Capitolu 3 ✯

 

📝Cred că e timpul să am propria mea relație.

Nu crezi că moartea, într-un mod, este și un fel de eliberare și răscumpărare?

În timp ce sake-ul cald era turnat în ceașcă, You Shulang a auzit acea remarcă superficială de la Fan Xiao. Acesta și-a strâns palmele împreună într-un Thal wai pentru a-i mulțumii lui You Shulang, apoi și-a ridicat ceașca și a luat o înghițitură mică. Vocea lui profundă și rezonantă a devenit neașteptat de blândă când vorbea thailandeză, stingându-se într-un ritm jucăuș, aproape cochet. Râsul se ascundea în ultimele silabe, ca o pană care atingea ușor inima. Lui You Shulang îi plăceau bărbații. Nu avea de ales decât să recunoască, că acea propoziție fugară în thailandeză îi atingea atât de subtil, coardele sensibile. Nu era ca și cum nu ar fi mai auzit alți bărbați vorbind thailandeză înainte, dar vocea niciunuia nu sunase vreodată atât de păcătos de seducător și atrăgător precum cea al lui Fan Xiao. You Shulang a chicotit încet în sinea lui, amuzat de scurtul moment de distragere a atenției sale.

-Ce ai spus acum? Ceva despre eliberare și răscumpărare? A întrebat el, turnându-și o ceașcă și atingând ușor marginea vasului de porțelan cu degetele.

-Nu e nimic. Încă mă gândesc la ce s-a întâmplat în după-amiaza asta. În acel moment, You Shulang și-a ridicat ceașca și a ciocnit-o ușor de cea a lui Fan Xiao.

-Atunci...pentru fapta ta eroică. Fan Xiao a râs încet și și-a ridicat la rândul său, propria ceașcă.

-Și a ta!

   Cu doar 2 ore în urmă, amândoi fuseseră la spital, urmărind o femeie agățată de balustrada etajului trei, cu un copil ținut precar în brațe. Strigătele ei răgușite erau disperate și neputincioase, ca și cum și-ar fi vărsat ultimele puteri. Mâna care strângea metalul continua să alunece, doar pentru a se ridica din nou cu efort. Copilul, între timp, începuse să-i pice de la piept în jos spre abdomen, fiecare centimetru de coborâre făcând ca inimile tuturor celor care priveau, să se oprească din cauza  terorii.

-Nu va rezista până când  va ajunge echipa de salvare, a murmurat You Shulang, cu sprâncenele încruntate în timp ce evalua situația. La rândul său Fan Xiao a ridicat o sprânceană și a întrebat.

-Pompierul a spus că dacă femeia cade, ar fi prea riscant să încercăm să o salvăm, dar dacă copilul cade, l-am putea salva. Dar dacă femeia și copilul cad împreună... ce ar trebui să facem atunci? You Shulang a auzit clar răceala din tonul său. Dar când s-a uitat, tot ce a văzut a fost o îngrijorare autentică întipărită pe chipul bărbatului. Și-a întors privirea și genele sale lungi și groase au fluturat de două ori în timp ce răspundea cu o voce gravă. -Pentru a evita un rezultat și mai rău....... s-ar putea să trebuiască să... Dar înainte să-și poată termina fraza, un strigăt ascuțit al femeii de deasupra a străpuns aerul, urmat de un cor de sunete de spaimă al  mulțimii.

   Când You Shulang a ridicat din nou privirea, femeia fusese deja apucată de mai mulți agenți de pază de după balustrada de sticlă. O trăgeau spre interior cu forță. Și câțiva oameni întinseseră mâna să ia copilul, dar femeia, secătuită de orice putere, l-a scăpat. Mâinile întinse nu au prins nimic altceva decât aer.

