CAPITOLUL 6

 Bătaia grea a muzicii se infiltra prin ușa clubului încă de când cei doi tineri înalți s- au oprit în fața ei. Win a intrat primul, fiind destul de familiarizat cu astfel de locuri, în timp ce Jun, care nu mai fusese aici, dar frecventase locații similare, l- a urmat îndeaproape.

Clubul nu era prea aglomerat, lăsând suficient spațiu pentru a te deplasa. Au reușit să prindă o masă într- un colț și au comandat băuturi. Jun, cu o expresie morocănoasă și nepăsătoare, s- a prăbușit pe un scaun de bar. 

Win, așezat în apropiere, a început să se legene ușor pe ritmul DJ- ului, lăsându- se prins de muzică în timp ce așteptau să le fie aduse băuturile.

Jun fusese cel care sugerase să iasă în seara asta, deși, de obicei, ieșeau doar vinerea și sâmbăta. Și totuși, era abia miercuri, iar tipul deja spusese că vrea să bea ceva. 

Win și- a aruncat privirea spre cel mai bun prieten al său, care stătea încruntat, cu nasul aproape lipit de ecranul telefonului, de parcă era adâncit într- o cugetare serioasă. Când băuturile pe care le comandaseră au fost servite, Jun nu a stat pe gânduri a luat gheață, și- a umplut paharul cu alcool, l- a amestecat cu sifon și l- a dat pe gât pahar după pahar, fără să aștepte ca Win să i se alăture. Win l- a împuns ușor cu cotul, determinându- l pe Jun să se întoarcă și să- l privească.

- Bei în halul ăsta din prima clipă în care am ajuns? Calmează- te, Ai Jun! L- a mustrat Win, văzând că prietenul său părea să nu aibă de gând să- și lase paharul jos. 

Amestecul din paharul lui Jun părea destul de tare. Era evident că era supărat dintr- un motiv anume, dar Win nu avea nicio idee care era acela. Îl întrebase, dar Jun răspunsese doar că era iritat, fără să intre în detalii.

Între timp, Hia Thai îi trimisese un mesaj, întrebând unde este. Se apropia de miezul nopții, iar Win nu era încă acasă. A răspuns că era afară, ținându- i companie lui Jun, iar după asta, fratele său mai mare a tăcut. Când Win a ridicat din nou privirea, a observat un tip drăguț, ușor efeminat, apropiindu- se de Jun.

- Pop, cu cine ai venit? Un prieten? Jun s- a aplecat, apropiindu- și fața de cea a băiatului mai tânăr, în timp ce punea întrebarea. Băiatul, pe nume Pop, s- a înroșit și a răspuns timid:

- Am venit cu un prieten, dar cureaua genții mi s- a prins de brațul lui Phi Jun și m- am pierdut de el.

🔸️Flirtează. A gândit Win. Chiar și din afara clubului ar fi fost evident că băiatul îl curta pe Jun, mai ales având în vedere că stăteau într- un colț mai retras, aproape de perete. Cureaua acelei genți era doar o baretă mică, nu genul care s- ar fi încurcat atât de ușor în ceva. Dar se părea că lui Jun îi plăcea și voia să intre în joc.

Încă din liceu, Jun depusese eforturi semnificative pentru a- și transforma înfățișarea simplă într- una mai rafinată și atrăgătoare. O rugase pe sora sa, Poysian, să- i dea bani pentru aparat dentar și vizite la o clinică dermatologică, pentru că avusese ceva probleme cu acneea. Idolul său era Hia Thai, iar Jun voia să fie la fel de îngrijit și arătos ca el. În schimb, îi promisese surorii sale că își va îmbunătăți notele, asigurându- se că nu vor scădea niciodată sub media 3.50  și reușise să- și țină promisiunea.

Construcția sa cândva firavă căpătase masă musculară după ce începuse să meargă la sală. Până la sfârșitul liceului, devenise popular printre fete, până în punctul în care chiar și colegii lor îl considerau material de iubit. În primul său an de facultate, Jun fusese ales drept „luna” facultății sale (un titlu acordat celor mai atractivi studenți). Studente mai mari decât el îl curtau zilnic, dar Jun nu arăta niciun interes. Era ca și cum ar fi așteptat ceva , sau pe cineva , dar Win nu știa ce anume. Nimeni nu părea suficient de bun.

Deși uneori Jun mai conversa cu cineva nou, legăturile acelea rareori durau mai mult de două săptămâni, după care el întrerupea brusc orice contact, spunând că „nu e potrivit”. Într- un final, a avut o relație cu o fată, dar nu a durat mult. Atunci, Jun i- a mărturisit lui Win că, probabil, femeile nu erau ceea ce îi plăcea cu adevărat. Mărturisirea l- a lăsat pe Win ușor nedumerit, mai ales având în vedere că, nu cu mult timp în urmă, fuseseră împreună „să învețe de la experți”.

În prezent, singura persoană cu care Jun continua să vorbească regulat era Phiang. Totuși, nici măcar atunci nu erau oficial un cuplu. Win nu putea să nu se întrebe care era, de fapt, dinamica dintre ei și îl întrebase pe Jun despre asta de mai multe ori. Singurul răspuns pe care îl primise vreodată fusese tăcerea. Jun încă aștepta  pentru ce anume, Win nu era sigur. Probabil propria sa doză de curaj îl ținea pe loc.

