CAPITOLUL 27

 ……FLASHBACK……

- Se va întoarce Domnul?

Un bodyguard îmbrăcat în costum negru întrebă, în timp ce șeful lui părăsea sala de bal a unui hotel de lux. Ram încuviință din cap și, obosit, sufla fumul de trabuc de pe buze. Astăzi participa la o petrecere organizată de unul dintre partenerii lui de afaceri. Era o petrecere menită să celebreze rezultatele contabile excelente. Totul era fad și plictisitor, ca orice alt eveniment la care mai fusese.

În momentul în care Ram Rattikorn și alți trei bodyguarzi ieșiră pe hol, personalul hotelului, precum și oaspeții, bărbați și femei deopotrivă, inevitabil își întoarseră privirile către curajul și puterea Primului Alpha. Deși era un bărbat corpolent care nu-și elibera niciodată feromonii, atrăgea atenția tuturor.

Primul Alpha avea peste 190 cm înălțime, ochii de culoarea chihlimbarului, asemenea topazului, și un chip frumos și perfect, ceea ce făcea ca atragerea privirii mulțimii să fie un lucru firesc. Dar cel aflat în centrul atenției avea o expresie calmă. Chipul său ascuțit era la fel de ferm ca o statuie, dar tocmai acest lucru îi dădea lui Ram un aer misterios și senzual.

- Oh, îmi pare rău. Un tânăr slab, cu pielea deschisă și părul lung, ondulat și șaten, spuse după ce îi scăpase telefonul chiar în fața lui Ram.

Se aplecă să-l ridice și îl privi cu ochi jucăuși pe Primul Alpha. Ram nu răspunse. Doar stătea acolo, așteptând ca persoana din fața lui să se retragă, dar acel tânăr nu părea să se oprească, apropiindu-se mai mult, încrezător în farmecul său aprins.

- Dă-te la o parte!

Tânărul se sperie, înainte să fie îndepărtat cu forța de unul dintre bodyguarzi, întrucât se știa că stăpânul lor era extrem de sălbatic în pat. Dar nu era un om lipsit de discernământ. Cine ajungea în patul lui Ram era atent selectat.

Primul Alpha își continuă drumul, ignorând tânărul model care rămăsese în spate, scărpinându-se în cap. Se întâlni cu un fost partener de afaceri, cu care lucrase la importuri, în fața porții de ieșire.

- Khun Ram.

Ram încuviință din cap. Nu voia să poarte o conversație lungă, dar nici nu putea fi nepoliticos.

- E plictisitor înăuntru, nu crezi? Eu și prietenii mei am fugit, spuse bărbatul.

Ram zâmbi rece. Se gândea să-și ceară scuze, dar fostul partener, al cărui nume nici măcar nu și-l amintea, vorbi primul.

- Hai cu noi la barul Mama Mandy. Acum e locul cu cele mai rare diamante. Ești interesat, Khun Ram?

Barul era situat într-o zonă de care se ocupau oamenii lui Ram, fiind un cartier plin de diversitate și conflicte. În fiecare noapte, mulți veneau acolo: unii comiteau ilegalități, alții se luau la bătaie. Așa că proprietarul zonei semnase un contract prin care Ram își trimitea oamenii să mențină ordinea, pentru că, dacă s-ar fi bazat doar pe poliție, nu ar fi reușit niciodată.

Oamenii lui Ram erau angajați sub acoperirea unei companii de securitate. Pe lângă păstrarea ordinii, influența grupului Rattikorn proteja afacerile zonei.

Tinerii bodyguarzi, care stăteau în spatele stăpânului lor, erau uimiți. Niciodată de când lucrau pentru el nu-l auziseră pe cineva invitându-l într-un asemenea loc. Se așteptau ca șeful lor să refuze. Dar Ram își arcuise ușor sprâncenele, apoi încuviințase calm.

……

Atmosfera din barul Mama Mandy era zgomotoasă și haotică. Se găseau acolo gazde masculine din toate categoriile. Unii umblau prin local, alții stăteau jos sau se dezvăluiau clienților.

Poate că era atât de plictisit, încât sistemul său de gândire o luase razna.

