Capitolul 41

 

Capitolul 41 ⁠☆ Îndrăgostit nebunește de Faen-ul meu

-În sfârșit, am ajuns. Dacă Ai Zak nu s-ar fi rătăcit, aș fi mâncat deja crab picant cu sos de fructe de mare, a ciripit Ploy în timp ce sărea jos din mașina lui Zak.

-Ah, N'Ploy, nu sunt obișnuit cu drumurile astea. Și proprietarul casei a plecat înainte. Zak s-a scarpinat în cap, încercând să se scuze. Adevărul era că mai fusese o dată pe acolo, dar cu toate aleile și străduțele laterale, tot ajunsese să se învârtă în cerc de câteva ori.

-Nu căuta scuze, fir-ar să fie! Mor de foame, mi-e atât de foame încât îmi plesnesc măruntaiele. Ne-ai tot învârtit în cerc. N-a spus Ai Suea că te-a adus deja pe tine și pe nenorocitul ăla de Jon aici, odată? a mormăit Man, încruntându-se de iritare din cauza foamei.

-Da, da, bine... îmi pare rău, ești fericit acum? Zak și-a aruncat un braț în jurul umerilor lui Man și l-a mângâiat ușor pe cap în timp ce își cerea scuze.

-Termină! Du-te și descarcă singur lucrurile din portbagaj. Mi-e foame!

-Ce naiba... cum s-a ajuns la asta?

-Ăăă... te ajut eu, P'Zak. Narin a intervenit repede când l-a văzut chinuindu-se singur cu toate sacoșele de la piață.

-Mulțumesc, N'Rin. Ia doar pungile cu legume și ingredientele pentru sos. Eu mă ocup de lucrurile mai grele.

-Bine. Narin i-a zâmbit, luând repede pungile cu legume. Între timp, Man și Ploy stăteau amândoi cu brațele încrucișate, privindu-i pe Zak și Narin cum cărau lucruri împreună, cu priviri... mai puțin prietenoase.

-Hei, Ploy, ce stai așa? Vino să mă ajuți imediat. Narin s-a întors și a văzut-o pe Ploy holbându-se la ea.

-Bine, bine, autoritară ca întotdeauna. Ploy s-a apropiat cu pași repezi și i-a smuls geanta din mâini lui Narin.

-Ce naiba e cu tine?

... Ploy nu a răspuns, dar a ajutat-o să care mai multe genți din mașină. Între timp, Zak se tot uita la Man.

-Ai Man! Vino să ajuți!

-Nu!! Deja ai pe cineva care te ajută. Voi aștepta în casă.  L-a întrerupt Man brusc înainte de a pleca furios. Zak doar a rânjit în colțul gurii, clătinând din cap la comportamentul prietenului său.

-Se comportă ca o fată... în seara asta o să-i arăt ce și cum...

-Hm!? P'Zak, ce ai spus?a întrebat Narin repede, nesigură că auzise bine.

-Nu, nu, nimic. Doar mormăiam pentru mine.

-Dar am crezut…

-Hei! Narin! O să stați aici la povești toată ziua? Sunt cât pe ce să mă prăbușesc sub greutate! a întrerupt-o brusc Ploy, interpunându-se chiar între Narin și Zak.

-Heh!! Îți place, nu-i așa? Înconjurat de fete din toate părțile. La naiba!! Mă enervează enorm, e atât de enervant!! A mormăit Man în sinea lui, fără să intre complet în casă. Continua să arunce priviri furișe spre Zak, dar când le-a văzut pe Ploy și Narin ajutându-l să care gențile, iritarea lui Man a izbucnit fără niciun motiv pe care să-l poată explica.

-Și unde naiba a fugit Ai Suea? Nici măcar nu se obosește să aprindă luminile.

Când Man a pășit în sfârșit înăuntru, casa era beznă totală la primul etaj. La fel și la etajul al doilea. Și-a scos telefonul, a aprins lanterna ca să caute întrerupătorul și a zărit unul lângă scări.

