CAPITOLUL 1

 

La un renumit institut de mentorat din Bangkok, era plin de tineri — băieți și fete — care veneau în vacanța semestrială pentru a-și aplica cunoștințele acumulate, pregătindu-se pentru examenele de admitere la universitate.

În fața institutului, un tânăr îngrijit, purtând ochelari, aștepta pe cineva. Cu o expresie ciudată pe chip, îl zări pe celălalt băiat alergând spre el, gâfâind.

— Night!!! Scuză-mă, haha...

Ai așteptat de mult?

Cel care tocmai sosise întrebă, obosit, cu pieptul încă ridicându-se în ritmul respirației.

— Nu-i nimic. De ce a întârziat Gus azi? întrebă băiatul pe nume Night, ridicând o sprânceană.

— Ah, frate-miu... L-am rugat să mă aducă cu mașina, fiindcă șoferul nostru nu e disponibil. Dar n-a vrut să se trezească. Așa că l-am lăsat să putrezească în camera lui, răspunse Gus, oftând cu o expresie sumbră.

— Ce-i cu tine, Night? Ești palid... remarcă Gus, observându-i fața.

Se cunoscuseră în semestrul trecut, la o sesiune de meditații. Au păstrat legătura prin telefon, învățând noaptea, deoarece Night plecase într-o altă provincie, în timp ce Gus rămăsese în Bangkok.

— Știi că nu-mi plac aglomerațiile. Mă simt inconfortabil, murmură Night cu o voce stinsă.

— Hah, tipic. Nu ne-am mai văzut de luni bune, dar tu n-ai schimbat nimic, zise Gus zâmbind.

— Ai mâncat ceva până acum? îl întrebă el apoi. Night dădu din cap a „nu”, așteptând, se pare, să mănânce împreună cu Gus.

— Atunci hai mai întâi să găsim ceva de mâncare de la Seven's, îl invită Gus, bătându-și buzunarele — dar se opri brusc, șocat.

— Nu-mi găsesc portofelul... rosti el, scotocind în grabă prin rucsac.

Night îl privi în tăcere, iar Gus înjură ușor printre dinți:

— …Taci din gură!

— Auh! Mă doare! Cine m-a lovit?! a strigat Gus, după ce primise o palmă ușoară în cap. Dar Night, care stătea lângă el, nu făcuse nimic.

Night ridică privirea și, cu o expresie uimită, se uită la tânărul înalt care apăruse în spatele lui Gus.

— Eu sunt, spuse o voce blândă, iar Night simți un fior ciudat trecându-i prin stomac.

Privindu-l mai atent, nu putu să nu recunoască: băiatul era frumos.

Frumos până la gelozie.

— Frate Gear! De ce m-ai lovit în cap?! Mă durea și înainte! se plânse Gus, întorcându-se rapid și văzându-și fratele.

— Ce e, frățiorule? Vorbește cu mine frumos sau nu-ți mai dau portofelul, zise tânărul înalt, pe nume Gear, fluturându-i obiectul pierdut.

În acel moment, Night înțelese clar că acesta era fratele lui Gus. Deși îl cunoștea pe Gus de ceva timp, era prima dată când îl întâlnea pe fratele lui.

— Hei! Cum a ajuns portofelul meu la tine? Și de ce vorbești cu mine așa? întrebă Gus încruntat, întinzând mâna.

— L-ai scăpat în mașina mea. Am venit să ți-l aduc, explică Gear, aruncând o privire scurtă, dar pătrunzătoare, spre Night fără să pară prea interesat.

— Uh... Gus... ăsta e fratele tău? întrebă Night după câteva clipe de tăcere.

— Da... Dar nu trebuie să-i aduci omagii, stai liniștit, glumi Gus. Mai bine păstrează-ți mâinile pentru lucruri importante... cum ar fi să te rogi să câștigi la loterie.

Spunând asta, îi apucă rapid mâna lui Night și o luă la fugă, râzând, înainte ca Gear să-l poată plesni din nou peste cap.

— La naiba, Gus! Să nu îndrăznești să nu vii acasă diseară! se auzi vocea severă a lui Gear din spate.

Gus se întoarse scurt, îi arătă limba fratelui său și apoi dispăru râzând în mulțime, împreună cu Night.