-Bebelușul! Un cor de țipete a izbucnit la unison. Pruncul, care nu împlinise încă o sută de zile, a căzut  în văzul tuturor. Țipătul femeii a răsunat de sus, străpungător, înfiorător. Totul s-a întâmplat prea repede. Oamenii au rămas încremeniți de șoc. Dar You Shulang, care era cel mai aproape, s-a năpustit deja înainte, cu grămada de haine în brațe. Mișcările sale erau rapide și instinctive. Cei care strânseseră lejer colțurile saltelei improvizate nu au avut timp să reacționeze când  le-au fost smulse din mâini. Doar Fan Xiao, care  ținuse strâns, a fost tras de forța bărbatului. Privirea lui Fan Xiao era întunecată și ilizibilă. Ținea materialul cu ambele mâini, cu ochii fixați asupra siluetei lui You Shulang din față. Acesta și-a înclinat capul în sus, respirația i-a devenit tăioasă. Nu mai era timp să calculeze traiectoria. Copilul mic și fragil, se prăbușea ca o rachetă, tăind aerul cu o viteză mortală.

-O, Doamne!

-La naiba!

-Nu!! Oamenii au țipat la unison. Câțiva chiar și-au acoperit ochii, incapabili să suporte priveliștea.

Buf! Un sunet surd și greu a străbătut aerul. Și într-o clipă, spitalul, de obicei gălăgios, a căzut într-o tăcere mortuară...

Sunetul respirației grele și rapide, era  singurul lucru pe care You Shulang îl putea auzii. Mintea i s-a golit de șocul tensiunii. Singurul lucru pe care îl putea vedea era Fan Xlao, care respira și el puțin mai greu decât de obicei.

   Apoi liniștea s-a spulberat. Un strigăt asurzitor a erupt în jur. Abia atunci You Shulang și-a revenit. S-a uitat în jos, la copilul înghesuit între el și Fan Xiao. Un vuiet puternic de urale a răsunat  întârziat, dar clar, și în acea clipă, ochii lui You Shulang s-au încețoșat de lacrimi. Un doctor a pășit rapid înainte pentru a lua copilul, grăbindu-se să-i facă un control, în timp ce mulțimea se îndrepta spre ei, cu vocile debordând de admirație și laudă sinceră. You Shulang era de obicei priceput la gestionarea acestui tip de situație. Dar astăzi a ezitat  pentru o clipă și s-a trezit stând în spatele siluetei mai înalte a lui Fan Xiao, cu mintea complet goală. Tot ce-și amintea era bărbatul din fața lui care se întorsese ușor și îl întrebase încet.

-Plângi?

Nu vărsase nicio lacrimă de la vârsta de zece ani. Totuși, astăzi, a făcut-o din cauza plânsului unui nou-născut.

   Degetele sale subțiri și palide s-au încolăcit în jurul ceștii de porțelan. You Shulang a zâmbit, sincer și nepăsător.

-Noroc ! Pentru noi ...

Cei doi păreau să împărtășească interese similare și au băut mai mult de câteva băuturi. Pentru You Shulang, a fost un moment rar de relaxare, s-a sprijinit de peretele camerei private în stil japonez, a aprins o țigară și a fumat-o încet. A fost surprins să vadă că Fan Xiao încă își aprindea țigara cu chibrituri. Aruncând o privire la pachetul de țigări imprimat viu, acoperit cu litere thailandeze, a întrebat curios.

-Sunt bune? Țigările tale?Fan Xiao a aruncat pachetul peste masă și și-a ridicat ușor bărbia.

-Încearcă și vei ști.

You Shulang și-a stins propria țigară în scrumieră, și-a golit ceașca de sake dintr-o dată, apoi a întins mâna după țigara thailandeză. Chiar când degetele lui atingeau bricheta, a auzit foșnetul ușor al unui chibrit și l-a văzut pe Fan Xiao aprinzându-l și întinzând flacăra dansantă peste masă spre el. Un miros slab de praf de pușcă se ridica din bețișorul aprins. Acest gest demodat, făcut în zilele noastre, conferă o notă neașteptată de solemnitate actului obișnuit de aprindere a unei țigări. Prin strălucirea albăstruie a flăcării, You Shulang a aruncat o privire spre Fan Xiao înainte de a se apleca în sfârșit, cu țigara între buze. Fan Xiao a stins chibritul cu o mișcare bruscă. L-a privit pe You Shulang expirând un șuvoi lung de fum alb și a întrebat.