-Aici erai...

S-a îndreptat spre scara care ducea la etaj. Dar înainte să apuce să atingă întrerupătorul, a înlemnit la auzul sunetelor care veneau de sus.

-Ce naiba a fost asta? Bărbatul s-a încruntat, retrăgându-și mâna în timp ce urca cu precauție scările, urmărind zgomotul. Cu cât urca mai sus, cu atât sunetele deveneau mai clare. Când a ajuns pe ultima treaptă, a auzit scârțâitul distinct al unui pat de lemn venind din camera din stânga lui.

Bărbatul s-a oprit brusc, picioarele i-au tremurat exact când gemetele lui Sun s-au revărsat prin ușă.

,,Ahhh... la naiba... ahhh!!”

Sunetul cărnii lovindu-se de carne a răsunat prin casă, amestecat cu strigătele lui Sun și Nu care se auzeau tare și clar.

Bărbatul s-a întors panicat, tremurând din tot corpul în timp ce cobora în grabă scările. Până a ajuns la primul etaj, Zak, Ploy și Narin erau pe punctul de a deschide ușa de la intrare. Man a aprins rapid luminile și s-a grăbit să blocheze intrarea, stând în calea lor.

-N-nu poți intra!!

-Ce e în neregulă cu tine, P'Man? Ploy aproape că s-a împiedicat de șoc când Man s-a năpustit brusc înainte, desfăcându-și brațele larg pentru a bloca ușa.

-Care naiba e problema ta? Mișcă-te! Nu vezi că car o jumătate de tonă aici? a lătrat Zak, cu o ladă frigorifică plină cu fructe de mare echilibrată pe umăr, în timp ce cealaltă mână îi era plină cu genți.

-P’Man... e ceva în neregulă? a întrebat și Narin, observându-i comportamentul ciudat.

-N-nu... Doar... ajutam! He-he, da, lasă-mă să te ajut la cărat lucrurile. Panicat, Man a apucat gențile din mâinile lui Narin și Ploy, aruncând o privire nervoasă peste umăr.

-Încă n-au terminat acolo... a mormăit el în șoaptă, dându-și seama că nu-i putea amâna la nesfârșit.

-Mișcă-te, am spus,  sunt încărcat, nu vezi?

-Ăă... l-lasă-mă să te ajut.

-Nu e nevoie. Mă descurc. Și unde naiba e Ai Sun, de fapt? Unde l-a dus pe N'Nu?

...

-Dă-te la o parte!

-Te voi ajuta!!

-Ai Man!! Ei bine, se pare că ați ajuns într-un final.

-Uf... Man a expirat ușurat la auzul vocii lui Sun.

Toată lumea s-a întors imediat spre scări. Sun cobora, fără cămașă, abdomenul său sculptat fiind expus complet. Purta doar o pereche de blugi, pielea îi era udă de transpirație, ceea ce îi făcea fizicul și mai izbitor. Combinată cu chipul său frumos, acest lucru a fost suficient pentru a le face pe Ploy și Narin să înlemnească, obrajii lor înroșindu-se instant. Chiar și Man însuși stătea țeapăn holbându-se, complet captivat.

-La naiba, Sun... corpul tău e nebunie, wow!! Man a tresărit puternic când Zak a lăsat jos sacoșele, apoi s-a întins să-i acopere ochii lui Man cu mâna, trăgându-l spre bucătărie.

-La ce naiba te holbezi? N-am mai văzut niciodată un bărbat gol?

-Și de ce naiba m-ai târât aici?

-Treaba mea.

-Idiotule!!

-Da, bine... Zak l-a lăsat acolo și a ieșit.

-Ce dracu’ e cu el...!? A mormăit Man, încă confuz, înainte să-l urmeze afară. Sun le ajuta deja pe Narin și Ploy să care restul genților în bucătărie. Man s-a alăturat lui Zak și împreună au cărat totul în mașină până când aceasta s-a golit.