- Mă întorc imediat, spuse Win către Jun, care era ocupat să- și îngroape fața în scobitura gâtului lui Pop. Hia Thai îi trimisese mesaj că ajunsese, iar Win voia să- l escorteze înăuntru, deoarece mulțimea devenise mai densă, îngreunând găsirea mesei lor.

- Ați venit cu toată gașca, huh, Hia? Hia Champ, Hia Sorn, bună seara, îi salută Win, în timp ce cei trei bărbați mai în vârstă îl urmau în club. Se strecurară prin mulțimea care dansa pe ritmul muzicii până ajunseră la masă. După cum era de așteptat, Nong Pop deja îi furase scaunul lui Win, iar Jun nu făcea nici măcar un efort să se desprindă de noua sa cunoștință, până când Hia Champ trebui să bată în masă.

- Mai domolește- te, tigrule. Ce- ar fi să mergem sus? Locul ăla e mult mai bun decât aici, sugeră Hia Thai înainte să- i conducă spre secțiunea VIP, pe care o rezervase telefonic înainte de a veni. Jun zâmbi jenat, dar nu atât din cauza vreunei rușini, cât pentru că era deja amețit de cât băuse. Atmosfera îl încuraja și mai mult să se lase purtat de val.

Jun aruncă o privire spre cei trei nou- veniți și observă pe cineva pe care ar fi preferat să nu- l vadă sub nicio formă, inamicul său personal și motivul principal pentru care venise aici să- și înece amarul în alcool. Își strânse buzele și se întoarse enervat.

Win, complet inconștient de ranchiuna pe care Jun o purta împotriva nenorocitului ăstuia, Phi Sorn, îi spusese mai devreme lui Hia Thai că se aflau aici. Dar, fie. Jun decise că cel mai bine era să- și vadă de treabă și să- l ignore complet pe Phi Sorn. Vieți separate, fără dramă. Îi prinse mâna lui Pop și îl trase după el pe pasarelă, urmându- l pe Hia Thai în sus. Phi Sorn nu îi adresă niciun cuvânt, însă acolo era, acel zâmbet batjocoritor atât de familiar, întipărit în colțul buzelor.

- Deci, ai zis că abia ai ajuns, huh? Atunci cum de ai găsit deja pe cineva de care să te agăți? Îl tachină Champ, după ce toți își ocupaseră locurile. În mod evident, Sorn fusese așezat cât mai departe de Jun. Lângă Jun era juniorul, Pop, pe care tocmai îl cunoscuseră. Pop stătea aproape, mereu lipit de Jun, în timp ce brațul acestuia îi era trecut nonșalant pe după talie, mâna sa alunecând ușor peste silueta suplă a tânărului. O atitudine de cuceritor care nu i se potrivea deloc lui Jun—sau, cel puțin, nu Jun- ului pe care ceilalți îl știau.

Pentru Thai și Champ, Jun fusese mereu cel mai politicos și mai blând dintre el și Win. Cu siguranță, era mai puțin umblat sau experimentat în astfel de treburi. Ieșiseră împreună în cluburi de nenumărate ori când cei doi erau în primii ani de facultate. Dar acum, Jun părea că schimbase total foaia ,devenind un fel de Casanova flirtând cu prada mai tânără din club.

- Ca să fiu sincer, el merge pe principiul „dacă se leagă, merge înainte”, interveni Win, care își cunoștea prea bine prietenul. Sigur, Jun mai agăța oameni destul de des, dar când era întrebat dacă ajungea vreodată să meargă până la capăt cu vreunul dintre ei, răspunsul era mereu un „nu” hotărât. Așa cum îi explicase și înainte, nici măcar Win nu știa ce aștepta Jun de fapt.

- Ai devenit cam experimentat, nu- i așa? Remarcă Thai, făcând un gest discret spre Pop, care roșise și se foia vizibil încurcat. Dar Thai își dădu seama imediat. Jena asta era un spectacol ieftin, mai ales cu felul în care Pop își arunca priviri nu tocmai subtile către bărbații mai în vârstă, în special către Sorn, aproape că îi transmitea o invitație deschisă.

Privirea lui Sorn se mută spre silueta delicată care aproape că se tolănea pe Jun. Ridică paharul, turnându- și direct băutură tare, sperând ca tăria să- i alunge iritarea.

Sorn îl observă pe Jun, care afișa un aer de siguranță nonșalantă, ca și cum știa exact ce face—așa cum îl tachinase Thai mai devreme. Nu se putu abține să nu se întrebe câte persoane o fi trecut Jun prin pat ca să ajungă la atitudinea asta. Din perspectiva lui Sorn, părea la fel de falsă ca fațada de cuceritor pe care Jun încerca să o afișeze. Nu i se potrivea deloc. Dacă Jun ar fi fost așezat în brațele lui Sorn în schimb, lăsându- se mângâiat, atunci da, asta ar fi fost o potrivire mai bună. Dar tipul ăsta, de care Jun se agăța acum? Clar nu era vreun naiv, probabil avea în spate o viață care îl trecuse printr- o lume mult mai dură. Sorn doar spera că Jun nu încerca să agațe partenerul altcuiva; altfel, avea să fie nevoit să regleze conturile.

Și, serios acum, felul în care Jun se apleca atât de aproape... Încerca să- i miroasă gâtul celui mai tânăr sau să- i inspecteze pielea după urme de murdărie? Zâmbetul batjocoritor al lui Sorn se adânci și mai mult, ceea ce îl irită pe Jun și mai tare. Nici măcar nu înțelegea de ce îl lăsa pe Sorn să- i intre atât de tare sub piele, dar să fie luat peste picior de el era ceva ce Jun nu putea înghiți. Mesajul lui Sorn de mai devreme îi răsuna încă în minte, din nou și din nou:

🔸️Un sărut? Nimeni nu știe mai bine decât cel care te- a sărutat cât de bun e. Nici măcar cei care au încercat.

