Capitolul 10 – Leo

⚠: Conține scene sexuale violente / scene sexuale neobișnuite, periculoase și extrem de fanteziste / Dirty Talk / logică a personajelor diferită de cea a oamenilor normali.

În baia decorată cu mobilier luxos și elegant, o femeie considerată obiectul dorinței de către mulți tineri zăcea goală într-o cadă aurie plină cu apă. Sânii ei voluptuoși, ridicați deasupra suprafeței apei, erau fără îndoială fermecători 😏. Își ridică mâinile ca să-i susțină, evaluându-le dimensiunea, și zâmbi când îi văzu umflându-se. Dar când își coborî privirea spre abdomen, zâmbetul i se stinse.

- Am luat oare decizia greșită? își întrebă ea însăși, mângâindu-și ușor burta ușor rotunjită.

Se ridică apoi, folosind un prosop pufos pentru a-și usca trupul, și îmbrăcă un halat subțire din satin înainte să pășească în zona de toaletă. Văzând grămada de cadouri și cutii de bijuterii scumpe, aranjate frumos, mica umbră de tristețe din inima ei dispăru.

Ally ridică un colier de diamante cu un pandantiv mare de safir dintr-o cutie de catifea și îl ținu la gâtul ei alb, înclinându-și capul când la stânga, când la dreapta, pentru a admira frumusețea diamantelor sclipitoare 💎. Apoi luă un carton parfumat, realizat cu rafinament, și citi mesajul scris de mână, care reflecta gustul și inteligența autorului:

- De la Alano Ay Kuche.

Ochii ei frumoși rămăseră fixați pe numele expeditorului, iar mintea îi zbură departe. Își aminti cum fusese la un pas să fie hărțuită de niște nemernici, dar brusc izbucnise haos chiar înaintea ochilor ei. O fată care nu suporta nici măcar vederea insectelor leșinase pe loc. Când se trezise, aflase că cel care o adusese la spital fusese garda de corp a Lordului Kuche.

El o vizitase la spital doar o singură dată, dar chipul lui frumos și farmecul aparte, atât de diferit de al oricărui alt bărbat, o făcuseră pe Ally să viseze cu ochii deschiși zile întregi ✨.

Dean știa doar că un bun samaritean îi dusese trupul lui Ally la spital. Când încercase să-l găsească pentru a-i mulțumi, Ally mințise, spunând că deja rezolvase ea, ba chiar lăcrimase puțin ca să adauge că nu voia să mai discute despre asta. Pretindea că dorea să uite totul. Dean se conformase, deși intenția lui Ally nu era deloc sinceră.

Ce persoană inteligentă ar fi vrut ca logodnicul ei să afle că aștepta să primească daruri de la alt bărbat? 🙄

Knock, knock.

- Ce este? întrebă Ally, punând colierul de diamante deoparte și mergând să deschidă ușa băii.

- Mai aveți un cadou, spuse servitoarea în uniformă albastră, întinzându-i o cutie mare.

Ally zâmbi, încântată de surpriză, înainte să închidă ușa și să o îndepărteze pe servitoare, dorind să-și păstreze intimitatea. Fata frumoasă puse cutia pe pat și, când o deschise, aproape țipă și se prăbuși de emoție, pentru că era o geantă de designer ediție limitată, una care nu putea fi cumpărată doar cu bani.

Se așeză mult timp, examinând noul cadou, înainte să ridice cartonul auriu și să-și lipească buzele de numele expeditorului — Alano Ay Kuche 💋.

Trebuie să fie îndrăgostit de ea. Era firesc ca o fată frumoasă să aibă bărbați buni care să lupte pentru afecțiunea ei, își spuse, ca o tânără care tocmai gustase aromele iubirii 💕.