-De ce ați întârziat atât?i-a întrebat Sun pe Zak și Man în timp ce toată lumea stătea în jurul mesei.

„Dacă am fi ajuns aici mai devreme, aș fi văzut ceva ce n-ar fi trebuit...” s-a gândit Man cu amărăciune, aruncând o privire spre Sun.

-Întreabă-l pe cel mai bun prieten al tău de acolo. Ne-a pus să ne învârtim în cerc timp de o oră la intrarea în sat.

-Serios, mor de foame! S-a văicărit Ploy dramatic.

-Heh, deci te-ai rătăcit? Sun i-a zâmbit lui Zak.

-Da, la naiba. Drumurile de aici sunt ca un labirint blestemat. Noroc că am reușit să găsesc locul.

-Deci, ce ați cumpărat în cutia aia de spumă?

-Patru kilograme de crab cu icre, două kilograme de crab albastru, două kilograme de calamar proaspăt, un kilogram de scoici mari... ah, și două kilograme de creveți de râu. Ploy a scos o chitanță din geantă și a citit ce cumpăraseră ea și Man. Zak și Narin se comportaseră mai mult ca niște catâri de povară la piață, în timp ce Ploy și Man luaseră ce voiau să mănânce fără să-și facă griji cât însumase totul.

-Uite nota de plată. Hehe. Ploy i-a întins chitanța lui Sun. El s-a uitat la ea, apoi și-a scos portofelul și i-a numărat banii.

-Ăă... P'Sun, dă-i-l lui P'Zak. El a plătit. Ploy a răspuns repede. Sun i-a dat banii direct prietenului său.

-Hei, nu e nevoie. De data asta lasă-mă să te răsfăț. Rar am ocazia să vin aici. Zak a refuzat imediat.

-Ia-l, fir-ar să fie. Ți-am spus că mă ocup eu de asta. Data viitoare, vorbim. Ia-i! Sun i-a îndesat lui Zak câteva bancnote de o mie de baht în mână înainte de a se ridica.

-Jos e un dormitor. N'Rin, N'Ploy, voi două puteți sta aici jos. Tu și Ai Man veniți sus cu mine, sunt două camere.

- Nu-mi pasă, pot sta oriunde. Lasă-mă doar să fac un duș mai întâi. Man s-a întins, încă lipicios și obosit de la călătorie.

-Hai, hai. Camera e vizavi de a mea.

-Da, da, știu. Man și-a ținut ochii în jos, evitând privirea lui Sun. Era îngrozit că Sun ar putea realiza cumva că fusese deja sus mai devreme. S-a strecurat repede pe lângă Sun și s-a îndreptat spre cameră.

-Atunci eu și Narin vom face un duș și vom despacheta și noi, P'Sun.  Asta e camera? a întrebat Ploy.

-Da. După ce terminați, veniți afară. Voi pregăti eu totul.

-Bine. Dar... Ochii lui Ploy au rătăcit prin casă până când au zărit ceva, pieptul lui Sun. Sau, mai precis, colierul care îi atârna la gât.

Inima i-a tresărit. Colierul acela, Sun i-l dăduse ca să i-l dea lui Nu, iar ea i-l returnase chiar în după-amiaza aceea. Dar acum... era din nou la gâtul lui Sun. Și dacă nu se înșela, la piață văzuse exact același pandantiv atârnat și la gâtul lui Nu.

'Un colier asortat, hm? Aiiiiii!!'

Ploy țipa în sinea ei, foindu-se de jenă. Și-a revenit abia când Narin a împins-o cu putere pe braț. Roșind, a reușit în sfârșit să pună întrebarea pe care voia să i-o pună lui Sun, deși răspunsul era complet greșit, pentru că mintea ei era plină de Sun și Nu purtând coliere de cuplu. Și chiar în acel moment, Sun arăta incredibil de chipeș fără cămașă, abdomenul acela sculptat, pielea netedă și dâra subțire de păr care îi cobora din buric îi făceau fața să ardă și mai tare. Adăugând acele sfârcuri roz perfecte... era cât pe ce să leșine.

