Capitolul 28: Înainte să fie prea târziu

- Oh, băiatul ăla e o pacoste, e pur și simplu nepoliticos, exclamă proprietara de vârstă mijlocie a pensiunii, ridicând sprâncenele și jucându-se cu cerceii. Dintr-odată, apare un bărbat înalt și chipeș, conducând o mașină de lux și pășind cu încredere în clădire. El întreabă de un tânăr pe nume Saranda sau Soda.

- Puteți să-mi spuneți în ce cameră este?, întrebă Fai, calm și politicos. În ciuda faptului că cealaltă persoană se apleca dintr-o parte în alta și chiar își încrucișa brațele, încercând să-și etaleze sânii în fața lui, Fai rămase calm. Dacă venise aici, era pentru că Niam îi spusese să o facă. Văzând starea căminului, rămase destul de șocat. Orice s-ar întâmpla, nu-l va lăsa pe Soda singur în starea asta, asta era sigur.

Bătrâna a văzut aspectul atrăgător al tânărului și inima i-a sărit din piept.

- Tocmai s-a mutat acum câteva ore, a plecat cu soțul... oh, mai bine nu spun. Nu vreau să mă bag în treburile vecinilor,

- Cu cine a plecat?, întrebă Fai cu severitate, aura lui alfa radiind, făcând-o pe proprietara căminului să se simtă neliniștită și sufocată.

- Um... cred... cred că ar putea fi... soțul lui, răspunse ea ezitant, sperând că atmosfera tensionată se va calma. Cu toate acestea, atmosfera deveni și mai apăsătoare. Expresia lui Fai se întunecă, fața lui se încordă și maxilarul i se strânse.

Unde s-a dus Soda cu el? De când se cunosc?

- Ai o poză cu el? Cu bărbatul despre care vorbești, zise Fai strângând din dinți.

- Nu, nu am,

- Dar imaginile de pe camera de supraveghere? Arătă spre camera de supraveghere prăfuită care atârna în hol.

- E stricată de mult timp, răspunse proprietarul căminului, scuzându-se. Fai dădu din cap, arătând supărat, apoi se întoarse și ieși.

- Ai îndrăznit să-mi faci asta, Soda?

murmură Alpha în ploaia măruntă care încă mai cădea afară, înainte ca telefonul său să înceapă să vibreze.

Flashback

Huek... Hueh...

Micul Bo stătea singur în grădina de flori și plângea până îi tremura gura. Se ascunsese acolo pentru că se temea să nu fie certat pentru gândurile sale excesive. Soda nu înțelegea de ce toată lumea părea să considere dragostea lui pentru Fai o glumă. Dar nu-i păsa de părerea celorlalți, pentru că era trist din cauza lui Fai, cavalerul său bun la suflet, care plecase să-și continue studiile... dar unde anume?

Amarigue?

- Hueh, ce țară are o pronunție atât de dificilă? O să am probleme?

Soda plângea și se plângea. Băiețelul ridică mâna, ștergându-și lacrimile care curgeau necontrolat.

- De ce stai aici fără să faci nimic? Țânțarii o să te ia și o să te mănânce!

Fai mormăi. Speriat de tonul aspru, Soda se cutremură. Când se întoarse, îl văzu pe Fai stând cu brațele încrucișate, arătând frumos și fermecător. Cum putea Soda să reziste?

- Khun Fai... Hueh, micuțul se ridică repede și alergă spre persoana mai mare pentru a-l îmbrățișa. Luat prin surprindere, Fai era uimit și nu știa cum să reacționeze.

- Nu mă trage de cămașă, obraznicule, spuse Fai, dar nu împinse deloc obrazul dolofan.

- O să pleci din nou să studiezi în Amarike. Nu o să te mai văd,

- Asta... Fai suspină obosit. - Nu plec în Amarike.

- Serios? Soda ridică fața și se uită la persoana mai înaltă cu ochi plini de speranță.

- O să plec doar pentru o vreme în America.

Un zâmbet ștrengar îi apăru în colțul buzelor lui Fai. Trecuse mult timp de când Fai zâmbi sincer, iar de fiecare dată când Fai zâmbea, Soda era incredibil de fericit. Dar de data asta, nu ajută deloc.

- O să-mi fie dor de tine, Khun Fai, Huek, spuse Soda, strâmbându-se și plângând din nou, refuzând să-i dea drumul lui Fai. Fai, ușor influențat de astfel de gesturi, luă o decizie. Îl luă în brațe pe micuț și îl duse în alt colț al grădinii de flori.

