Capitolul 24 : Cineva care trebuie să cedeze întotdeauna

 

De când Fon l-a văzut prima dată cu Fai, a trecut deja o săptămână, iar totul a rămas la fel. Cu toate acestea, Soda simte că ceva nu este în regulă. Dar, în ciuda gândurilor sale, Soda alege să-și mențină poziția și să-și îndeplinească îndatoririle cât mai bine posibil.

- Călătorie plăcută, Khun Fai.

Astăzi, Soda a condus până la aeroport pentru a-l duce pe Fai, care fusese invitat să participe la un eveniment de observare a operațiilor chirurgicale în Japonia, timp de o săptămână. În cadrul acestui eveniment, Fai avea rolul de lector, urmând să facă demonstrații chirurgicale studenților la medicină din Japonia.

- Oh, plec doar pentru o săptămână. Mă întorc repede să am grijă de cameră, a spus Fai cu un ton plin de speranță.

- Soda,

- Da?

- Așteaptă-mă, bine? spuse Fai cu un ton calm. Soda zâmbi în semn de răspuns.

- Te-am așteptat atât de mult, Khun Fai, o săptămână nu e nimic.

Alpha nu putu să nu simtă un amestec de ușurare și un ușor tremur în inimă auzind asta. Își permise să admire roșeața drăguță de pe obrajii lui Soda. Cum putea să țină această persoană adorabilă aproape de el?

- Soda...

Fai vorbi din nou, iar tânărul se întoarse să-l privească, care îl fixa cu ochii ascuțiți, fără să clipească. Cu toate acestea, înainte să apuce să spună ceva, Fai fu chemat de echipa medicală care îl însoțea să intre în sala de așteptare pentru pasageri.

- Te rog, du-te, Khun Fai, spuse Soda, zâmbind cald. Văzând asta, Fai îl trase mai aproape de el și îl îmbrățișă.

Tandrețea și căldura emanate de Alpha se revărsară în corpul lui Soda, aducându-i fericire și o durere persistentă în piept.

- Ești fericit să fii cu mine?, șopti Fai, aplecându-se aproape de urechea albă a lui Soda.

- Păi, sunt mulțumit doar să pot avea grijă de tine, Khun Fai, răspunse Soda înainte ca Alpha să-și slăbească îmbrățișarea.

- Doar că ai grijă de mine?

Tânărul își strânse buzele. De data aceasta, se simțea copleșit și sufocat de emoțiile excesive pe care voia să le exprime. Dacă Fon nu-i deranjase pe el și pe Fai într-un moment atât de pasional, Soda probabil că ar fi zâmbit și ar fi rostit cuvinte dulci de dragoste.

Tăcerea îl făcu pe Fai să respire adânc. Poate că astăzi nu era momentul potrivit, până la urmă.

- Eu plec acum, spuse Alpha, atingându-i ușor obrazul lui Soda înainte de a se întoarce și a se îndrepta spre sala de așteptare pentru pasageri.

Ochii rotunzi ai lui Soda priviră în tăcere silueta care dispărea, până când aceasta se pierdu din vedere. Apoi, se întoarse cu mașina la condominiu. Tânărul curăță camera, găti orez prăjit cu ou și carne de porc tocată și mâncă până se sătură. Înainte de a se culca în dormitorul său, se întrebă dacă Fai nu era acolo, ar îndrăzni să se furișeze în camera șefului său pentru a dormi? Probabil că nu ar fi o problemă.

Soda se îndreptă spre universitate dimineața. A doua zi, imediat ce termină cursurile seara, primi un mesaj de la șeful său.

- Când termini de studiat, vino la mine acasă, am ceva important de discutat.

Incapabil să nege că, în timp ce citea mesajul, Soda simțea o emoție necunoscută în piept. Cu toate acestea, a ales să ignore acel sentiment și a condus sedanul înapoi la conacul familiei Yukawat la ora șase seara. Atmosfera din conac era diferită de cea dinainte. Incapabil să găsească un răspuns la întrebarea de ce, Soda a intrat în clădirea mare. Când a pășit înăuntru, Fon îl aștepta deja să-l întâmpine.

- Fon, zâmbi Soda și își salută prietena, care era și șefa lui. Dar Fon avea o expresie ezitantă și speriată în ochii ei frumoși și tremurători.

- Du-te și caut-o pe mama, îi spuse ea înainte de a urca în fugă scările spre dormitorul ei.

Soda intră apoi în salonul privat al șefei sale, care se întindea pe un pat cu baldachin din mătase. Tânărul ridică mâna în semn de respect față de persoana căreia îi era recunoscător. Doamna Salil ridică privirea pentru a-l saluta, dar nu spuse nimic. Nu-l salută așa cum o făcea de obicei, fără nici măcar un zâmbet blând pe care Soda să-l prețuiască.

- Poți să-mi spui adevărul?