-Ăă... ăă... Adică, Ai Nu! Unde e Nu? Nu l-am mai văzut de când ne-am întors... față în față, adică!

-E sus, face un duș.

-Uf, slavă Domnului. P'Sun, ține cutia aia cu fructe de mare departe de el, bine? Nu știu dacă crabii sau creveții mai sunt în viață, dar vânzătorul ni le-a pus în îngheță. Dacă Nu îi vede... spune-ți la revedere de la tot ospățul nostru cu fructe de mare.

Ușurată să audă că Nu era la duș, Ploy a oftat lung, apoi i-a amintit lui Sun despre mâncare înainte de a se retrage în camera pe care Sun o pregătise pentru ea și Narin ca să facă duș și să despacheteze bagajele.

Între timp, Zak și Sun s-au ocupat de plajă, în fața casei. Au aprins grătarul mare cu cărbune, apoi au amenajat zona ca să fie confortabilă, au întins covorașe pe nisip, au aprins felinare în jurul locului, au pus pahare și băuturi.

-Pari mult prea fericit, omule.

-Eh, chiar așa?

-Da. Stai acolo și rânjești ca un idiot. Ți-ai pierdut mințile? L-a tachinat Zak, deși știa deja perfect ce-l făcea pe Sun atât de vesel.

-Bănuiesc că da. Sunt îndrăgostit nebunește de faen-ul meu. Sun a rânjit și și-a ridicat sprâncenele.

Zak, în timp ce sorbea din doza de bere, a bâlbâit și a tușit puternic.

-Uh... la naiba!! Nici măcar nu pot concura cu tine.

-Heh. Nu mă pot abține. Îl iubesc nebunește.

....

-P... P'Sun.

Nu, tocmai terminase dușul, se schimbase, dar când nu l-a văzut pe Sun venind după el, a coborât cu grijă scările. Picioarele îi tremurau încă în timp ce cobora pas cu pas, strigând încet.

-P'Sun... ești aici?

-Ei bine, nici nu s-a îndepărtat bine de tine, că-ți chemi faenul, nu-i așa?

-Ploy!!

-Da, greșesc? Ha! M-ai confundat cu P'Sun sau ce? Dar e momentul potrivit, vino să mă ajuți pe mine și pe Rin să facem sosul ăsta. Habar n-am ce fac.

-Ce sos, pentru înmuiat?

-Sos pentru fructe de mare, evident! Le-am promis băieților că îl voi face, dar nu arată deloc cu cel din videoclipuri. Am greșit deja o tură. Uite, gustă asta. Ploy s-a grăbit să ajungă în clipa în care Nu a coborît ultima treaptă.

-Ploy!! Ușor, doare.

-O, la naiba... îmi pare rău! Ești bine? Ploy l-a prins repede când a văzut că Nu aproape se împiedică pe scară.

-Mă doare puțin, sunt bine.

-Mergeai bine după-amiaza asta. Ce s-a întâmplat? Ți-au slăbit picioarele... ah!! Ploy, ținându-l pe Nu de braț în timp ce se îndreptau spre bucătărie, i-a observat pașii tremurând la fiecare mișcare.

-Ăăă... oare, oare...? Ploy a rânjit larg, arătând spre Nu de parcă l-ar fi prins în flagrant. Nu, a înlemnit pe loc.

-N-nu! Nu există nimic asemănător!

-Ești sigur de asta?

-Sigur! Facem sosul ăsta sau nu?

-Ahhh!! Bine, bine! Chiar pe aici, bucătar-șef Nu. Ploy a râs și s-a grăbit să schimbe subiectul, ajutându-l să se îndrepte spre aragaz. Auzise de la Benya, sora mai mică a lui Sun, că Nu, era de fapt un bucătar foarte bun. Și, amintindu-și doar de sosul haotic pe care îl făcuse mai devreme, Ploy nici nu a vrut să guste din nou propria ei versiune.