Dar când privirea i se opri asupra rochiei de mireasă atârnate în colțul camerei, realitatea o izbi brusc, amintindu-i că, peste doar câteva zile, trebuia să intre în ceremonia în care urma să facă schimb de inele și să-și jure dragostea frumosului Commander Dean Meredith, soldatul perfect.

Aliena Marie Meredith… sau Aliena Marie Ay Kuche.

În acel moment, Ally își dădu seama că cel de-al doilea nume îi plăcea mult mai mult 😏.

..
..

- Mai încet, Leo.

Bărbatul frumos își ridică privirea dintre coapsele lui. Ochii lui galben-aurii erau plini de poftă, fixați asupra lui.

- De unde vii, murind să trăiești? Ți-au oferit vreodată nemernicii ăia ceva? întrebă Alan.

- N-am fost niciodată… niciodată așa înainte, răspunse bărbatul numit Leo, apoi încercă să se aplece din nou, ca să ia în gură dragonul alb în erecție 🐉.

- Asta e ceva normal pentru tine?

- Nu știu… pur și simplu nu pot rezista mirosului tău.

Alan, auzind asta, îl lăsă liber. Stăpânul ochilor de chihlimbar coborî repede capul și începu să lingă tija albă, sugând și strângând vârful roșu și cărnos ca și cum ar fi fost o bomboană dulce 🍬.

Leo își mișca capul în sus și în jos până când vârful pătrunse adânc în gâtul său, ignorând strânsoarea care îi provoca durere în maxilar. Alan închise strâns ochii, pentru că nu mai întâlnise de mult pe cineva care să-i ofere o asemenea plăcere. Când lava topită țâșni afară, Leo își înfășură buzele în jurul ei și o înghiți întreagă. Era atât de amețit de forma, gustul și mirosul seducător al lui Alan, încât uitase că fusese odată Leo, cel mai bun asasin al lui Bildy Namuel, liderul bandei Sirienilor.

Flashback  ziua în care ascunzătoarea Sirienilor fusese atacată.

Leo era biciuit cu brutalitate într-o temniță din subsol, pentru că refuzase să o servească pe Rebecca Namuel, fiica cea mare a șefului, Bildy. Țipa de durere, plin de amărăciune față de soarta lui, în timp ce cel care ținea biciul înroșea o vergea de oțel în foc, pregătindu-se să i-o înfigă pe spate. Dar chiar înainte ca metalul încins să atingă pielea lui deja sfâșiată, o sabie de ronin zbura prin aer și îi străpungea capul călăului, ucigându-l pe loc ⚔️.

Leo nu avea idee că, în timp ce era torturat, membrii bandei Sirienilor de deasupra fugeau cu disperare din calea acelui bărbat misterios.

Singura parte a trupului său care nu era acoperită erau ochii pătrunzători. Aceștia se opriră asupra cătușelor de metal care îi legau încheieturile, iar acestea se sfărâmară în bucăți, eliberându-l din lanțuri. Leo se prăbuși la pământ, senzația arzătoare care-i străbătea spatele lăsându-l fără vlagă.

Totuși, parfumul dulce care venea dinspre silueta înaltă și suplă a necunoscutului îl împiedica pe Leo să-și întoarcă fața. Era un miros pe care nu-l mai întâlnise niciodată în viața lui ✨.

Brusc, imaginea în care era forțat să intre într-o relație desfrânată cu un bătrân ca Bildy Namuel îi reveni în minte. Leo își încleștă dinții, încercând să alunge acele amintiri rușinoase, dar cu cât se străduia mai mult, cu atât ele năvăleau mai puternic, ca un râu învolburat.

Bărbatul în negru își folosi vârful piciorului pentru a-i ridica bărbia. Ochii lui galben-aurii se întâlniră cu cei albaștri și adânci ai lui Leo, înainte ca o lovitură să-l trimită pe acesta pe spate. Leo nu scoase niciun sunet, sperând doar ca bărbatul să fie milostiv și să-i ofere o moarte liniștită.