Ce nenorocit arogant. Phi Sorn chiar credea că doar pentru că îl învățase o dată, putea să se proclame expert în tot ce ține de intimitate? Nici vorbă.

Gândul acesta îl înfierbântă și mai tare. Sorn chiar credea că, în patru ani, Jun nu crescuse, nu se schimbase? Să aștepte doar , într- o zi avea să- i demonstreze că nu mai era același Jun de odinioară. Simțind că nu mai suporta privirea pătrunzătoare ce îl fixa ca un reflector, Jun se ridică și își ceru scuze, plecând spre baie. Convenient, Pop spuse că vrea să- și caute prietenii, explicând că se pierduse de ei de ceva timp. Se înțeleseră să se întâlnească afară, pentru că Jun nu mai avea chef să stea sub privirea scrutătoare a lui Phi Sorn.

Baia se afla în spate, într- o zonă exterioară, separată de restul localului. În momentul respectiv, coada la toaleta femeilor era mai lungă decât la cea a bărbaților, așa că unele femei veniseră să folosească și ele baia bărbaților. Inițial, Jun nici nu simțea nevoia să meargă atât de tare, dar imediat ce ajunse în fața toaletei, simți cum nevoia devenea brusc mai urgentă. Așteptă la rând o vreme până îi veni în sfârșit rândul. După ce termină, ieși afară și îl așteptă pe Pop în locul stabilit.

- Ah! Îmi pare rău! Spuse o femeie suplă, cu forme, care se izbi accidental de el. Zâmbetul ei dulce, ușor provocator, nu era deloc de ignorat. Jun îi întoarse politicos zâmbetul și făcu un pas în spate pentru a evita să mai fie împins din greșeală de cineva. Se sprijini de un copac, poziționându- se între un rând de ghivece cu flori aranjate cu grijă. Femeia nu îi mai acordă atenție, ci își întinse gâtul, uitându- se în jur ca și cum aștepta pe cineva.

Jun scoase telefonul ca să- și omoare timpul și citi mesajul lui Pop de pe Line, care îi spunea că era pe drum. Chiar atunci, auzi numele cuiva cunoscut rostit de femeia fermecătoare care se ciocnise de el mai devreme.

- Sorn întârzie.

Își spuse că numele „Sorn” nu era cine știe ce , oricine putea să se numească așa. Și totuși, nu se putu abține să ridice privirea. Și, evident, Sorn- ul despre care era vorba nu era altcineva decât persoana pe care Jun o detesta cel mai mult.

Jun privi cum femeia își trecu brațele după gâtul lui Sorn, primind un sărut pasional din partea bărbatului pe care îl așteptase. Nu era greu de presupus că se întâlniseră în club. La urma urmei, cu trăsăturile lui ascuțite și alura lui tradițional thailandeză, Sorn nu avea cum să ducă lipsă de admiratoare.

Ținuta femeii îi lăsa pielea netedă și albă la vedere printr- un model de barete încrucișate pe spate, oferindu- i lui Sorn, ale cărui mâini mari și ușor aspre, Jun și le amintea bine , toată libertatea să îi mângâie spatele gol și talia subțire. Mâinile lui coborâră ușor spre rotunjimea fermă a posteriorului ei, strângând- o ușor în timp ce buzele lor rămâneau unite. Săruturile erau atât de intense, încât sunetul lor se auzea clar până la Jun, care se ascundea în spatele copacilor, făcându- l să se înroșească fără să vrea. Mișcările fluide ale lui Sorn, felul în care își ajusta poziția capului pentru a se potrivi perfect cu a ei, arătau o experiență fără cusur, totul era natural, fără niciun strop de stângăcie.

Jun urmărea fiecare mișcare discret, ca și cum le studia.

Pentru o fracțiune de secundă, Jun își dădu seama că Ai Phi Sorn se uitase spre el. Se întâmplase în momentul în care Sorn îi dădu femeii ocazia să își tragă răsuflarea, să- și umple plămânii cu aer, pregătindu- se pentru următorul sărut inevitabil. Privirea lui Sorn, încărcată de superioritate, îl făcu pe Jun să își încleșteze pumnii.

Dacă Sorn putea sărute o femeie atât de bine încât să- i înmoaie genunchii și să scoată sunete dulci, atunci Jun avea să se asigure că putea face la fel de bine, dacă nu mai bine, mai ales când el avea controlul jocului. În trecut, fusese mereu Phi Sorn cel care iniția și dicta regulile când se sărutau. Dar ce s- ar întâmpla dacă, de data asta, Jun ar fi fost vânătorul?

- Phi Jun, ai așteptat de mult? Scuze, prietenii mei ma tras într- un concurs de băut, așa că—mmph!

Jun nu pierdu nici măcar o secundă. Văzând silueta delicată apropiindu- se, își strecură mâinile după talia subțire a lui Pop, îl întoarse brusc și îl împinse ușor cu spatele la perete. Jun îi pecetlui buzele înainte ca celălalt să mai poată spune ceva.

