pe nenorocitul ăla Pee?a întrebat Day, făcându- l pe Brick să înghețe.

- Oh, nu…

Brick se întoarse repede să nege.

- Uite, ia- mi telefonul și vezi , a spus Brick, acceptând să- l predea.

Silueta înaltă luă numărul format și, văzând că era Nick, îi aruncă lui Brick o privire scurtă înainte de a apăsa apelul.

(- Hei, ce e? Mă schimb să ies)a răsunat vocea lui Nick.

- Brick te- a sunat tocmai acum? a întrebat Day încet.

(- Uh... oh... Cine este? Ahh știu, este persoana care sună să verifice telefonul soției sale)a răspuns în glumă vocea lui Nick.

Brick urmărea mereu Day.

- Ține- ți gura și mușcă- l pe Neil. Spune- mi, Brick tocmai te- a sunat?a întrebat Day pe un ton dur.

(- Oh! M- a sunat să se plângă de tine. Hmmm mi- ai luat prietenul, așa că te rog ai grijă de el. Nu- l lăsa să se distragă prea mult și nu- l face să plângă...)

*Atârna*

Day închise înainte ca Nick să poată termina de vorbit.

- Prietenul tău vorbește mult. Ar trebui să găsească un ac și să- și coasă gura, spuse Day cu răgușire.

te porți bine Dar trebuie să aflu singur. Ar trebui să- mi spui totul, ar trebui să te comporți”, a spus Day.

- Mi- a fost frică de o revoltă, spuse Brick încet.

- Și nu te- ai gândit că dacă aș afla târziu și din cauza ta, zarva ar fi și mai rău? zise Day cu o voce severă.

- Sau crezi că este un lucru bun că este tot timpul revoltat? a întrebat Day din nou.

- Nu, răspunse Brick, incapabil să spună nimic.

Pentru că ceea ce a spus Day este adevărat. Brick nu credea că Day va înțelege asta repede.

- Brick, ești slab, idiotule. Crezi că nu am nimic de făcut sau de gândit, și că nu știu nimic, știu aproape totul. Asta e tot, dar nu vreau să vorbesc despre asta, a spus Day.

- Da, știu , a răspuns Brick.

- Sincer, de ce m- ai căutat? Ar trebui să știi că mă voi întoarce curând ,a întrebat Day serios aşteptând răspunsul lui Brick.

- Nu ai spus că știi aproape totul? Atunci de ce mă întrebi?

Brick se simte mai confortabil vorbind astfel cu Day. Day se uită la Brick până când silueta mică a râs.

- Ei bine, nu ai mai fugit niciodată așa când ești supărat, spuse Brick, cu vocea joasă.

- Și când sunt de obicei supărat, ce fac? a întrebat Day făcându- l pe Brick să se gândească la asta, înainte de a se încinge.

Colțul gurii lui Day tresări în timp ce se prefăcea că îl întrebă pe Brick.

- Asta e, n- ai scăpat niciodată ca azi.

Brick nu a îndrăznit să spună altceva pentru că era prea stânjenit.

- Tu care m- ai urmărit... Ești confuz în privința mea? a întrebat Day.

- Nu... nu sunt confuz, a argumentat Brick.

- Dar acțiunile și cuvintele tale sunt în mod clar confuze, a spus din nou Day.

- Nu sunt confuz!! se certa Brick din nou.

- Serios? spuse Day încet, Brick mârâind în gât.

- Da... nu... sunt confuz, spuse el

Brick, dar se simte confruntat cu

Privirea constantă a zilei.

- Încă nu mi- am pierdut furia, spuse Day încet, cu fața dreptă.

- Despre ce vorbești? Cum poți să spui că încă nu ți- ai trecut peste furia?”

a întrebat Brick imediat. Expresia lui Day este serioasă.

- Ei bine, încă nu mi- am pierdut furia. Cum poți ști mai bine decât mine ce simt, așa că mai bine găsești o modalitate de a mă înveseli, a spus Day în timp ce se rezema de capul patului pentru a continua vizionarea filmului..

- Ce, nu pot să fac asta, bâfâi el încet.

- Deci? a întrebat Day pentru scurt timp înainte de a- și îndrepta atenția înapoi spre televizor.

Brick stă mormăind și se întinde pe spate, fără să acorde atenție lui Day. Silueta mică era întinsă cu spatele la Day.

Nici lui Day nu- i pasă, nu întreabă, nu începe o conversație, până când Brick se întoarce încet să se uite la Day și vede că silueta înaltă stătea acolo și se uita la televizor fără nicio problemă. În timp ce Brick este inconfortabil cu atmosfera.

//La naiba, cum ar trebui să fac atunci?// Este confuz în acest moment, gândurile lui s- au încurcat cu conversația pe care a avut- o cu Nick. El crede că a- l suna pe Nick a fost lucrul corect de făcut, chiar dacă Nick îl va tachina și va fi jenat. Brick s- a mutat pentru a atrage atenția lui Day, dar Day nu i- a acordat nicio atenție.

- Poți să mă îmbrățișezi? a întrebat Brick încet.

Day a fost tăcut, dar a observat în secret starea lui Brick periodic. Așa le place oamenilor ca Day să îi facă pe alții nervoși.

Brick, care căuta gânditor o ieșire, a simțit puțină fericire în inimă când a văzut că Day era tăcută.

Brick s- a gândit mult și nu era sigur dacă trebuie să se împace cu Day sau nu.

Dacă nu sunt sigur, atunci dă- i drumul, se gândi Brick cu profundă îngrijorare în inimă. Brick, nu știi ce gândește Day. În timp ce mă gândesc, mă uit ușor la Day.

- Hei, Day... Day...strigă Brick la silueta înaltă, dar Day rămase pe loc.

Brick și- a mușcat buza, înainte de a se îndrepta spre Day, în timp ce stătea întins lângă el.

//Uau, n- am făcut niciodată ceva atât de jenant cu cineva. Poate că va râde de mine. //Brick nu putea decât să gândească în mintea lui.

Înainte de a dormi lângă Day, el se întinse să- l îmbrățișeze pe talia lui Day, care se sprijinea de capul patului. În timp ce Brick avea fața îngropată în pernă de rușine.

- Day... Îmi pare rău, îmi pare rău... Încă ești supărat?spuse Brick cu o voce înăbușită, îngropându- și fața în perna lui Day.

Day s- a întors să privească capul care era ascuns lângă trupul lui , înainte de a- și ridica dosul mâinii pentru a- și acoperi gura și de a- și înăbuși propriul râs.