-O... Nu, Ploy... asta chiar nu merge. Gustul e atât de ciudat. Cam sărat, cam dulce... Nici nu știu,  a spus Narin cu o grimasă, stând în mijlocul bucătăriei cu un bol cu ​​sos de fructe de mare proaspăt făcut pe masă.

-Lasă-mă să încerc. Nu s-a apropiat, uitându-se în bol cu ​​un mic zâmbet.

-La ce zâmbești?

-Da, ce-i așa amuzant? au întrebat Ploy și Narin la unison, încruntându-se.

-N-ai pus usturoi sau zahăr de palmier, nu-i așa? a întrebat Nu imediat, doar privind. Sosul era aproape transparent, ceea ce însemna că folosiseră zahăr alb obișnuit în loc de zahăr de palmier. Și, neavând coriandru, nu arăta și nu se simțea deloc ca un sos pentru fructe de mare.

-O, la naiba, ai dreptate!!  Ploy a râs stângaci, scărpinându-și obrazul.

-Nu, ești bun. Nici măcar nu ai gustat și știai deja ce-i lipsește. Asta înseamnă că chiar știi cum să-l prepari, nu-i așa? Ochii lui Narin s-au luminat de speranță, tocmai ieșise afară și i-a văzut pe Sun, Man și Zak gătind grămezi de fructe de mare proaspete la grătar.

-Pot să mă descurc.

-Perfect, atunci acest bol…

-Uau!!

-Ployyy!!

Nu și Narin au strigat amândoi când Ploy a apucat brusc bolul și l-a dus la chiuvetă, vărsând totul acolo.

-Distrug dovezile, evident!!  În  timp ce cei trei se agitau în bucătărie, Man a bătut la ușa deschisă și a intrat.

-Hei, ce s-a întâmplat cu bolul cu sos de adineaori, fetelor?

-Ăă... , ai venit să iei sosul?

-Da, mi-e foame. M-am gândit să-l iau, să înmoi niște chestii la grătar și să beau ceva cu Sun și băieții.

-Dați-ne zece minute și îl vom aduce imediat! Promit că această porție va fi super picantă și perfectă.

-Hm? Dar n-a spus Narin că e deja făcut...

-Ăă... doar o ajustăm puțin, P'Man. Dar va fi delicios, jur, a intervenit repede Narin, zâmbind ca să o acopere pe Ploy.

-Mm, dacă spui tu, acum sunt curios. Bine atunci, odată ce termini, adu-l la plajă. Am fructele de mare la grătar, toate tocate și fierbinți, așteptând.

-Am înţeles.

-Ah, Nu.

-Da?

-Sun a spus să te grăbești să ieși. Îi este dor de tine... A fluierat Man tachinându-l în timp ce ieșea din bucătărie.

-Ceeee!! a țipat Ploy, zvârcolindu-se și dansând mai mult decât persoana căreia îi era adresat de fapt mesajul.

-P'Sun e atât de drăguț, a oftat Narin, incapabilă să-și stăpânească cuvintele.

-Nu e doar drăguț, e atrăgător, musculos și gustos de-a dreptul. Mmm... numai gândul la el mă face să...

-Vrei să spui delirant, a mormăit Nu în șoaptă.

-Ăă? Nu, ce-a fost asta? Ploy s-a întoars brusc, cu ochii mari.

-Nu, nimic! Hai să ne concentrăm asupra sosului.

-Bine, bine! He,he. Ploy a pus repede jos bolul gol pe care îl vărsase mai devreme, s-a spălat pe mâini și l-a apucat pe Nu de braț ca să-l tragă spre tejgheaua unde erau așezate toate ingredientele.

-Uite... eu și Rin abia dacă le-am atins. Doar... testam...

-Bine, ingredientele sunt toate aici. Toacă rădăcinile de coriandru pentru mine și curăță usturoiul, vom avea nevoie de el mai  târziu.