Întrebarea șefei sale îl făcu pe Soda să strângă pumnul pentru a-și stăpâni tremurul.

- Ce adevăr, doamnă?, întrebă tânărul cu ochi inocenți, deși bănuia oarecum despre ce era vorba. Dar încă spera în secret că Fon nu era implicat în această chestiune.

- Te-ai culcat cu fiul meu?

Soda simți ca și cum un munte se prăbușise peste el, împiedicându-l să se miște.

- Eu...

- Tu... L-ai sedus, Soda? De ce ai făcut așa ceva?

Doamna Salil ridică vocea tremurândă, dezamăgirea sclipind în ochii ei frumoși. Soda rămase fără cuvinte. Frica se strecură în sufletul tânărului, care acum se simțea de parcă ar fi stat pe marginea unei prăpăstii. Stătea singur, gândindu-se doar la disprețul doamnei Salil, binefăcătoarea lui. Corpul lui zvelt tremura, răsunând ca o pasăre tânără pe punctul de a fi aruncată în gol. Atunci, Soda se hotărî să mintă.

- Eu... eu nu am făcut nimic cu Khun Fai.

Palmă!

O mână albă îl lovi cu putere peste obraz pe tânăr. Soda nu fusese niciodată agresat fizic de doamna Salil. Ochii i se măriră înainte ca o lacrimă să-i cadă.

- Fon mi-a spus totul, spuse doamna Salil cu voce tremurândă, mâna care îl lovise pe Soda tremurând.

- De ce ai făcut așa ceva, Soda? Chiar dacă am avut încredere în tine și te-am tratat ca pe propriul meu copil. De ce te-ai coborât atât de jos? Știu că îl placi pe Fai, că ești obsedat de el, dar nu m-am gândit niciodată că ai recurge la mijloace atât de perfide. Este... Este...

Doamna Salil se înecă cu propriile cuvinte înainte de a se îndepărta brusc.

- Doamnă Salil...

Îmi pare rău, spuse Soda, prăbușindu-se la pământ și plecându-se la picioarele doamnei Salil. Dar femeia grasă nu spuse nimic în răspuns. Obrajii lui înroșiți se contorsionară în timp ce plângea și plângea. Rămase aplecat, strângând mâinile la piept.

- Doamnă Salil, îmi pare rău. Îmi pare rău... Îmi pare rău.

Soda înghiți un nod de durere îndelungată, gâtul său rostind o propoziție pe care nu o putea rosti, despre dragostea lui pentru Fai, despre motivul pentru care nu putea renunța... Dinții lui albi îi roșeau buzele până când le făceau să sângereze. Lacrimile îi umplură ochii goi, curgându-i pe obraji.

- Pleacă, nu vreau să-ți mai văd fața, spuse doamna Salil, cu voce rece și tăioasă. Inima lui Soda se scufundă în adâncurile disperării.

- Doamnă Salil, strigă Soda, emoțiile sale spulberându-se. Femeia din fața lui era cineva pe care o iubea și o respecta profund. Faptul că doamna Salil îi vorbea și îl privea cu ochi atât de lipsiți de dragoste și dispreț îl făcea pe tânăr să tremure.

- Pleacă. De ce mai ești aici?, spuse doamna Salil, ridicându-se în picioare, ceea ce îl făcu pe tânăr să se sperie și să se împiedice. Niam, care auzise vestea, se repezi în sala de așteptare, unde se prăbuși, ținându-se de corpul lui Soda.

- Doamnă Salil, vă rog..., spuse ea, pentru că știa că, fiind doar o servitoare, nu putea spune mai mult de atât.

Cu toate acestea, inima ei era plină de o furie nemăsurată. Soda se întoarse să privească chipul lui Niam, simțindu-se vinovat și trist, dar Niam rămase tăcută, ridicându-l doar ușor și sprijinindu-i trupul fragil.

Soda, care era în stare de șoc, fu dus să se așeze și să se odihnească într-o căsuță, unde gospodinele erau acolo pentru a-l mângâia. Nimeni nu-i spuse niciun cuvânt.

- S-a întâmplat. Nu putem face nimic, îi șopti Niam, mângâindu-i ușor capul. Corpul său subțire tremura. - Soda, să te întreb ceva. Îl iubești pe Khun Fai?

Tânărul își strânse buzele înainte de a răspunde, cu vocea tremurândă: - Eu... nu știu, mătușă.

- Și chiar consumi droguri?, îl întrebă Niam.

- Droguri... Ce fel de droguri, mătușă? Ochii lui erau confuzi și speriați. Auzind asta, femeia mai în vârstă a scos un suspin ușor.

Ea îl crescuse pe Soda cu propriile mâini. Nu era posibil ca el să fie ceea ce credea doamna Salil.

- Îmi pare rău, mătușă. Te rog, nu te supăra pe mine. Eu sunt de vină, spuse tânărul cu ochii plini de milă când văzu că Niam tăcu pentru o clipă. Femeia în vârstă scutură repede din cap, realizând că se retrăgea din suflet și nu îl învinovățea. Îi mângâie tandru obrazul și îi spuse câteva cuvinte de alinare.

