Capitolul 4: Îmbătat de iubire

 Soda suspina și s-a întors în camera lui. Tinerele servitoare se adunaseră în fața casei ca să mănânce împreună, dar când l-au văzut pe tânăr în starea aceea, s-au îngrijorat și l-au urmat, bătând la ușă.

- Soda, deschide-mi, te rog. Soda, s-a întâmplat ceva? a strigat Phonphan, înainte să se întoarcă spre Nuan Nang și mătușa Niam, care așteptau împreună. După câteva momente, ușa camerei s-a deschis.

- Doamne… ce mai e acum? a întrebat băiatul cu chip blând, plin de lacrimi.

- Ce s-a întâmplat, Soda? întrebă mătușa Niam.

- Ah, nimic… doar că… eh, m-am uitat la un desen animat și m-am lăsat purtat de poveste. a mințit Soda, ridicând mâna să-și șteargă nasul, apoi forțând un zâmbet.

Chiar dacă toată lumea știa că lui Soda îi place de Fai (și încă mult!), Soda știa că nu era în poziția de a-și mărturisi sentimentele sau de a-și cere dreptul la iubire. Singura lui datorie era să aibă grijă de el însuși. Iar în momentul de față, nici măcar asta nu reușea.

- Serios? a întrebat din nou ea, iar Soda a dat din cap.

- Da, nu e nimic. Trebuie să termin curățenia din dormitor. După-amiază merg la muncă și probabil o să mă întorc târziu. Nu trebuie să-mi gătiți, o să-mi… iau ceva de mâncare pe drum.

Menajerele au auzit, dar nu au insistat. Soda le-a zâmbit înainte să închidă ușa și s-a prăbușit pe pat. A luat păpușa lui Khun Fai și a strâns-o în brațe. Și a început din nou să plângă.

.........

La sala de box, zeci de tineri și tinere, acoperiți de transpirație, loveau sacii de nisip, răsunând zgomotos în întreaga sală. Unii erau boxeri profesioniști, alții clienți care veneau să învețe tehnici de autoapărare. Unii participau la programe de slăbire.

Soda s-a apropiat de P’Waiyu, un tânăr boxer care făcea o pauză după ce lucrase la sac. I-a înmânat orarul de antrenament.

- Ce e? Parcă nu ești luminat azi.

- Ah… Sunt un pic stresat din cauza rezultatelor la admiterea la universitate, a răspuns Soda.

- Stresat? N-ai ce face oricum. spuse Waiyu și îi mângâie cu afecțiune părul moale.

- La ce oră termini azi?

- La opt seara.

- Vrei să ne grăbim spre casă?

Soda a ridicat sprâncenele, dar a clătinat din cap:

- Nu, cred că mă opresc întâi să iau un burger, apoi trec pe la supermarket să iau niște gustări.

- Atunci vin și eu. În perioada asta, antrenorul mi-a dat liber la dietă. a spus Waiyu, cu un zâmbet cald pe fața lui tăioasă.

- Bine, a spus Soda, obișnuit să iasă des cu Waiyu după antrenamente. Doar ei doi.

La finalul programului, Soda a mers alături de fratele său – un boxer tânăr și bine făcut – pe strada de vizavi, unde se întindea o piață de noapte plină de oameni de toate vârstele. Le plăcea să se plimbe acolo, pentru că era plin de tarabe cu haine, textile și baruri relaxante.

Dar dacă mergeai mai departe, ajungeai într-o zonă cu lanțuri faimoase de fast food.

Deși Soda intenționa să meargă direct la burgerăria lui preferată, privirea i-a fost atrasă de un magazin de băuturi alcoolice și nu s-a putut abține să nu tragă cu ochiul înăuntru, curios.

- Să intrăm? Nu e voie sub 18 ani? a sugerat Waiyu.

Soda a ezitat. Era genul de local în care mai fusese cu prietenii după examene. Unii veneau ca să scape de stres. Se distrau atât de tare încât uitau de toate grijile… și se lăsau duși de valul amețelii.

- Bine, P’Yu, a murmurat în cele din urmă tânărul.