-Rădăcini de coriandru? Ce faci cu ele? Poți să le mănânci? Ploy s-a încruntat, ținând în mână o legătură de coriandru și holbându-se la rădăcini.

-Heh, sigur că poți. Le pisezi cu ardei iute și usturoi pentru sos.

-Rădăcinile?

-Mm. A, și coriandrul se numește uneori și hom pom. Majoritatea oamenilor îl numesc pur și simplu coriandru. Frunzele se pun la sfârșit, le presari deasupra și ele mențin aroma și zeama de lime în sos.

Ploy și Narin au înlemnit, cu gurile căscate, în timp ce mâinile subțiri ale lui Nu se mișcau rapid și sigur. A mânuit ingredientele cu atâta ușurință, folosind doar vârful cuțitului pentru a curăța tot usturoiul în mai puțin de un minut, lăsându-l să cadă cu grijă într-un bol. Și înainte să poată clipi măcar, deja tocase coriandrul într-o mișcare lină și rapidă.

-Wow!! Nu-ul tău e mult prea drăguț, frate. Serios, sunt extrem de gelos. Drăguț și bucătar bun? Uită-te la el Zak, toacă legume ca un fel de Dae Jang Geum.

-De fapt, e discipolul lui Han Sang Gung. Un profesionist în toată regula. Zak a făcut cu ochiul, făcându-l pe Man să pufnească.

-Da, păi, dacă aș încerca să tai așa, aș pierde un deget în prima secundă.

-Cred. Mi-ai ars două ouă amestecate odată.

-Taci, Zak! Cine te-a pus să le mănânci?

-Nimeni. Mie mi-au plăcut.

-Uf, nenorocit ce ești!!

În timp ce Zak și Man se certau, Sun nu a auzit niciun cuvânt. Privirea lui pătrunzătoare a fost fixată asupra lui Nu tot timpul. Amintirile lui Nu gătind în propria bucătărie i-au trecut prin minte, iar imaginea din fața lui nu a făcut decât să-i amplifice durerea din piept, nevoia de a merge pur și simplu și de a-l strânge pe Nu în brațe.

Silueta subțire în pijamale cu dungi albastre stătea la tejghea, lucrând cu blenderul plin de ardei iute, mișcându-se cu încredere în timp ce mâinile sale subțiri pregăteau totul cu ușurință. Sun, rezemat de tocul ușii bucătăriei, privind cu un zâmbet blând, era fascinant. Chiar și Zak și Man se dădeau cu coatele, observând cât de îndrăgostit părea.

-Gata! a anunțat Nu, atrăgând din nou atenția tuturor. Timp de trei secunde s-a așternut tăcerea, apoi  au izbucnit aplauze.

Ploy a bătut din palme zgomotos, cu ochii măriți în timp ce se uita la bolul mare cu sos de fructe de mare.

-Uau... Narin a rămas cu fața în jos, înghițind în sec.

-Gustați, dacă lipsește ceva, voi ajusta, a spus Nu cu un mic zâmbet.

-Lasă-mă să încerc. Narin a înmuiat o lingură înăuntru, ducând-o la buze, în timp ce Nu și Ploy s-au aplecat, așteptând cu nerăbdare.

-Ei bine? Cum e?

-Sșșt... ful... Narin a închis ochii, apoi a ridicat un deget mare în sus.

-Narin aștept, dă-mi asta! Ploy nu s-a putut abține, luând o lingură întreagă ca să soarbă.

-Shhh...hahh! La naiba!!

-Ei bine?? A insistat Nu, nervoas.

-Sosul ăsta aruncă încercarea mea și a lui Rin direct la gunoi. Al tău e de nivelul următor. Picant, perfect, jur pe viața mea! Rin, ia bolul ăla înainte să-l termin eu... ugh, mai am nevoie de o lingură.

-Hei!! Ploy!!

-Shht! Haahh!