După ce au intrat în Seven's, Night își aranjă ochelarii și îl întrebă:

— De ce vorbeai cu el în felul ăla?

— Eh, noi așa suntem. Vorbim frumos unul cu altul doar când sunt mami și tati pe acasă. În rest... dacă e prea multă dragoste în aer, ne "batem în cuie" unul pe altul pe perete, răspunse Gus cu un zâmbet poznas.

În casa lui Gus locuiau doar el, fratele său și o menajeră, împreună cu șoferul familiei. Părinții lor lucrau în străinătate, așa că cei doi frați se descurcau singuri de cele mai multe ori. Dar astăzi, șoferul care oricum era cam neîndemânatic — plecase acasă, așa că nu avusese cine să-l ducă pe Gus la institutul de meditații. A fost nevoit să-l roage pe fratele lui să-l conducă.

— Night, tu conduci zilnic o distanță așa de mare până acasă? De ce nu cauți un loc de dormit aici, în oraș? întrebă Gus, știind că prietenul lui făcea naveta din provincie pentru a veni la meditații în Bangkok.

— Și eu aș vrea să stau la cămin, dar fratele meu m-a rugat să-mi găsesc întâi un loc stabil pentru studii și abia apoi să caut cazare. Așa că deocamdată... rabd oboseala și fac drumul lung cu mașina, răspunse Night cu un oftat ușor, în timp ce Gus îl privi, gânditor.

— Atunci, de ce nu vii să dormi la noi acasă, măcar înainte de zilele de meditații? N-ar mai trebui să conduci atât de mult, îl invită Gus cu un zâmbet sincer.

— Nu vreau să te deranjez, Gus... În plus, nu știu dacă Day va fi de acord, răspunse Night, cu o urmă de ezitare în glas.

— Casa e mare! Dormi cu noi! În plus, economisești bani pe benzină, și mie chiar îmi place să te am prin preajmă, adăugă Gus, cu o urmă de căldură în voce.

— Dar... Night părea încă nehotărât.

— Niciun "dar"! Uite ce facem: azi mergem la tine acasă și vorbim cu Day. Iar mâine seară îți aduci geanta cu haine și te muți temporar la noi! spuse Gus entuziasmat, aproape sărind de bucurie.

— Și... fratele tău? Mă va lăsa să stau acolo? întrebă Night, cu o privire îngrijorată, amintindu-și cât de intimidant părea Gear.

— Nu trebuie să-l bagi prea mult în seamă. Oricum nu prea e pe acasă, pleacă în fiecare zi. Vom fi doar noi doi, plictisiți de moarte... Dacă tu nu vii, cum să scăpăm de singurătate? zise Gus cu un zâmbet larg și copilăros.

Vorbele lui îl făcură pe Night să zâmbească involuntar. Cei din jurul lor se întoarseră să-i privească, căci amândoi — Gus și Night — aveau trăsături fine, aproape feminine. Totuși, Gus părea mai încrezător, cu părul vopsit și hainele cool, în contrast cu Night, care purta ochelari și haine simple, sobre.

— O să vorbesc cu Day mai întâi, bine? zise Night în cele din urmă, oftând ușor. Își dorea sincer să poată rămâne, fiindcă era tot mai obosit de drumul lung și solicitant spre Bangkok, în fiecare zi.

— Ah, la ce facultate vrei să mergi, Night? întrebă curios Gus, întorcând capul spre el.

— Nu știu încă... La început, Day voia să merg la una privată. Dar nu vreau să-l împovărez prea mult, așa că mă gândesc la o universitate de stat. Dar tu, Gus? Nu ești deja într-una privată? Atunci de ce ai venit aici, la meditații? — întrebă Night cu sinceritate.

— M-am săturat să stau acasă, e plictisitor. Vreau să cunosc oameni noi... de obicei sunt singur, zise Gus, cu o voce joasă, întorcându-se apoi spre Night.

— Dar tu? Day te lasă des singur? întrebă el cu grijă, știind bine că părinții lui Night muriseră cu ani în urmă, iar fratele lui mai mare, Day, se sacrificase pentru a avea grijă de el.

— Sunt momente în care e ocupat, dar fratele Day găsește întotdeauna timp pentru mine, zâmbi Night cu blândețe.