-Cum e? Bun? You Shulang era pe punctul de a da din cap afirmativ, dar s-a oprit. În schimb, a clătinat ușor și a zâmbit.

-Nu știu dacă mă pot obișnui, are un miros puternic de ruj. Conform modului în care You Shulang se comporta cu oamenii, în mod normal nu ar fi fost atât de direct, mai ales în legătură cu ceva atât de banal precum o țigară dăruită. Când era întrebat despre gust, de obicei răspundea politicos și evaziv: ~Nu-i rău.~ Dar în seara asta, dintr-un anumit motiv, i-a spus adevărul unei persoane pe care o întâlnise doar de două ori. Chiar și el însuși a considerat că era puțin ciudat. Poate, s-a gândit el, era pentru că această persoană îl ajutase odată să salveze un copil. Sau poate, era pentru că el era singurul care îl văzuse plângând.

Cât de sentimental!

You Shulang a râs de sine însuși cu o autoironie liniștită, alungând gândul plictisitor și trecător care tocmai îi năvălise în minte. Deodată, telefonul a sunat în camera privată. You Shulang s-a uitat la ID-ul apelantului, era Lu Zhen. Chiar când era pe punctul de a se ridica și de a ieșii afară să răspundă, Fan Xiao l-a oprit cu un gest subtil. Bărbatul l-a bătut ușor pe umăr și a spus în șoaptă.

-Merg la toaletă. Nu este nevoie să ieși, vorbește aici. You Shulang s-a trezit apreciind grija lui Fan Xiao. De obicei, el era cel care era atent la ceilalți, așa că faptul că era o dată în centrul atenției altcuiva nu i se părea prea rău. Lu Zhen tocmai terminase serviciul. Era un model comercial, relativ necunoscut, cu puțină experiență în industrie. Cu toate acestea, absolvind universitatea abia cu un an în urmă, era încă nou în domeniu și rămânea plin de speranțe și vise pentru viitor. Personalitatea lui Lu Zhen era strălucitoare, plină de viață și nestăvilită, ceea ce  completa perfect calmul și meticulozitatea lui  You Shulang. Cei doi se întâlniseră prima dată acum trei ani, la un eveniment promoțional găzduit de compania lui You Shulang. Lu Zhen, încă student la universitate la acea vreme, fusese unul dintre numeroasele modele invitate să participe. You Shulang era incredibil de fermecător când lucra, era calm și stăpân pe sine, măsurat în acțiuni, dar niciodată lipsit de hotărâre. Un bărbat care își menținea controlul și depunea efort, asupra tuturor lucrurilor l-a captivat instantaneu pe naivul Lu Zhen, care încă nu era afectat de complicațiile maturității, făcându-l să se îndrăgostească la prima vedere. Cucerirea lui You Shulang nu fusese ușoară. Lui Lu Zhen i-au trebuit șase luni întregi de perseverență. Pentru cineva care fusese întotdeauna cel urmărit, fusese descurajant la început. Dar până în ziua de azi, a rămas recunoscător că nu a renunțat,  pentru că odată ce relația lor s-a stabilizat, You Shulang s-a dovedit a fi uimitor de blând și atent. În el, Lu Zhen a găsit toată dulceața și devotamentul pe care ți le-ai putea dori de la un iubit. Când Fan Xiao s-a întors în camera privată, You Shulang era încă la telefon. Bărbatul zâmbea slab, ținând telefonul într-o mână, iar cu cealaltă strângând țigara pe care o descrisese mai devreme ca având gust de „ruj”. Vocea lui era joasă și răgușită, fiecare cuvânt se prelungea ușor la sfârșit, dozat cu ceva sugestiv. Nuanța caldă de chihlimbar a ochilor săi, scânteia cu o strălucire seducătoare și jucăușă. Văzându-l pe Fan Xiao întorcându-se, a murmurat câteva cuvinte simple și finale în telefon. Persoana de la celălalt capăt părea să se comporte din nou copilăresc, pentru că You Shulang a chicotit și l-a convins ușor: ,,Fii cuminte!” Apoi a încheiat apelul. O ușoară tresărire a apărut la colțul ochiului lui Fan Xiao. Privirea lui ațintită asupra lui You Shulang era directă și evidentă. Aura din jurul lui devenise rece și  în mod evident, de nemulțumire. Ochii lui negri ca cerneala erau întunecați, arzători, adâncimile lor fiind pline de emoții încă nedefinite. Așezat pe covorașul tatami, Fan Xiao și-a coborât privirea. Abia când l-a auzit pe You Shulang întrebând încet :