Celălalt se dovedi surprinzător de cooperant, despărțindu- și ușor buzele pentru a- l lăsa pe Jun să pătrundă, să- și strecoare limba fierbinte, să se joace, să exploreze adânc, până când saliva începu să li se prelingă pe colțurile gurii. Dar Jun nu dădu doi bani pe asta.

Sărutul acesta nu era doar un sărut.

Era o provocare. O declarație clară că, da, știa să sărute.

- Haah... haah... Așteaptă... dă- mi o secundă. Nu mai pot respira...

Pop împinse pieptul lui Jun, gâfâind disperat după aer. Părea complet uluit, neînțelegând de unde apăruse Jun sau de ce îi devorase buzele atât de înfometat, ca și cum n- ar mai fi sărutat pe nimeni de zile întregi.

- Ahh... au! M- ai mușcat de limbă, Phi!

Ceea ce începuse ca un sărut fierbinte era cât pe ce să se transforme într- o tragedie, pentru că, distras de apropierea lui Sorn, Jun îi mușcase din greșeală limba celuilalt. Îi șopti rapid un „îmi pare rău” la ureche, compensând cu un sărut pe obraz.

- Au! Mai ușor, Sorn.

Vocea femeii din apropiere îi atrase atenția. Jun își întoarse privirea și îl văzu pe Ai Phi Sorn, care îl privea cu dispreț și o urmă de ironie în ochi. Femeia care se ținea de brațul lui nu plecase nici ea, încă își freca fața de gâtul lui, în timp ce pieptul ei generos se apăsa provocator peste el. Mâna ei, cu unghii perfect manichiurate, aluneca lasciv peste proeminența vizibilă a blugilor lui Sorn, mângâind și strângând suficient cât să îi contureze clar forma prin denim.

Jun se întoarse brusc, simțind cum fața îi lua foc. Nu era ca și cum nu mai văzuse niciodată oameni făcând lucruri indecente prin colțuri întunecate, dar faptul că era vorba de Sorn, persoana pe care o detesta cel mai mult și prima care împărtășise cu el un moment intim, făcea ca toată situația să se simtă teribil de greșită, răscolindu- i amintiri și sentimente vechi.

Încercând să își mute atenția, Jun se concentră din nou asupra lui Pop și se aplecă pentru alt sărut. De data aceasta, nu era pripit sau nesăbuit. Pop îi răspunse cu aceeași intensitate, lăsându- și mâna subțire să alunece în pantalonii lui Jun, stârnind căldura atât deasupra, cât și dedesubt. Cum ar fi putut Jun să nu reacționeze la o asemenea provocare? Se apropie și mai mult, făcând totul mai ușor, dar, chiar când era pe punctul de a merge mai departe, o smucitură bruscă din spate îl făcu să se prăbușească la pământ. O secundă mai târziu, un pumn uriaș îi izbi fața, urmat de încă unul și încă unul.👊👊👊

În urechi îi răsunară doar sunete înfundate, ca printr- un zid de apă, în timp ce strigătele femeilor din jur se îmbinau cu ecourile loviturilor. Orice urmă de amețeală provocată de alcool se risipi instantaneu, lăsând în loc doar durere pură.

- Cum îndrăznești să pui mâna pe nevasta mea, nenorocitule?!

Vocea tunătoare aparținea unui bărbat masiv, cu barbă, care îl privea cu o furie cruntă. Forța pumniilor săi îl lăsă pe Jun amețit, iar gustul metalic al sângelui îi umplu gura. Durerea pulsa în obrazul stâng, lăsându- l complet amorțit.

- Cine dracu’ e nevasta ta?!

Recăpătându- și puțin controlul, Jun strigă furios, hotărât să se apere. Dar, când își ridică privirea, observă că era înconjurat de cinci bărbați solizi, toți cam de statura lui. Privind situația, era clar că nu avea nicio șansă să scape nevătămat, dar, înainte de toate, trebuia să înțeleagă dacă tipul pe care tocmai îl sărutase era cu adevărat căsătorit cu bestia din fața lui.

- Uite- l aici, nevasta mea! Și tu, Pop, nu te mai da sfânt. Te comporți ca o floare nevinovată, dar umbli așa, huh? Să vezi tu diseară când ajungem acasă! Să nu te prind că adormi!

Bărbatul îl smulse pe Pop la pieptul său.

Pop , cel numit „nevastă” nu protestă și nici nu contrazise acuzația. În schimb, se agăță de brațul lui Kan, implorându- l în șoaptă, încercând să- l calmeze.

- Îmi pare rău, Phi Kan. Te rog, nu- l răni. Eram beat, okay? M- am lăsat purtat de moment. Hai să uităm, te rog…

Cuvântul mincinosule era cât pe ce să îi scape lui Jun, dar durerea ascuțită de la colțul buzelor și junghiul din maxilar îl împiedicară chiar și să înjure. Nici măcar nu mai auzea clar ce spunea Kan lui Pop. În secunda următoare, își dădu seama că era deja imobilizat, iar loviturile începură din nou să cadă, pumni și picioare în față, în stomac, lăsându- l cu dureri mari.

Într- un moment scurt de luciditate, privirea lui Jun se îndreptă către Phi Sorn. Îl văzu stând acolo, privind totul rece, impasibil.

Da… evident că Sorn nu avea să- l ajute.

La cât se urau, era imposibil ca Sorn să intervină pentru el.

CRASH!

Un sunet ascuțit de sticlă spartă răsună când o sticlă de bere se zdrobi de perete.

