CAPITOLUL 12

 Run simți cum inima îi bătea mai tare în piept, dar zâmbetul său era sincer. Trebuia să recunoască faptul că cuvintele lui Fei Long l-au surprins puțin, iar când s-a adunat cu gândurile, s-a gândit să-l asigure de intențiile sale, dar a fost întrerupt de Fei Long înainte să poată spune ceva.

 

- Vino aici, spuse Fei Long, mergând să se așeze în mijlocul camerei și făcându-i semn cu capul.

 

Run se apropie încet, având întrebări în privire atunci când zări paharul pe care Fei Long i-l întinse.

 

- Hai să bem împreună, îl invită Fei Long cu o voce adâncă.

 

Invitația lui îl determină pe Run să accepte paharul cu ușurință. 

 

Dar din cauza grabei și a gustului puternic, alcoolul îi stropi colțul buzelor. Run folosi încheietura mâinii pentru a șterge mizeria și tuși din cauza senzației de ardere a băuturii care îi străbătea gâtul.

 

- Cum e? întrebă Fei Long, observându-l atent pe Run, cu privirea fixată pe buzele acestuia în timp ce Run își linge ușor colțul buzelor. Fei Long nu se putu abține să nu își muște buza, simțind o undă de plăcere.

 

- Puternic, rău de tot, se plânse Run ușor, dar în acel moment se simți și mai conștient de atenția lui Fei Long asupra lui.

 

- Noapte bună. Aseară ai băut cu altcineva. În seara asta, să bei cu mine până mă vei îmbăta, nu? întrebă Fei Long cu un zâmbet rece pe chip.

 

- Serios? De obicei, tu ești cel care mă oprește, răspunse Run, surprins de atitudinea lui Fei Long.

 

Când se simțea deprimat și bea până leșina, Fei Long era întotdeauna acolo pentru a-l descuraja, spunându-i constant să se calmeze și să nu exagereze.

 

Fei Long ridică din umeri și își turnă un alt pahar, sugerând că nu-i pasă de discuțiile anterioare.

 

- Trebuie să fi fost foarte plictisitor înainte, nu? continuă Run, luând un alt pahar. 

 

- De acum înainte, voi încerca să fiu mai interesant, ca să nu mă plictisesc și să nu mă îmbăt cu altcineva. Ce crezi?

 

Fei Long spuse cu un ton jucăuș: 

 

- Eu chiar mă distrez.

 

 Aceasta l-a făcut pe Run să fie și mai surprins. Nu se văzuseră de trei zile, iar acum părea că Fei Long se comporta diferit.

 

- Ei bine, nu e chiar atât de plictisitor. E adevărat că munca și viața sunt serioase, dar știu că sunt un om matur și că acele lucruri sunt importante. Totuși... partea cea mai proastă pentru mine este că călătoresc mult. Și eu vreau să beau alcool în fiecare zi.

 

A profitat de ocazie pentru a se plânge și a corecta neînțelegerile.

 

Fei Long scoase paharul gol și turnă unul nou fără să se oprească. De data aceasta, paharul cu formă joasă atinse ușor obrazul lui Run, o mișcare care părea a fi o provocare.

 

 

- Probabil îți este dor de mine când nu sunt aici. Mai bea un pahar.

 

Run acceptă și zâmbi ușor: 

 

- Desigur.

 

Era singur aici. E adevărat că avea destul de multă muncă pentru a alunga plictiseala, dar faptul că Fei Long călătorea în străinătate aproape săptămână de săptămână îl făcea să se simtă mai singur.

 

- Bea tot paharul.

 

Când vocea profundă îl îndemnă cu insistență, Run se supuse încă o dată înainte de a se plânge cu o voce aspră și ochi plini de foc.

 

- Destul, nu crezi? Încerci să mă îmbeți?

 

- Îți este frică?

 

- Cui îi este frică? Dacă poți să mă îmbeți, încearcă!

 

Cum ar putea să accepte să fie provocat? Hai să vedem cine cedează primul dintre cei doi care beau aproape zilnic.

 

- Sunt beat.

 

După mai multe pahare, Run, care era sigur că are o rezistență mare la alcool, abia se mai ținea pe picioare.

 

Trebuia să fie vina lui Fei Long, care îi turna pahar după pahar, ca și cum îi turna apă, deși amândoi băuseră același număr de pahare. Dar de ce Fei Long părea că nu este beat și nu își pierde deloc stăpânirea?

 

- Cât de rezistent la alcool ești!

 

- Uhh... capul meu este atât de greu.

 

Run, care se legăna pe scaun și privea în afara tejghelei, murmura încet, sprijinindu-și capul pe umărul lui Fei Long pentru a nu cădea pe podea.

 

Respirația grea, ochii încețoșați care păreau să se închidă și să se deschidă. În acest moment, greața îl încerca și era mereu pregătit să fugă la baie, spre deosebire de Fei Long, care stătea drept și părea absolut normal. Singura diferență era relaxarea de pe fața lui, diferită de cea de acum două ore. Deși a băut mult alcool, acesta nu părea să-l afecteze deloc.

 

Run își frecă fața de umărul puternic ca o pisică, murmurând cu o voce leneșă.

 

- Sunt beat. Cu adevărat beat.

 

 Spuse el, mângâind fața celuilalt și apoi strângând-o puțin. 

 

- Și tu... nu pari deloc beat. Prietenul meu e prea bun.

 

Dar înainte ca Run să termine de vorbit, Fei Long l-a prins de gât și l-a înclinat ușor pentru a primi un sărut pasional. Run, care era sub efectul alcoolului, a acceptat sărutul fără nicio ezitare, indiferent dacă era un sărut posesiv, dulce sau unul plin de pasiune. Atâta timp cât era de la Fei Long, orice sărut era bun.

 

Uneori, Fei Long era intens și își lăsa instinctele să-l conducă, chiar și în materie de sex. Sălbăticia ieșea la iveală atunci când își dezvăluia sinele cuiva cu care era foarte apropiat. Cu Run, nu trebuia să-și reprime dorințele și putea să se exprime liber și să răspundă la fel.