— Sunt invidios pe tine. Ai un frate bun... Uită-te la noi doi: nu facem decât prostii zilnic, zise Gus, referindu-se la fratele său.

— Nu spune asta, Gus. Cel puțin el e fratele tău mai mare, și... e tot acolo pentru tine, încercă Night să-l consoleze.

— Eh, Night nu știe... fratele meu s-a născut direct demon, zise Gus cu un zâmbet obosit.

Night clătină ușor din cap, dar nu spuse nimic. Se întoarse spre caietele de studiu, concentrându-se pe programul de învățat.

+++++ ++++++

— Mișto… murmură Gus în timp ce ieșeau din curtea școlii.

— Huh?

— Îl urăsc pe idiotul ăla care stă în spatele nostru, mormăi el printre dinți.

— Ne tachinează doar… spuse Night, încercând să nu amplifice situația.

— Ne-a scris o scrisoare în care își bate joc de amândoi! Dacă nu era profesor, îl loveam direct. Pe bune, n-am mai suportat, oftă Gus.

— Cum te întorci acasă?

— Taxi... Gear mi-a trimis un mesaj. Se pare că trebuie să mă întorc singur. M-am săturat de el... frate sau nu, tot mă scoate din sărite, bombăni Gus.

— Bine, atunci... întoarce-te. Și eu trebuie să plec, nu vreau să conduc noaptea, spuse Night, privind spre cerul care începea deja să se întunece.

Drumul lui până acasă dura aproape trei ore.

— Să nu uiți să-l întrebi pe fratele tău. După ce vorbești cu el, sună-mă, da? zise Gus, pe un ton mai cald.

Night încuviință din cap și se îndreptă spre mașina lui.

+++++++++++++++++++++++++++++

— Te-ai întors, frate! îl salută unul dintre prietenii lui Gear când Gus intră pe ușă.

— Dacă nu m-aș fi întors, m-ai mai fi văzut? răspunse Gus ironic, fără să se oprească.

— Nu te lua cu el, Brick. Gus are o limbă prea ascuțită, știi deja... spuse Gear, ridicând un pahar de bere spre gură, relaxat.

— Gear!!! Ți-am spus deja să nu bei alcool în casă și nici să nu fumezi! Dacă vrei, du-te afară...

Așteaptă doar să vezi ce pățești dacă se întoarce tata...

— Iar te plângi? Mi-e prea lene să beau afară, așa că am băut aici. Relaxează-te puțin, zise Gear, nepăsător.

Gus îl privi pe fratele său și pe prietenii lui cu ochi obosiți și plictisiți.

— Hei... Faceți ce vreți. Eu mă duc sus, că aici miroase deja a bețivani, zise Gus, înainte să urce scările spre etaj. Observă că unul dintre prietenii lui Gear lipsea, dar nu-i dădu prea mare importanță.

Ajuns în fața camerei sale, Gus se încruntă ușor când văzu că ușa era întredeschisă.

— Am încuiat camera înainte să plec... murmură el pentru sine, deschizând ușa cu o strângere de inimă.

Și apoi înlemni.

Un tânăr chipeș făcea sex cu o femeie chiar în patul lui. Amândoi păreau complet absorbiți de moment și nici măcar nu observaseră că intrase cineva în cameră.

— AGHHH!!! FOUR, IDIOTULE!!! NENOROCITULE, OPREȘTE-TE IMEDIAT!!! țipă Gus, aruncându-și rucsacul spre cei doi.

Lovitura i-a trezit brusc. Fata, panicată, alergă să-și găsească un cearșaf ca să-și acopere trupul, în timp ce tânărul, pe nume Four, se întoarse spre Gus cu o privire furioasă.

— De ce mă întrerupi, Gus? mormăi el iritat.

— Ce naiba se întâmplă aici?! se auzi vocea lui Gear, care urca în grabă scările, alertat de țipete.

— Hei, Four! Băi, Bivolule! Asta e camera fratelui meu! Camera de oaspeți e la capătul coridorului! zise Gear, privind scena cu un aer amuzat.

— Nu vezi că Gus e pe cale să explodeze? adăugă Gear în glumă, părând deloc afectat de prezența fetei în dormitorul fratelui său.

— De unde să știu?! Camera lui Gus arată mereu ca o debara! spuse Four, în timp ce se ridica și își trăgea pantalonii.