Kan înainta furios, evident gata să- l înjunghie pe Jun cu gâtul ascuțit al sticlei sparte. Dar, chiar înainte ca atacul să fie dus la capăt, un picior se izbi puternic în stomacul lui Kan, trimițându- l zburând la pământ.

Banda lui Kan încremeni, șocată.

Profitând de moment, Sorn îl apucă pe Jun și îl trase după el, fugind spre ieșire în timp ce agenții de securitate ai clubului se năpusteau asupra încăierării, alertați de scandal.

- Dă- mi drumul! Am zis să- mi dai drumul, Phi Sorn!

Jun strigă, zvârcolindu- și brațul ca să se elibereze. Odată scăpat, se prăbuși la pământ, chircindu- se de durere. Coastele îl dureau atât de tare încât abia putea să stea în picioare, iar fața îi pulsa îngrozitor, nu era nici măcar o singură parte a corpului său care să nu doară.

Sorn se întoarse spre el și îl privi lung, oftând exasperat. Exact cum bănuise, o copilărie prostească. Să încerci să agăți soția altcuiva. Noroc că idiotul ăsta nu sfârșise cu o sticlă de bere înfiptă în burtă.

Nota💚:OK,Jun nu știa că este soțul altuia,,,Sorn este prea de tot, trebuia să- l ajute de la început, voi ce credeți? Nu știu de ce, dar sunt plină de furie pe Sorn.

- Nu pot... nu pot să merg. Mă doare prea tare, murmură Jun.

- Nu mai juca rolul victimei, Jun. Ți- ai făcut- o singur.

- Ce?! Nici măcar nu știam că tipul ăla avea deja un soț!

- Data viitoare deschide bine ochii. Chiar crezi că cineva atât de seducător n- are deja pe cineva? Și acum ce? Disperat să mă întreci? Cum e să primești pumnul înapoi?

Sorn, așa cum era de așteptat, nu se deranja să- l consoleze. Nu doar că nu- i oferea niciun fel de alinare, dar continua să- l înțepe cu insulte. Îl satisfăcea într- un mod ciudat să- l vadă pe Jun primind o lecție de realitate. Măcar acum era sigur că nu va mai încerca să agațe pe nimeni în seara asta.

- Dacă ai venit doar să mă cerți, mai bine nici nu te băgai. Lasă- mă în pace și du- te!

Jun mârâi, respingându- l. Încercă să- și scoată telefonul ca să- l sune pe Win, dar Sorn i- l smulse rapid din mână. Se uită câteva secunde la el, apoi i- l aruncă înapoi, îl apucă de braț și îl ridică, târându- l spre propria lui mașină.

- Nu, nu, nu merg nicăieri! Unde mă duci?! Am zis că nu mă duc!

Jun se zbătu, dar urletele lui se transformară într- un geamăt ascuțit când degetele lui Sorn apăsară exact pe colțul vânăt al gurii și obrazului său. Durerea îi explodă prin tot corpul, iar, enervat, Jun își izbi pumnul de brațul puternic al lui Sorn în semn de răzbunare. Își ridică și celălalt pumn, gata să lovească din nou, dar Sorn se întoarse spre el cu o privire rece, amenințătoare, care îl îngheță pe loc.

Înfrânt, Jun se lăsă moale pe scaunul din mașină. Abia acum observă că Sorn conducea un Land Rover impunător, un vehicul care se potrivea perfect cu aura lui autoritară. Interiorul era spațios și confortabil , ideal pentru drumuri lungi. Aerul condiționat rece îi mai temperă furia mocnită, în timp ce încerca să- și găsească o poziție care să nu- i agraveze durerile de coaste.

Scoțându- și telefonul, văzu un mesaj de la Win pe LINE, care îi confirmase primirea actualizării de mai devreme. Ba chiar îl tachina, urându- i distracție plăcută cu Nong Pop. Măcar Sorn nu spusese nimănui că Jun plecase cu el din club.

- Deci, de ce te- ai decis să mă ajuți atunci? Izbucni Jun. Până la urmă, din ce- am văzut, ai stat doar acolo și te- ai uitat cum mă făceau praf.

- Pentru că ar trebui să îți asumi responsabilitatea pentru propria viață, răspunse Sorn, aruncându- i o privire scurtă.

Jun rămase blocat, privindu- l perplex, aproape ridicol.

- Tu ai fost cel care a vrut să se pună cu mine primul. O lecție din când în când nu strică, ca să înveți că, atunci când adulții îți dau un sfat, ar fi bine să- i asculți.

- Când mi- ai zis tu mie ceva?

- Ți- am spus deja că sărutul tău e groaznic. Asta înseamnă că nu ești pregătit să- l folosești pe nimeni. Dacă nu vrei să mă asculți, măcar acum ai simțit pe pielea ta consecințele. Dar motivul pentru care am intervenit e că nenorocitul ăla chiar încerca să te omoare. Și cum nu aveam ținută potrivită pentru înmormântarea ta, am fost nevoit să te ajut.

Auziindu- i logica, Jun își încrucișă brațele și privi pe geam. Preț de o secundă, se gândise că poate lui Sorn îi păsa de el ca de fratele mai mic al unui prieten, dar evident nu era așa 

Observând că Jun tăcuse, Sorn îi dădu o palmă ușoară peste ceafă, iritat de mormăielile pe care acesta le bolborosea printre dinți. Lovitura îl făcu pe Jun să- și izbească capul de geamul mașinii. Doar atunci Sorn se opri și își concentră din nou atenția asupra drumului.