Un bar cu miros suspect ca acesta nu era un loc potrivit pentru Ram Rattikorn. Mirosul de Omega, privirile dornice ale gazdelor și ale clienților îi dădeau greață. Și totuși, cu toate aceste gânduri, Ram nu voia să plece acasă. Parcă ceva îl ținea acolo.

Ram și companionul său se așezară în zona VIP, un spațiu intim, separat de ceilalți clienți. Singura care îi însoțea era Mama Mandy, managerul barului.

La un moment dat, Ram părăsi spațiul și se duse singur pe balcon. Nu voia să-l mai vadă pe bărbatul brunet care îl însoțise. Voia doar liniște și distanță față de acei oameni respingători. Își slăbi sacoul și își scoase masca neagră de pe chipul frumos.

Stând comod pe balcon, învârtea un pahar de brandy cu gust îngrozitor. Dintr-o dată, privirea i se opri asupra trupului suplu al unui bărbat.

Un bărbat care fusese odată bodyguardul lui preferat. Un bărbat pe care Ram chiar îl prețuise.

- Blue Moon…

Acel bărbat purta un maiou ca un costum de baie întreg. Pe cap avea urechi de iepuraș și o fundiță, iar picioarele îi erau acoperite cu dresuri tip plasă, care îi evidențiau mușchii - cândva mai fini.

Arăta puternic și sexy. Pielea albă care odinioară fusese ascunsă sub costumul negru, acum era complet dezvăluită. Ram Rattikorn, privind de pe balconul acelui bar, nu putea să creadă că îl vedea pe Blue Moon într-un asemenea loc.

Un bodyguard abil, cu o personalitate încăpățânată... ajuns să lucreze într-un sex-bar ca acesta?

Ram îl urmărea cu privirea. Blue Moon purta o tavă de ospătar și servea băuturi la mese, fără să știe că era urmărit de fostul său stăpân.

Oriunde mergea, Blue Moon era atins de mâini murdare. Tânărul Alpha, care fusese cândva mâna dreaptă a lui Ram, acum trebuia să suporte clienți care îi pipăiau talia și coapsele pentru câțiva bănuți.

- Ăsta e noul venit, e un Alpha, spuse Mama Mandy după ce observă privirea lui Ram. Primul Alpha nu spuse nimic, doar își aprinse o țigară.

- De ceva vreme e vedeta barului. Mulți clienți vor să se culce cu el.

La sfârșitul cuvintelor, maxilarul frumos al lui Ram se încleștă.

- Dar încă nu a primit niciun client. E o piesă nouă. A venit să lucreze aici ca să plătească datoriile soției sale. O datorie de o sută de milioane. El nu a cheltuit-o, dar acum viața lui e de plâns.

Mama Mandy dădu din cap cu compasiune, povestind istoria personală a tânărului gazdă. Ram, care nu știa nimic despre trecutul bodyguardului său, începu să înțeleagă totul.

- În curând voi organiza o licitație pentru prima noapte a băiatului. Cum pot trimite o invitație? Dacă Khun Ram e interesat de Nong Blue Moon, care e cel mai bun diamant al meu, îl invit cu drag.

Mama Mandy încheie, sperând să-i vândă acest client de elită. Apoi se întoarse să-l lase singur.

Ram observă un ceas de aur pe încheietura ei și întinse mâna să-l prindă.

- De unde ai ceasul ăsta? întrebă calm.

- Ei bine… l-am cumpărat dintr-un magazin, ca de obicei, spuse Mandy, rușinată.

- Cine s-ar fi gândit că un bărbat atât de rece și frumos mă va atinge? Oare îi plac femeile ca mine? Pot deveni Doamna Rattikorn?, gândi ea, cu inima bătând puternic.

Ochii topaz ai lui Ram fixară ceasul. Îi răsuci ușor încheietura, apoi vorbi pe un ton profund:

- Cu cât l-ai cumpărat? Cu cât îl vinzi?

- Uuh... hă? Mandy părea că fusese aruncată în cer și trântită la pământ. În cele din urmă răspunse:

- Oh, dar e un obiect foarte scump.

- Cu cine crezi că vorbești?

Ram răspunse rece, fără să spună altceva.