- Nu am spus nimic, este în regulă. Mătușa va înțelege. Nu te învinovăți, Soda, îi spuse ea cu blândețe. - Khun Fai a exagerat. Mătușa nu s-ar fi gândit niciodată că este o persoană atât de crudă. Cum a putut să profite de tine? Uite, nici măcar nu se gândește să-și asume responsabilitatea.

Era indignată, încă incapabilă să înțeleagă cum cineva atât de bun, capabil și demn ca Fai putea să trateze un copil mic ca Soda atât de nedrept.

- Mătușă Niam, nu da vina pe Khun Fai, mâna albă și tremurândă se întinse și se agăță de brațul lui Niam.

În acel moment, tânărul nu mai putea să privească pe nimeni în față. Stătu o vreme, apoi se întoarse în camera în care locuise mulți ani. Își strânse lucrurile importante în rucsac, deși nu erau multe, deoarece majoritatea lucrurilor lui Soda se aflau deja în apartamentul lui Fai. Tânărul își aruncă rucsacul pe umăr și se pregăti. Dar, amintindu-și de ceva important, se îndreptă repede spre grădina cu flori.

Sunetul tunetului era însoțit de o briză rece. Soda tremura din tot corpul. Trebuia să meargă acolo să-și ia rămas bun. Dar, de îndată ce ajunse, trebuia să îngenuncheze. Patul de trandafiri albi, pe care îl îngrijise cu dragoste și devotament, era complet transformat. Structura originală nu mai era acolo. Locul unde se afla patul de trandafiri albi era înlocuit cu un bazin cu apă și diverse plante în ghivece. Chiar și banca de piatră moale dispăruse.

Soda ridică mâna pentru a șterge lacrimile care îi curgeau din ochii umflați, înainte de a se întoarce cu inima grea. Picioarele lui albe se repeziră prin ploaia torențială, înainte de a se împiedica de o piatră și de a cădea la pământ. Soda se ridică repede, întoarse privirea și o văzu pe tânăra domnișoară care era șefa lui și prietena lui apropiată, stând pe balconul dormitorului ei. Când Fon văzu că Soda se uita în direcția ei, se grăbi să intre în casă.

Soda își scutură murdăria de pe pantaloni înainte de a se îndrepta spre sedanul mare parcat în fața casei. De acum încolo, nu se va mai întoarce aici. gândi Soda înainte de a deschide ușa mașinii. Cu toate acestea, Niam și menajerele, împreună cu șoferul, îl chemă înainte de a alerga cu toții prin ploaie.

- Soda! strigă bătrâna.

- Mătușă Niam.

- Când te vei întoarce?

Soda își mușcă buza și nu poate răspunde la întrebarea lui Niam. El intenționa să fugă în secret de toți. Soda își dă seama de un lucru, că este - nerecunoscător, o persoană care a cauzat atâtea probleme. Și acest loc nu mai era un loc care să-l primească cu brațele deschise.

- Soda... Phonphan ridică mâna pentru a-l atinge ușor pe umăr pe Soda, mișcându-se înainte și înapoi, încă reținându-și lacrimile.

- Îmi pare rău, tuturor, sincer.

- Nu mai trebuie să-ți ceri scuze nimănui, Soda. Nu crede că este numai vina ta, vocea lui Niam tremura înainte să facă un semn cu mâna și să-i înmâneze o pungă lui Soda.

- Poftim, ia-o.

Soda luă punga și o deschise, găsind o trandafir alb, o singură floare într-un ghiveci mic.

- Ta Somnuk a săpat-o în secret pentru tine când Fon a ordonat demolarea grădinii, spuse mătușa Niam, iar Soda ridică mâinile pentru a se înclina în fața bătrânului care stătea acolo, zâmbindu-i cald.

- Și asta e de la noi toți. Ia-o și folosește-o, copilul meu, mătușa Niam luă un plic alb care conținea bani de la menajere și i-l înmână tânărului.

El o văzu și simți o durere ascuțită în inimă.

- Nu pot să accept, mătușă.

- Ia-i, nu-i refuza, spuse Nuannag, apoi reuși să strecoare plicul alb în geanta lui Soda, împreună cu lacrimile care îi curgeau încet pe obraji.

- Vă mulțumesc tuturor din suflet.

Soda încercă să zâmbească forțat înainte ca Niam să-l împingă ușor în mașină, știind foarte bine că Soda nu ar fi fost în stare să-și ia primul rămas bun.

- Sunați-ne cândva, bine?

Tânărul dădu din cap, apoi conduse mașina afară din conacul Yukawat, plângând în tăcere pe tot parcursul călătoriei, în mijlocul sunetului tunetelor și al ploii torențiale din noaptea întunecată.