— Tatăl tău arată ca o debara! Să aduci o fată în camera mea ca să faceți prostii?! În plus, ești și nesimțit! Ieși din camera mea ACUM! Și ia-o și pe fata asta cu tine, Gear! Nu ți-am spus să nu aduceți femei în casă pentru a face mizerii din astea?! Dacă tot vreți să exagerați, mergeți la hotel! strigă Gus, tremurând de nervi.

— Vorbești despre tata?! replică Four, enervat, în timp ce își termina de îmbrăcat.

Fata, vizibil stânjenită, își luă repede hainele și se îmbrăcă.

— Hai, hai, voi doi nu vă certați! Four, du-o pe Ann afară. Gus, nu te mai supăra, pun pe cineva să-ți schimbe cearșafurile, zise Gear, încercând să detensioneze atmosfera.

— Atunci roagă-i să ia și cearșafurile vechi și să le ardă! Și trimite pe cineva cu dezinfectant să-mi curețe camera, complet, din tavan până în podea! zise Gus, cu o privire rece și directă către fratele său.

Four se opri în fața lui Gus, încruntat.

— Ai o gură prea mare... Mă face să vreau să te plesnesc! mormăi el, dar se opri când privirea serioasă a lui Gear îl fixă.

— Dacă n-ai fi fratele mai mic al celui mai bun prieten al meu, îți trăgeam o palmă pe loc! Gata, Ann, ieșim, spuse Four, luând-o de mână pe fată și ieșind din cameră.

Gus nu spuse nimic. Doar îl privi cu răceală pe Four și apoi, cu o furie mută, își întoarse ochii spre propriul frate.

— Îmi pare rău... Four n-a știut că era camera ta, i-a spus Gear fratelui său mai mic, pe un ton calm.

— Nu te mai obosi, frate Gear. El vine des pe aici, doarme la noi, se comportă ca acasă. Cum să nu știe care e camera mea? A fost intenționat. O provocare, zise Gus, vizibil iritat.

— De ce te-ar provoca? Poate că ai nevoie să te mai relaxezi. Oricine poate încurca ușile... spuse Gear nepăsător, dar tonul lui nu făcu decât să-l enerveze și mai tare pe Gus.

Văzându-l așa, Gear ridică mâna și-i ciufuli părul.

— Hai, las-o baltă. Îmi cer scuze pentru fază. Chem menajera să schimbe cearșafurile, bine? zise el, oftând.

— Gear, am ceva să-ți spun, zise Gus, cu un ton mai serios.

— Ce anume? întrebă Gear, ridicând o sprânceană.

— O să-l aduc pe prietenul meu să stea la noi în timpul vacanței semestriale, spuse Gus simplu.

Gear își schimbă pentru o clipă expresia, dar reveni rapid la atitudinea lui detașată.

— Ah. Cum vrei tu. Eu mă duc jos să beau o bere, zise cu indiferență și coborî scările, lăsându-l pe Gus singur în fața camerei.

Puțin mai târziu, menajera veni să schimbe așternuturile, iar camera începu să-și recapete liniștea.

++++ ++++++++++++++++++++++++

— Obosit, Night? o voce caldă și liniștită se auzi în timp ce băiatul cel mic intra în salonul de înfrumusețare, un loc vibrant și aglomerat.

Era cel mai renumit salon din provincie, cunoscut pentru priceperea extraordinară a proprietarului — o persoană admirată de toți. Personalul salonului era la fel de talentat, aproape la același nivel cu cel al proprietarului, iar serviciile exclusiviste atrăgeau doar oameni cu dare de mână, obișnuiți să vină constant, fără programări sau pauze.

— Un pic... Vei închide magazinul, Day? întrebă Night, apropiindu-se de fratele său mai mare, care vorbea cu unul dintre angajați.

— Da. Toată lumea e foarte obosită azi. Le mulțumesc tuturor din suflet, — răspunse Day, ridicând privirea spre personalul care începea să strângă lucrurile pentru plecare.

— Frate Night! se auzi o altă voce veselă. Un membru al echipei se apropiase și îi întinse un pahar cu apă rece lui Day. Acesta îl luă imediat și bău cu poftă.

— Mulțumesc mult, Po, zise Day cu un zâmbet sincer.