Dar acel picior începu să-i alunece de-a lungul pielii bronzate, urmărindu-i mușchii fermi ai abdomenului, până ajunse la betelia lenjeriei zdrențuite. Leo se cutremură când bărbatul îi trase betelia cu degetele de la picioare, dezvăluind un petic de păr întunecat și un membru gros, proeminent — un simbol al virilității masculine 😳.

Mai mult, acesta se ridica încet.

- Așa deci… de asta Bildy te chema atât de des să-l satisfaci. Cu un asemenea dar…

Leo închise ochii, încercând să înăbușe rușinea faptului că trupul său reacționa nepotrivit, simțindu-se însă complet doborât.

Bărbatul misterios trase katana din teaca prinsă pe spatele lui și apăsă lama pe gâtul bronzat al lui Leo. Tăișul ascuțit îi crestă pielea, iar sângele roșu începu să curgă 🩸.

- Ucide-mă. Te rog, omoară-mă acum.

- De ce vrei atât de mult să mori? întrebă bărbatul în negru.

Ochii galben-aurii se deschiseră din nou, plini de lacrimi strălucitoare.

- Nu mai vreau să trăiesc.

Vocea îi tremura, în timp ce amintirile întregii lui vieți năvăleau în mintea lui. În copilărie, Leo fusese drogat de părinții săi, luat pe când era inconștient și abandonat în mijlocul unei văi, după ce sora lui fusese ucisă de un monstru chiar în casa lor. Băiatul rătăcise disperat, singur, prin pădure, până când dădu peste o bandă de hoți 🌲.

Hoții prinseseră drag de băiat, găsindu-l puternic și înalt pentru vârsta lui. Fără altă opțiune, Leo acceptă să se alăture bandei lor în schimbul unor firimituri de pâine, doar ca să supraviețuiască. Fu antrenat fără milă să devină un asasin, protejând membrii bandei. Începuse să ucidă de la doar nouă ani și continuase așa toată tinerețea lui, acumulând multă experiență. În cele din urmă, fu vândut bandei Sirienilor pentru un preț uriaș 💰.

- De ce ai intrat în capul lui Yonyha?

Se părea că știa deja cine era responsabil pentru întoarcerea acelor amintiri. Bărbatul în negru își puse katana în teacă, un zâmbet abia vizibil apărând sub pelerina lui, ca și cum tocmai descoperise ceva încântător.

- Un monstru a ucis-o, așa-i? Dar tu știi deja de ce a murit Leah.

Leo tresări la auzul numelui surorii sale. Bărbatul misterios făcu un pas înapoi și ridică mâna deasupra capului, un fascicul de lumină aurie țâșnind din palma lui și spulberând tavanul de piatră într-un nor de praf ✨.

- Nu! strigă Leo, în timp ce lumina lunii cobora în cascadă pe podeaua temniței. Pupilele i se micșorară la vederea lunii pline.

Da, știa deja de ce murise Leah.

- Ahhh…

Trupul i se simțea ca și cum ar fi ars de un foc negru. Urechile îi auzeau sunetul cărnii sfâșiate și al oaselor rupte. Singura bucată de lenjerie care îi mai rămăsese pe trup se rupse, pe măsură ce corpul i se transforma și creștea. Strigătele de durere ale omului se preschimbau în urletele unor animale sălbatice 🐺.

Ochii galben-aurii, neschimbați, priveau fix persoana din fața lui. Picioarele puternice din spate se pregăteau instinctiv să sară, dar, când bărbatul misterios făcu un mic gest, trupul masiv acoperit cu blană albă se prăbuși la pământ cu un zgomot surd.

Bărbatul în negru ridică mâna și trase pelerina care îi ascundea chipul, lăsându-l pe Leo să înțeleagă ce înseamnă un chip frumos ca al unei ființe celeste, despre care doar auzise în povești… și apoi acesta dispăru.