Între timp, Champ îl sună să- l întrebe unde e. Sorn răspunse scurt că era „pe afară,” lăsându- l pe Champ să presupună că își continua seara alături de frumusețea din club.

După un timp, Sorn intră într- un cartier necunoscut lui Jun și opri în fața unei case pe care acesta nu o recunoștea. Era o locuință cu două etaje, cu un garaj și o mică grădină în față. La etaj, balconul fusese amenajat ca un spațiu confortabil de relaxare, semn că proprietarul gândise locul pentru momente de destindere.

- Dă- te jos și deschide poarta, ordonă Sorn, ca să- și poată parca mașina în curte.

Deși încă nedumerit, Jun se conformă.

- Ce stai acolo ca un idiot? Intră odată.

- A cui e casa asta?

- A mea. Nu mai arăta de parcă ai fi picat din lună, Jun.

Jun își încrucișă brațele, vizibil iritat că fiecare cuvânt ieșit din gura lui Sorn părea să fie o insultă. Intră în casă, dar uită să- și scoată pantofii, prea ocupat să analizeze locul. Așa cum era de așteptat, Sorn îi dădu un brânci peste fluierul piciorului și îi arătă către încălțările lui, mormăind câteva cuvinte înainte să dispară la etaj. Când coborî, avea în mână o trusă de prim ajutor plină cu tot ce era necesar. Își scoase cămașa și porni aerul condiționat, setând temperatura la doar 17 grade Celsius.

- Ce faci!? Exclamă Jun, surprins, sărind pe partea cealaltă a canapelei când Sorn, acum rămăsese doar în blugi, se apropie și se așeză lângă el.

Sorn îl privi sec, fără expresie, apoi îi apucă glezna și îl trase aproape de parcă ar fi fost un obiect lipsit de greutate. Oricât de puternic era Jun, nu avea nicio șansă împotriva forței lui Sorn.

- Nu... Ah! La naiba, Sorn! Mă doare!

Poc!

Sorn îi trânti o palmă peste braț, reacționând instant la îndrăzneala lui Jun de a înjura. Dacă nu avea deja gura umflată, poate că l- ar fi pălmuit și peste buze.

- Încă un cuvânt de genul ăsta și ți le scot pe toate din gură. Ai grijă cum vorbești, Jun. Ai început să fii mult prea obraznic în ultima vreme, îl mustră Sorn pe un ton autoritar.

Jun era și mai sfidător acum decât fusese în liceu, pe vremea când avea părul tuns scurt. Se vedea clar că era furios după mesajul batjocoritor pe care i- l trimisese Sorn mai devreme. Îi spusese deja să nu mai încerce așa ceva cu nimeni altcineva, dar Jun îndrăznise oricum.

- Stai locului. Trebuie să- ți curăț rănile.

Văzând că Jun, în cele din urmă, cedase, Sorn deschise trusa de prim ajutor, pe care o cumpărase de ceva vreme, dar pe care rareori o folosise. Jun, însă, încercă să- l alunge.

- Pot să mă descurc și singur. Du- te și fă ce ai de făcut. După ce mă pansez, mă întorc la cămin.

- Unde e căminul tău?

- La N xxx.

- Asta e în cealaltă parte a orașului. Până ajungi înapoi, se face trei dimineața. Ridică fața, ordonă Sorn, fără să- i lase loc de replică.

Jun îi aruncă o privire urâcioasă, dar în final se conformă. Buza lui umflată și crăpată arăta de parcă îl durea cumplit, și probabil mâine avea să arate și mai rău. Și sprânceana îi era umflată, cu o vânătaie proeminentă. Loviturile de- a lungul maxilarului și partea stângă a feței nu făceau decât să completeze tabloul dezastruos. În mod normal, Jun avea un chip atrăgător, dar acum arăta dezastruos.

- Deschide gura.

Jun ascultă fără să comenteze. Durerea îl făcea să fie mai docil. Sorn îi examină rănile din interiorul gurii. Avea două sau trei tăieturi pe interiorul obrajilor, cel mai probabil din cauza loviturilor primite, care îi făcuseră dinții să se izbească unii de alții. Totuși, nimic foarte grav.

Jun urmărea mișcările celui care îi trata rănile și trebui să recunoască, măcar în sinea lui, că de fiecare dată când era în necaz, Phi Sorn era mereu acolo să- l ajute. Dacă nu era faptul că Sorn nu- l suporta, și că sentimentul era reciproc, poate chiar ar fi avut o relație mai bună.

- Chiar sunt atât de prost la sărutat, Phi? Întrebă Jun în cele din urmă, punându- și orgoliul deoparte.

Pentru alții, poate că o astfel de remarcă părea nesemnificativă, dar nu și pentru el. Crezuse că, în cei patru ani de când nu- l mai văzuse pe Sorn, crescuse. Nu mai era puștiul tuns scurt, dependent de alții când venea vorba de experiențe sexuale. Dar acum, după ce se reîntâlnise cu Sorn, omul ăsta reușise din nou să- l pună la pământ.

- Hmph.

Sorn nu răspunse verbal, ci doar se întoarse să- și împacheteze din nou trusa medicală. Când privi înapoi, îl văzu pe Jun care încă îl fixa nemișcat.

- Chiar te deranjează atât de mult?

- Bineînțeles că mă deranjează! Mi- ai trimis acele mesaje și te- ai uitat la mine de parcă aș fi sub tine. De ce…? E doar un sărut, nu? Gură pe gură, limba se mișcă înainte și înapoi, și asta- i tot.