Voia doar să uite de acea fată care îl sărutase pe Fai pe gură.

Chiar dacă ar fi fost doar pentru un minut sau două.

- Da…

Rezultatul este că Soda s-a îmbătat, pentru că indiferent că a băut cocktailuri, bere sau băuturi tari, tot nu a putut uita imaginea lui Khun Fai alături de acea femeie frumoasă. Mai mult, asta i-a adâncit și mai tare starea de tristețe.

- Of… Te iubesc atât de mult, dar Khun Fai iar a sărutat-o pe doamna aceea frumoasă, și încă zgomotos!

Waiyu s-a uitat la tânărul prăbușit pe masă, cu obrajii lui pufoși, alb-rozalii, acum roșii de băutură, iar gura nu mai contenea cu povești despre bărbatul pe care îl iubea. O mână mare și aspră i-a mângâiat spatele lui Soda.

- Ai sărutat vreodată pe cineva? l-a întrebat Soda pe tânărul boxer cu privirea ageră.

- Da, a răspuns Waiyu, apoi a ridicat sticla de bere.

- Trebuie să fi fost frumos.

- Depinde pe cine săruți.

Tânărul a auzit asta și a râs încetișor, apoi a tras un suspin adânc.

- Eu n-am sărutat pe nimeni.

- De ce?

- O păstrez pentru el.

- Oh, încearcă să-ți deschizi mintea și să te uiți și la alții, a spus Waiyu, privindu-i părul ciufulit.

- Pe cine să privesc? întrebă Soda, ridicând paharul de vin și ducându-l la gură până ce l-a golit complet, apoi și-a lăsat din nou capul pe masă.

- Dar ce zici de mine?

Răspunsul a sunat tare, însoțit de privirea ușor stânjenită a boxerului celebru. Totuși, corpul lui Soda a rămas nemișcat, fără niciun răspuns. Waiyu a oftat și a început să se îndoiască de momentul ales, nesigur dacă a fost potrivit, dar nu a mai spus nimic. A așteptat ca Soda să răspundă primul.

După aproape un minut, obrajii tânărului erau încă roșii, dar capul tot nu s-a ridicat.

- Soda, a șoptit Waiyu, scuturându-l ușor, dar tânărul a rămas la fel de nemișcat ca înainte. Când Waiyu i-a atins fața netedă, a realizat că Soda adormise deja, beat. Boxerul a oftat încet, fără ca celălalt să-l observe.

Gândindu-se la ce spusese mai devreme, nu se putu abține să nu se întrebe dacă nu cumva și el era la fel de amețit.

Waiyu a achitat nota pentru mâncare și băutură, apoi l-a ajutat pe Soda să se ridice și a ieșit cu el din restaurant. A decis să meargă pe jos, în loc să ia un taxi sau un mijloc de transport în comun, dorind să petreacă mai mult timp alături de tânăr.

Mâinile mici se încolăciră instinctiv în jurul gâtului puternic al boxerului, smulgându-i un zâmbet discret.

- Khun Fai… îmbrățișează-mă...

De îndată ce Waiyu a auzit murmurul din gura lui Soda, zâmbetul i s-a șters de pe față, înlocuit de o iritare adâncă.

Cum putea acest copil să nu înceteze să-l vadă pe Alpha ca pe cineva fermecător?

Gândurile lui Waiyu au rătăcit până când au ajuns în fața unei mici clădiri de hotel. Acea idee tulburătoare l-a făcut să se oprească.

- Soda!

Dar o voce puternică și furioasă a strigat, făcându-l chiar și pe Waiyu să tresară.

O mașină de lux a tras pe dreapta, cu luminile de avarie aprinse. Persoana din interior a coborât și a mers direct spre tânărul boxer, cu o expresie severă pe chip, dar cu ochii trădând o grijă profundă.

- Ce ai de gând să faci? Dă-mi-l mie,

- Ei bine, pentru că Soda e beat, m-am oferit să-l duc acasă… doar atât, a răspuns Waiyu politicos, cu o voce respectuoasă, fiind mai tânăr decât Fai. Totuși, nu era ca și cum ar fi simțit un respect sincer față de omul care îl făcuse pe băiat să se îmbete.