În acel loc, atmosfera era una de familie. Angajații se respectau și se susțineau reciproc, iar serile petrecute împreună erau mereu pline de râsete și înțelegere. Era poate unul dintre puținele locuri în care toți trăiau deschis, fără să se ascundă. Majoritatea angajaților erau gay sau bisexuali, dar niciun client nu părea deranjat de asta.

Dimpotrivă, clienții apreciau profesionalismul lor și energia pozitivă. Era unul dintre motivele pentru care salonul devenise un loc atât de apreciat — un refugiu unde diversitatea era primită cu brațele deschise.

— Uh... Day, murmură Night, cu o voce blândă, aproape șovăielnică.

— Ce e? întrebă Day, calm, privindu-l cu o expresie senină. Cine nu-l cunoștea putea crede că era un tip rece sau distant. Dar cei apropiați știau bine: personalitatea lui Day era exact așa — liniștită, calculată și mereu atentă.

— E ceva despre care aș vrea să vorbim... spuse Night, evitând privirea fratelui său.

— Atunci hai la birou, răspunse Day simplu, ridicându-se și luându-l pe Night cu el.

Camera de sticlă putea fi văzută din salonul de frizerie.

— Ce s-a întâmplat? întrebă Day imediat ce intră în birou.

— Eu... adică... voiam... începu Night, încurcat, cuvintele parcă îi rămâneau blocate în gât.

— Ți-am spus deja, Night. Dacă ai ceva de spus, nu te pierde. Spune-mi direct, fără teamă, îl încurajă Day cu voce calmă.

Fără să mai stea pe gânduri, Night se așeză în poala fratelui său și îl îmbrățișă strâns.

— Day, nu te supăra... nu e ceva grav. Vreau doar să-ți spun că Gus — prietenul meu de la cursurile de meditație — m-a invitat să stau la el în timpul sesiunii. Nu vrea să mai fac naveta zilnic. Spune că e obositor...

— Îmi dai voie să merg? întrebă Night cu ochii mari și voce blândă.

— Și... nu-l vei deranja? îl întrebă Day, ridicând ușor sprânceana.

— Gus locuiește doar cu fratele lui. Părinții lor lucrează în străinătate, iar el vrea să aibă pe cineva cu care să stea. Dar... dacă tu nu ești de acord, nu mă duc, promit, spuse Night sincer, cu o voce domoală.

— Și tu... chiar vrei să mergi? întrebă Day, privindu-l în ochi.

— Da. Vreau... dar mai ales, nu mai vreau să conduc atât de departe în fiecare zi, mă obosește prea tare, zise Night în șoaptă.

— Dacă nu te deranjează și ești sigur că vrei asta, atunci îți dau voie. Dar dacă se întâmplă ceva sau nu te simți bine acolo, să mă suni imediat, ai înțeles? — îi spuse Day, cu un ton protector.

Night îl privi zâmbind larg, iar chipul i se lumină.

— Frate Day... chiar îmi dai voie? întrebă din nou, ca să se asigure.

Day dădu din cap în semn de aprobare. Night se ridică rapid și îi făcu un semn jucăuș cu mâna.

— Mulțumesc, frate Day! O să-l sun pe Gus chiar acum! zise el în grabă și ieși din birou cu un entuziasm molipsitor.

— Și... când pleci? strigă Day după el, înainte ca frățiorul lui să iasă pe ușă.

— Mâine îmi iau hainele și îl sun pe Gus să stabilim detaliile. Sus, la etajul doi, în camerele noastre.

Câteva clipe mai târziu, un tânăr angajat ieși din birou și îl privi curios pe Day.

— De ce zâmbești așa, Day?

— Micul meu frate mi-a cerut voie să stea cu prietenul lui din Bangkok, în timpul meditațiilor, răspunse Day liniștit.

— Și chiar îl lași să plece?

Day aprobă din nou din cap, calm.

— Nu îți faci griji pentru el? E vorba de altcineva... Nu știi niciodată dacă poți avea încredere.

— Nu... Nu-mi fac griji. Cred că e momentul ca Night să iasă puțin din cuibul nostru și să cunoască lumea. Să vadă cum e societatea... doar așa va deveni mai puternic, spuse Day cu o blândețe fermă în glas.

Nu știa însă că această decizie, atât de simplă în aparență, avea să schimbe totul.