- Dacă prin sărut înțelegi să acoperi gura altcuiva și să sugi ca un pește lipitoare, atunci nu. Și, apropo, am auzit și că i- ai mușcat limba puștiului ăla.

Când Sorn termină de vorbit, fața lui Jun se înroși instant, contrastând puternic cu vânătăile de pe obraji. Clar se simțea jenat că Sorn aflase despre asta.

- Phi, la naiba… Asta e umilitor, murmură Jun, privindu- și mâinile, părând gata să plângă.

Sorn zâmbi ușor, o idee trecându- i prin minte.

- Vrei să te învăț cum se face?

Deși Sorn se aștepta ca Jun să refuze, întrebă oricum.

- Da, sigur.

Ceea ce nu anticipase era că Jun chiar va accepta. Trebuia să fie cu adevărat afectat dacă cedase atât de ușor.

- Parcă ziceai că deja ai folosit ce te- am învățat cu altcineva, îl tachină Sorn. Dar, după ce văzuse azi, era clar că Jun nu avea habar nici măcar de bazele unui sărut. Dintr- o dată, iritarea pe care o simțise la gândul că Jun îi aplicase lecțiile pe altcineva începu să se risipească, nu exista nicio șansă ca Jun să fi mulțumit pe cineva cu încercările lui stângace.

Jun își încleștă buzele, frustrat. Nu putea să ascundă nimic de nenorocitul ăsta de Phi Sorn. Omul ăsta îl vedea de parcă ar fi fost o carte deschisă. Dar acum, dacă Sorn i se oferea ca profesor, poate că nici nu era o idee rea să accepte. Măcar așa nu s- ar mai face de râs data viitoare când ar încerca cu altcineva. Avea 22 de ani și încă era varză la capitolul ăsta. Dacă cineva ar fi aflat, ar fi fost groaznic de umilitor. Phi Sorn fusese cel care- l învățase cum să ajungă la orgasm singur, așa ca să- l lase să- l învețe și asta părea… în regulă.

Era doar un sărut, până la urmă.

- Începem acum?

- Du- te și fă un duș mai întâi.

- Ce? E doar un sărut.

- Da, dar cu mirosul ăla de alcool și cu gura ta care încă sângerează, nu pot.

Sorn îi arătă spre față.

- Urcă sus, fă un duș și vin și eu imediat. Haine și prosoape sunt în dulap. Ia- ți singur.

După ce- i dădu instrucțiunile, Sorn se îndepărtă spre spatele casei.

Jun urcă scările către un loc în care nu mai fusese niciodată. Pe perete era agățată o fotografie mare cu Sorn, probabil din perioada în care studiase în străinătate. În rest, decorul era simplu, doar câteva puzzle- uri înrămate, puse cap la cap ca niște tablouri. Văzuse astfel de seturi scumpe pe YouTube.

Ajuns într- un dormitor spațios, cu un pat king- size așezat aproape central, Jun deschise dulapul încorporat. După o scurtă căutare, găsi niște haine lejere de casă și un prosop. Intră în baie și se spălă, având grijă să nu ude zonele unde Sorn tocmai îi aplicase medicamente. Când ieși, îmbrăcat în hainele lui Sorn, mirosul de alcool dispăruse complet.

- Phi, deja ai făcut duș?

Sorn intră în cameră îmbrăcat în haine curate șorturi vechi de fotbal și un maiou cu o mică ruptură la margine. Nu răspunse, doar dădu din cap înainte să se urce pe pat. Îi făcu semn lui Jun să vină și să se așeze în fața lui.

Jun inspiră adânc și se apropie, doar pentru ca Sorn să- l oprească la jumătatea drumului.

- Relaxează- te. Ce- i cu graba asta?

- Vreau doar să învăț repede.

- De ce așa de repede?

- Vreau să pun în practică, bine? De data asta, nu vreau să mai mușc limba sau buza nimănui. Hai, învață- mă odată.

Sorn îl privi fix, iar iritarea îi reveni instant. Gândul că Jun se antrena pentru a exersa pe puștiul ăla proaspăt ieșit din liceu, care venea mereu după el la companie, îl făcu să reconsidere dacă ar trebui să- i mai predea ceva.

- Bun, și când începi, cum o faci? Chiar nu- ți mai amintești nimic din ce ți- am arătat înainte?

Întrebarea lui Sorn îl făcu pe Jun să se încrunte.

- Cine își amintește așa ceva? Nici măcar nu eram atent atunci.

Când îl auzi, Sorn zâmbi batjocoritor. Fața lui Jun se înroși din nou, de data asta până la singura parte neatinsă de vânătăi. Când era jenat, puștiul ăsta chiar putea fi adorabil.

- Bine, atunci, arată- mi. Începe.

Sorn activă boxa prin comandă vocală, iar în cameră răsună o muzică instrumentală discretă. Luminile se estompară ușor, creând o atmosferă mai intimă.

Jun se aplecă încet, inima bubuindu- i atât de tare încât părea gata să- i explodeze din piept. În momentul ăsta, se simțea ca și cum urma să dea un test practic în fața unui profesor—o examinare individuală înainte de lecția propriu- zisă. Mâinile îi erau reci ca gheața, nu din cauza temperaturii din cameră, ci din cauza emoțiilor.

Buzele lui se opriră la doar un centimetru de ale lui Sorn, suficient de aproape încât să observe diferența subtilă dintre textura buzei inferioare și celei superioare a celuilalt. În cele din urmă, închise ochii și își lipi buzele de ale lui Sorn.