- Atunci nu mai trebuie. Dă-mi-l mie. Waiyu a fost de acord cu grație să-l predea pe Soda lui Fai.

- Mmm… P’Yu, de ce miroși ca Khun Fai? a spus Soda, cu ochii închiși, în timp ce își ridica brațele și se agăța strâns de gâtul lui Fai.

Waiyu s-a uitat la Soda, care încă stătea acolo liniștit, și a simțit o ușoară durere în piept, pentru că fusese confundat.

Cât despre Fai, era clocotind de furie pentru că fusese luat drept altcineva.

- Ăla merită o bătaie!

Gândind asta, Fai s-a urcat cu greu în mașina luxoasă, l-a așezat pe Soda să doarmă înăuntru și a pornit încet, lăsându-l pe boxerul tânăr privind spre spatele mașinii.

Trebuia să conducă până la intersecția unde se putea întoarce ca să treacă râul și să intre pe aleea care ducea spre sat.

Până să ajungă acolo, era un alt ambuteiaj, așa că Alpha-ul avea timp să rămână singur în mașină cu tânărul.

- Khun Fai... Te iubesc foarte mult.

Cel care purta acel nume nu a răspuns nimic. Doar a condus în tăcere.

- De ce nu mă iubește Khun Fai înapoi?

Pleopele lui roz-pal erau încă închise, dar lacrimile se scurgeau încet.

Soda suspina, iar în visul lui nici măcar nu-și dădea seama că rostea cuvintele cu voce tare.

- P’Yu… o să mă opresc din a-l mai iubi pe Khun Fai...

Tânărul Alpha a frânat brusc mașina, iar corpul subțire întins pe scaun s-a izbit înainte. Din fericire, purta centura de siguranță și nu s-a întâmplat nimic, dar ochii negri ai lui Fai s-au mărit brusc.

- Khun Fai!

Fața lui Soda a devenit palidă când și-a dat seama că nu era cu P’Yu, ci cu Fai. Totul fusese atât de brusc.

- Scuze, semaforul s-a făcut roșu dintr-odată, a spus Fai calm, fără să se uite la persoana de lângă el. Înainte de a vira la colț, Fai s-a lovit ușor cu palma peste frunte.

Soda l-a privit pe sub gene, vizibil confuz. Nu era deloc stăpân pe el.

- Cum de m-a luat Khun Fai? a întrebat el, privind nevinovat spre chipul frumos, fără să clipească.

- Doar mă plimbam cu mașina, ca să mă obișnuiesc cu drumul, și te-am întâlnit întâmplător, a răspuns Alpha-ul, în timp ce Soda începea să-și șteargă fața și să-și aranjeze părul și hainele ca să pară prezentabil.

În gând, încerca să-și dea seama dacă spusese ceva nepotrivit, dar nu-și amintea nimic clar. Și iar a gândit:

Ook!

Iar mi se face greață!

Fai a scos o pungă de plastic din parasolar și i-a întins-o lui Soda.

- Vomită aici. O să opresc la benzinăria de mai în față.

Soda a luat punga cu ezitare, dar nu se putea forța să vomite. Încerca să țină totul în gât, cu o față întunecată și obrajii roșii. Mai bine ar fi murit decât să dea afară tot ce mâncase în fața lui Fai.

Când mașina europeană a virat și a intrat în benzinărie, Soda a deschis rapid ușa și s-a grăbit spre toaletă. Băiatul stângaci s-a aplecat imediat deasupra vasului, arcuindu-și gâtul și vărsând cu putere, fără să-i pese dacă mai era cineva înăuntru.

Ei bine, m-am îmbătat aici!

Dar când domnul Fai a venit după el cu apă anti-mahmureală pe care o cumpărase de la mini-market, Soda a încercat din nou să se abțină.

- Dă tot afară, nu te abține, l-a certat Fai și i-a mângâiat spatele moale. Tânărul s-a resemnat, și-a deschis gura și a mai vomitat o dată.