-Dă-mi și mie o gură, s-a auzit o voce gravă din ușă.

Toți trei s-au întors brusc deodată. Nu a tresărit, cu obrajii arzându-i, în timp ce Sun pășea fără cămașă, cu pieptul lat, pielea udă de transpirație, blugii atârnau lejer pe șolduri, făcând ca bucătăria să pară brusc prea mică.

-Poftim, P'Sun, lingură.

-Nong Ploy, ce, nu ai de gând să-i lași și pe cei doi frați ai tăi de aici să guste?

-Oops!! Scuze, hehe, m-am lăsat dus de val. Uite, P'Man, P'Zak, încercați puțin!

În timp ce toată lumea era ocupată să guste sosul de fructe de mare, Nu a profitat în liniște de distragerea atenției. S-a strecurat afară din bucătărie și s-a grăbit sus, în camera lui Sun. Pieptul i s-a strâns doar amintindu-și cum stătuse Sun acolo mai devreme, fără cămașă, tonifiat, cu pielea udă de transpirație. Asta l-a făcut să se simtă inconfortabil.

În cameră, Nu a aprins lumina și s-a dus direct la dulap. A scos un tricou alb simplu și una dintre jachetele largi ale lui Sun, în caz că afară se făcea frig. Închizând ușa dulapului, s-a întors să coboare la parter.

Când s-a întors, Nu s-a împiedicat de un piept solid, familiar. Ridicând privirea, a văzut fața zâmbitoare a lui Sun. Înainte să poată face un pas înapoi, brațele puternice ale lui Sun i-au înconjurat talia.

-P...P'Sun...

-De ce te-ai furișat aici fără să-mi spui, hm?

-Erai ocupat să gusti sos...

-Și cămașa aia din mâinile tale? Unde se duce? L-a tachinat Sun, știind deja răspunsul. Observase privirea ușor încruntată și pătrunzătoare a lui Nu mai devreme, când se plimba fără cămașă. Acum voia doar să-l audă spunând.

-La tine, desigur! De ce ai ieșit afară fără cămașă? a replicat Nu imediat, uitându-se fix în ochii lui Sun. Tânărul a înlemnit o clipă, apoi buzele i s-au curbat din nou.

-Pentru că mi-era cald.

-Cald sau nu, tot trebuie să porți ceva. Altfel o să te îmbolnăvești. Poftim, pune-l! Nu i-a împins tricoul alb. Dar Sun l-a ignorat, trăgându-l pe Nu înapoi până când spatele picioarelor lui a atins marginea patului. Așezându-se, și-a slăbit strânsoarea de pe talia lui Nu, suficient cât să-i zâmbească.

-Pune-mi-o.

-Ă?

-Vreau ca Nu să mă îmbrace. Nu am voie? Vocea lui a scăzut, tachinând, ochii îi străluceau răutăcios. Cu acel zâmbet frumos, acele linii ascuțite ale abdomenului și felul în care privirea nu-i părăsea niciodată lui Nu... mâinile micuțului tremurau, fața i se înroșea. Chiar și după ce a văzut tot ce avea Sun de oferit, încă nu era obișnuit cu asta.

... Ridică brațele!! a izbucnit Nu, tulburat, apropiindu-se.

Sun a făcut așa cum i s-a spus, cu brațele ridicate. Mișcarea a dezvăluit mușchii bine definiți. Nu și-a tras fața într-o parte, i-a pus tricoul pe brațe și l-a tras la locul lui. În momentul în care a terminat, a încercat să se retragă, dar brațul lui Sun l-a înconjurat din nou, trăgându-l în poală.

-P...P'Sun!!

-De ce ești așa drăguț, hm?

-Drăguț pe naiba... lasă-mă să plec.

-Nu. Vreau să te țin în brațe...

-Ah!!

 Înainte să apuce măcar să ajungă înapoi la parter, Sun îl prinsese pe Nu și îl atrăsese din nou, într-o altă ,,rundă,,.