- Soda,

îl chemă Fai pe micuț, care își ascunsese fața în umărul lui Fai, plângând.

- Da, răspunse Soda, ridicând capul, cu obrajii umflați și nasul tremurând, arătând adorabil.

- Uite aici, spuse Fai, arătând spre trandafirul proaspăt plantat pe care îl adusese dimineața.

- E atât de frumos. Soda clipi din ochii roșii, privind petalele albe delicate, în timp ce obrajii îi stăteau discret pe umărul lui Fai.

- Dar eu nu voi mai fi aici peste mulți ani, spuse Fai, ștergând lacrimile de pe fața micuțului. - Ai încredere că vei avea grijă de el pentru mine? Poți să faci asta?

Ai încredere în mine, Khun Fai?

se gândi Soda cu inima bătând cu putere, cu obrajii ușor înroșiți.

- Da, am, răspunse Soda imediat.

Chiar dacă era încă mic și nu putea face prea multe, avea să încerce din răsputeri să învețe.

- Îți încredințez misiunea asta, să ai grijă de trandafirii albi în locul meu.

- Da, o să o fac,

zâmbi Fai, ridicând mâna pentru a atinge obrazul moale al lui Soda.

- Și o să mă întorc.

Sfârșitul flashback-ului

Silueta tremură în timp ce cuvintele blânde răsună, rămânând într-o stare de vis. Atingerea era caldă, mângâind ambele obraji ai lui Soda, dar când își dădu seama că acum era singur într-o cameră goală și că nu se va mai putea apropia niciodată de Fai, tânărul nu putu să nu plângă și să scoată un alt suspin. Se ridică și se îndreptă spre partea din față a camerei, privind ghiveciul cu trandafiri albi cu ochi triști.

Cioc, cioc, cioc.

Sunetul ușii bătute cu putere răsună. Soda se ridică de pe scaun și se îndreptă spre partea din față a camerei. Nu îndrăzni să deschidă ușa imediat, pentru că era aproape ora unu.

- Soda, poți să-mi deschizi ușa, te rog?

- S-a întâmplat ceva, Khun Sanchai?, întrebă tânărul.

- Deschide, am ceva important de discutat,

Soda înghiți saliva și se uită la masa din apropiere, unde era așezată o vază. Cel puțin, dacă se întâmpla ceva, avea cu ce să se apere. Apoi, împinse ușa și un miros puternic de alcool se răspândi din corpul lui Sanchai.

- Khun Sanchai...

Înainte ca Soda să apuce să întrebe ceva, Sanchai deschise cu forța ușa. Soda simți atunci un sentiment de neliniște.

- Du-te și stai pe pat, spuse Sanchai cu voce severă, împingându-l pe Soda în cameră. Nu părea același Sanchai cu care vorbise cu câteva ore în urmă cu tânărul.

Ochii îi erau injectați, iar fața avea o expresie absentă din cauza efectelor alcoolului.

Soda era atât de speriat încât îi tremurau mâinile, neștiind ce se va întâmpla în continuare.

- Khun Sanchai...

- Nu-mi mai spune așa!

Alpha interveni înainte de a-l împinge cu forța pe tânăr pe pat.

- Nam... Nam... Eu...

Vocea lui Sanchai tremura, ochii lui se strânseră, observând figura palidă și senină a lui Soda cu un sentiment de presimțire.

..........

Fai se grăbi pe hol într-o manieră frenetică. Picături de sudoare îi curgeau pe bărbia ascuțită. Mâna lui groasă și tremurândă apăsă cardul pe butonul pentru a deschide ușa apartamentului luxos cu două etaje. Desigur, acesta nu era apartamentul lui, ci al unchiului său iubit și respectat.

- Hu... huk.

Sunetul unei voci plângând răsună de la etajul superior, așa că Fai se grăbi să urce pentru a urma sunetul. Aici erau în total trei dormitoare, dar ușa camerei din interior era ușor întredeschisă. Alpha respiră adânc înainte de a se îndrepta spre ușă și de a o împinge.

- Khun Fai.

exclamă Soda, surprins. Ochii i se măriră de confuzie și de o mulțime de emoții, dar nu îndrăzni să se ridice din pat, deoarece Sanchai era îngenuncheată la picioarele lui.

- Îmi pare rău, Namwan. Îmi pare rău, micuțul meu. Îți cer iertare.