Chiar dacă nu era prima oară când se sărutau, senzația era diferită ,mult mai intensă decât fusese vreodată.

- Atât? Întrebă Sorn, în timp ce Jun se retrăgea, părând că tocmai realizase ceva. O simplă atingere de buze? Asta nici măcar nu se putea numi sărut.

- Eu... doar... nu vreau să- mi folosesc limba.

- De ce nu?

- Pentru că ai spus că te exciti când săruți.

Răspunsul lui Jun smulse un alt zâmbet șiret de la Sorn. Deci puștiul își amintea totuși câte ceva. Probabil la fel de mult cât își amintea și Sorn despre el.

- Dacă nu folosești limba, cum o să înveți vreodată să săruți cum trebuie? Dacă reușești să mă faci să- mi pierd mințile într- un sărut, atunci înseamnă că m- am înșelat în privința ta, Ai Jun.

Auzind asta, Jun avu brusc o revelație. Își dădu seama că Sorn avea dreptate. Atât timp cât continua să fie nervos și ezitant, nu avea nicio șansă să învețe cum să ofere un sărut care să lase o impresie adevărată.

- Bine, hai s- o luăm de la capăt.

Jun se adună din nou și se concentră. Îl privi pe Sorn și se apropie. De data asta, își ridică ambele mâini și le așeză delicat pe fața bine conturată a lui Sorn, închizând ochii. Își apăsă buzele ușor peste ale celuilalt, apoi aplică puțin mai multă presiune, explorând atât buza superioară, cât și pe cea inferioară. Când simți cum gura lui Sorn i se oferă, își strecură atent limba înainte, dar exact când credea că o face bine, Sorn se înțepeni și îl împinse ușor înapoi.

- Trebuie să o iei încet, pas cu pas, nu să te arunci de parcă ai vrea să devorezi gura cuiva dintr- o înghițitură.

Critica lui Sorn îl făcu pe Jun să simtă cum îl cuprinde rușinea. Privirea îi căzu în jos, iar fața sa tânără și dulce se înroși puternic, de parcă ar fi fost pe punctul să izbucnească în lacrimi. Tot entuziasmul îi dispăruse.

- E chiar atât de rău, Phi? Întrebă Jun cu o voce stinsă.

Sorn nu răspunse imediat. În schimb, îi mângâie ușor părul aranjat cu grijă, apoi se aplecă brusc și îl sărută din nou, luându- l prin surprindere. Se retrase doar atât cât să- l privească direct în ochi.

- Nu- ți face griji. Dacă te învăț eu, îți garantez că vei fi bun la asta, Jun.

Privirea pătrunzătoare a lui Sorn se fixă asupra lui, asigurându- se că nu se mai lăsa prins în gânduri inutile. Apoi, buzele lor se întâlniră iar. De data asta, sărutul era fluid, ghidat de emoție, menit să- l atragă pe Jun într- un ritm pe care să- l urmeze instinctiv. Începu lent, aproape jucăuș, dar pe măsură ce secunde se scurgeau, se adânci, devenind tot mai intens și captivant.

Buzele li se ciocneau pasional, ca și cum ar fi încercat să- și fure respirația unul altuia. Limba lui Sorn trasă ușor conturul buzelor lui Jun, provocându- l să- i răspundă. În cele din urmă, Sorn pătrunse în gura lui Jun, limbile lor dansând într- un schimb senzual, provocator. Gustul metalic al sângelui amestecat cu amăreala medicamentului din gura lui Jun nu făceau decât să intensifice momentul.

La un moment dat, cine știa exact când se întâmplase, Jun se trezi întins pe pat, cu Sorn deasupra lui, sprijinindu- se pe brațe, încadrându- l complet. Trupul lui Sorn se poziționă perfect între picioarele lui Jun, care, fără să- și dea seama, se frecaseră ușor de coapsa celuilalt.

Sorn îi lăsă un moment să- și recapete suflul, privind cu un zâmbet mulțumit fața lui Jun, roșie de emoție, și buzele lui umflate de sărut.

- Te doare gura?

- Ugh... Da, mă doare. Dar pot să suport.

- Vrei să continuăm?

- Da, hai să continuăm.

Până acum, Jun credea că înțelesese metoda lui Sorn. Sorn își începea săruturile lent, aproape ca și cum doar îl tachina, în loc să se arunce direct într- o pasiune arzătoare. Abordarea era seducătoare, atrăgându- l pe Jun să- i urmeze ritmul și să răspundă în consecință. Jun reținu mental această tehnică pentru viitor, în timp ce își continuau săruturile, limbile lor împletindu- se și despărțindu- se într- un ritm perfect sincronizat.

Apoi, observă, mâna lui Sorn pe el, mângâindu- l încet peste partea din față a pantalonilor. 

Senzația îl făcu să- și piardă orice urmă de control, făcându- l să- și dea seama cât de excitat ajunsese.

- Phi... Phi Sorn...

- Hm?

- Ah... Se simte atât de bine, Phi, murmură Jun, un geamăt slab scăpându- i printre buze în timp ce șoldurile i se mișcau instinctiv, urmărind ritmul impus de Sorn.

Degetul mare al lui Sorn alunecă subtil peste zona sensibilă de sub hainele lui, iar Jun nu se putu abține să nu scape sunete mici, pline de plăcere.

- Jun... șopti Sorn la urechea lui.

- Vrei să retrăim niște amintiri vechi?