Of, of, of…

Soda se simțea dezgustat de el însuși. Acum arăta complet răvășit.

Când nu a mai avut ce da afară, a reușit să pornească apa și a luat câteva prosoape de hârtie ca să-și șteargă gura, apoi s-a ridicat.

S-a dus la chiuvetă, și-a clătit gura și și-a spălat fața.

Aruncând o privire în oglindă, l-a văzut pe Fai așteptându-l, calm, în spate.

Când a terminat, amândoi au ieșit și s-au așezat pe banca din fața mini-marketului.

- Bea asta. Fai i-a întins o sticlă colorată cu apă vitaminizată.

- Mulțumesc.

Soda a băut tot dintr-o înghițitură.

Cum s-a simțit mai bine, și-a recăpătat ușor conștiința pierdută din cauza alcoolului.

- Hei...

Soda era pe cale să-și ceară scuze pentru că i-a creat probleme, dar Fai l-a întrebat primul:

- E mereu așa?

Vocea Alpha-ului era aspră și tăioasă.

Stăpânul obrajilor roșii și-a dus mâna la ceafă și a început să o frece.

- Nu, a răspuns.

- Atunci de ce te lași dus de val așa? Ești mare deja, Soda. Nu mai ești copil.

Fiecare cuvânt i-a înțepat pieptul tânărului, atât de tare încât a trebuit să-și cuprindă umerii cu brațele.

- Dar eram cu P’Waiyu...

- Și ce făceai cu el?

Fai simți cum îl irită imaginea acelui bărbat stând în fața hotelului, cu Soda leșinat în spate.

- De ce trebuie să te bazezi pe altcineva?

- P’Waiyu nu e altcineva, Khun Fai.

Soda a replicat, surprins chiar și pe el că a îndrăznit. Să fi fost din cauza alcoolului?

- Urcă în mașină. Fai nu a mai spus nimic și s-a întors spre mașina lui mare europeană.

Soda și-a încleștat buzele, și-a luat sticla goală de apă și l-a urmat pe Alpha în tăcere.

Atmosfera din mașină devenise și mai apăsătoare.

Luminile s-au aprins, iar mașina a intrat în curte și a parcat în garaj.

Soda a tras încet de centura de siguranță, dar oricât încerca, nu reușea s-o desprindă.

- Soda! Fă-o încet, a spus Fai tânărului, intenționând să întindă mâna ca să i-o desfacă el.

- Huh... huh...

Dar nu se aștepta ca obrajii lui Soda să se strâmbe și ca din gura lui să izbucnească un plâns puternic.

- Khun Fai, te rog, nu fi supărat pe mine, a spus Soda, ridicând mâna să-și șteargă lacrimile.

Lichidul limpede îi curgea pe obraji, semn al vinovăției și dezamăgirii. Încă nu știa ce greșise atât de tare încât să fie tratat astfel.

Celălalt a rămas tăcut, privind la el cu o expresie rece, plină de dezamăgire.

Soda a încercat să-și înăbușe teama care îi tremura în trup, numărând în gând ca să nu i se vadă frica.

Îi era teamă că Khun Fai îl va percepe ca pe un copil slab și neajutorat.

Dar, de îndată ce a fost cuprins într-o îmbrățișare scurtă, acel munte mic de rezistență pe care îl clădise pentru a se proteja s-a prăbușit complet, și s-a simțit complet sfărâmat.

- Huh...

Privind în stânga și-n dreapta, fără să știe exact ce să facă, dar realizând că nu era nimeni în garaj, Fai a murmurat încet:

- Soda, nu mai plânge… de ce plângi?

Apoi l-a tras pe tânărul care suspina în brațele lui și l-a strâns strâns într-o îmbrățișare caldă.

- Khun Fai m-a certat… huh, sunt atât de trist...

Răspunsul tânărului l-a făcut pe Fai să se relaxeze, inspirând ușor, apoi și-a ridicat mâinile groase și i-a mângâiat cu blândețe capul.