Alan captură membrii supraviețuitori ai bandei pentru a-i tortura, plănuind să păstreze unul singur pentru a rezolva lucrurile de care Frederick nu voia să se ocupe. Îl duse pe Leo, inconștient, într-o cameră din subsolul castelului, înainte să se întoarcă să-i înfrunte pe ceilalți Sirieni.

Totuși, Leo se trezi din cauza unei călduri care îi invadase tot corpul, pe măsură ce un fluid fierbinte se prelingea din crevasă, iar partea lui care ar fi trebuit să rămână latentă se ridica erectă în doar câteva secunde 😳🔥.

O poftă violentă îi năvăli în trup, iar Leo nu înțelegea cum se întâmplase. Își mângâie vergeaua încinsă cu mâna până când sperma țâșni de trei ori la rând, dar tot nu era suficient. Despicătura întunecată, care nu fusese niciodată pătrunsă de un obiect străin, se strângea din nou și din nou, dorind ceva care să o lovească din plin.

Deși nu mai făcuse asta niciodată, Leo nu putea rezista. Fu nevoit să folosească bara de fier de la tăblia patului ca ajutor, dar, indiferent ce făcea, nu era suficient. Orificiul delicat se sfâșiase până sângerase 🩸. Durerea arzătoare nu putea stinge focul dorinței.

Când zări voalul parfumat, Leo își aminti imediat că aparținuse acelui bărbat frumos. Luă bucata de pânză și o mirosi, în timp ce își scutura mâna pe tija rece de fier, dar tot nu era suficient.

Folosindu-și simțurile de vârcolac, spărsese ușa și plecase în căutarea stăpânului acelui voal, până când, în cele din urmă, îl găsi.

Alan folosea o katana pentru a reteza gâtul unuia dintre membrii bandei, în timp ce ceilalți rămăseseră în cuști, ca niște animale de companie, privindu-și camaradul ucis într-o scenă de groază 😱. Sângele țâșnea peste tot, iar o aură ucigașă învăluia scena, acoperind trupul lung și palid.

Când ochii reci se întoarseră spre Leo, trupul i se liniști, dar excitația rămânea la fel de intensă.

Leo păși spre Alan și se lăsă la pământ, rostogolindu-se gol într-o baltă de sânge. Își desfăcu picioarele larg, expunându-și sexul în întregime, asemenea unei femele aflate în perioada de împerechere 🐺🔥.

- Tânăr Stăpâne, te rog, ai milă de mine. O să mor. Tânăr Stăpâne… ahh… Tânăr Stăpâne, nu mai pot să mă abțin, plângea Leo, mișcându-și șoldurile în sus și în jos.

Pulpa lui tare se clătina înainte și înapoi sub privirile membrilor bandei Sirienilor, închiși în cușcă. Alan încă nu înțelegea, dar se așeză și își înfipse degetele în deschiderea care era umedă de sânge și mucus limpede.

- Tânăr Stăpâne, mă poți fute acolo? spuse Leo, mișcându-și șoldurile spre degetul alb.

- De ce ar trebui să fac asta?

- Îți vreau pula, Tânăr Stăpâne. Dacă nu o primesc, sigur mor. Tânăr Stăpâne, te rog, ai milă de mine. Tu… ah, Tânăr Stăpâne, spuse Leo printre lacrimi 😭.

Alan își folosi puterea psihică pentru a vedea ce se întâmplase înainte.

- Ai folosit bara de la pat ca să rupi? Nu-i de mirare că e sfâșiat așa.

Alan nu voia totuși ca un vârcolac rar ca Leo să moară atât de ușor. În plus, nu mai fusese intim cu nimeni de mult timp și nici nu știa de ce ar trebui să se îngrijească singur. În cele din urmă, hotărî să profite de oportunitatea oferită de acel om jalnic.

Râse amar de el însuși, simțind o durere ascuțită în piept, pentru că era la fel de ticălos ca acel blestemat Dean…