- Dacă-ți dau 5 milioane, îl vinzi?

- Kha! Vândut, vândut… spuse imediat, scoțându-l de la mână și oferindu-l Primului Alpha, cu ochii strălucind.

Acest ceas îl primise gratuit de la un datornic al fratelui său - era chiar Blue Moon. Nu-l cumpărase din niciun magazin, dar îl purta pentru prestanță, deși îi era strâmt. Se gândise să-l vândă, dar niciodată nu-și imaginase că cerul i-ar trimite un client atât de frumos și bogat ca Khun Ram.

Ram luă ceasul și chemă unul dintre oamenii săi pentru a-i da ordinul de a plăti în numerar. Mama Mandy plecă zâmbind, lăsându-l singur.

Primul Alpha privi inscripția - BM gravată pe brățara aurie. Apoi privi către chipul frumos care zâmbea dulce unor clienți. Era un zâmbet strălucitor, cum nu mai văzuse niciodată.

Ultima dată când văzuse un asemenea zâmbet fusese cu multe decenii în urmă. Al mamei sale. Un zâmbet frumos, dar cu ochi triști. Zâmbea mereu, chiar dacă avea inima frântă.

Acel bărbat alesese să plece și să-și trăiască viața cum voia. Dar apoi făcuse ceva atât de nesăbuit... cu siguranță nu putea fi de încredere. Ram băgă ceasul în buzunarul hainei, simțindu-se trădat ca un prost.

În acea noapte, Ram se întoarse la Castel, atât de înfuriat, încât Alpha-ul care îl aștepta fu dus de urgență la spital.

În acea perioadă, Ram le ceru oamenilor săi să investigheze dacă povestea spusă de Mama Mandy despre Blue Moon era adevărată. Și da, totul se confirmă.

Dar de ce să-mi pese mie de un fost subaltern ca Blue Moon?

Această întrebare îl măcina, așa că ignoră invitația lui Mandy. Ceasul fu depozitat într-un dulap și nu mai avu intenția să-l scoată.

Până când, în ziua licitației, Ram voia să știe cum se va comporta fostul său bodyguard când va fi complet disprețuit. Va putea oare să zâmbească în continuare? Cât de jalnic ar fi în acel moment? În plus, în tot acest timp, Ram nu găsise niciun Alpha potrivit pentru a-l mulțumi, așa că folosi acest motiv ca pretext pentru a participa în secret la licitație.

Văzându-l pe tânărul Alpha complet distrus și umilit, atât fizic, cât și psihic, îl făcu pe Ram să zâmbească.

Dar când auzi un cunoscut din afaceri strigând cu mândrie că - prima noapte a lui Blue Moon e a lui, nu putu suporta și, fără să-și dea seama, oferi o sumă mare pentru fostul său bodyguard.

Ram credea că Blue Moon e doar un Alpha ca toți ceilalți, deși, în inima sa, știa că e diferit.

Când era alături de el, când îl mirosea, îl atingea, îl săruta și făcea dragoste cu el cu toată ființa, chiar dacă-i ura trupul, Ram credea că acel Alpha nu va rezista. Dar Blue Moon alesese să rămână, să îndure cruzimea lui.

Când teroarea, dominația și demnitatea tânărului Alpha fuseseră sfărâmate de către nobilul Prim Alpha...

Ram a văzut adevărata valoare a tânărului Alpha.

Și acel lucru era… dragostea.

……SFÂRȘITUL FLASHBACKULUI……

Zgomotul elicei elicopterului răsuna, iar copacii din jur fâlfâiau în largul unei zone deschise.

Primul Alpha, îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni, ținea în brațe un trup prețios învelit într-o pătură, ieșind printr-o ieșire secretă din spatele unei stânci mari.

Bodyguarzii veniră să-l ajute, dar el le aruncă o privire rece, iar aceștia își coborâră imediat mâinile și capetele, lăsându-l să treacă.

Ram urcă în elicopter și se așeză pe scaunul din piele. Apoi privi persoana adormită în brațele lui.

Ochii topaz ai Primului Alpha își mutară privirea, iar elicopterul începu să se ridice spre cer, în zori de zi.