-Ce s-a întâmplat?  Și-a ridicat pleoapele, a zâmbit și a spus cu o urmă ușoară de invidie.

-Tu și prietena ta aveți o relație atât de bună.  Apoi, atitudinea relaxată, caldă și prietenoasă a revenit.

-Te invidiez foarte mult, pentru că ți-ai găsit sufletul pereche. Și-a înghițit restul de sake, apoi și-a turnat o altă ceașcă. You Shulang a chicotit și a răspuns.

 -Suflet pereche? E un pic exagerat.

-O iubești foarte mult? Fan Xiao părea să se bucure cu adevărat de subiect, insistând cu interes. You Shulang a fost uluit pentru o clipă, nu era genul de persoană care să vorbească deschis despre emoții și din cauza orientării sale sexuale, nu discutase niciodată acest subiect cu nimeni.

-Ăăă, da. A dat un răspuns vag, intenționând să treacă rapid peste subiect. Dar Fan Xiao a oftat, ca un vechi prieten care se auto-compătimea.

-Ah, se pare că sunt singurul care este încă singur. You Shulang a scuturat scrumul din țigară, nepăsător.

-Probabil ești prea pretențios. Fan Xiao nu a respins afirmația, ci a acceptat-o cu un zâmbet.

-Și acesta este un motiv.

Poate că atmosfera era prea relaxată sau poate că alcoolul începea să-și facă efectul, dar You Shulang și-a lăsat reținerea obișnuită și a întrebat oarecum fără tragere de inimă.

-Domnule Fan, ce fel de persoană căutați?Majoritatea felurilor de mâncare de pe masă erau reci, așa cum este obișnuit în bucătăria japoneză. Doar oala sukiyaki încă aburea ușor între ei. Zâmbetul lui Fan Xiao s-a stins. S-a uitat peste ceața moale care se ridica din supă și a întâlnit direct ochii lui You Shulang.

-Crezi că iubita ta e destul de bună?a spus el. Deodată, cei doi au tăcut. În privirea lui You Shulang, Fan Xiao a văzut o schimbare subtilă, o vagă neplăcere și confuzie. Degetele bărbatului, încă înfășurate în jurul ceștii de sake, au început să se strângă ușor, încheieturile lui devenind albe.  Abia atunci, Fan Xiao a zâmbit din nou și a adăugat.

-M-am exprimat greșit? Nu vorbesc mandarină des, așa că fac mereu greșeli jenante. Ceea ce am vrut să spun era că prietena ta trebuie să fie uimitoare. Cred în judecata ta. Dacă are o soră, ai putea să mi-o prezinți? Acea explicație părea puțin exagerată. Cel puțin, You Shulang nu-și amintea ca Fan Xiao să fi făcut vreodată o greșeală de limbaj care să-i provoace jenă, cu excepția acesteia. Dar, neavând o modalitate mai bună de a explica sentimentul ciudat care îi reapăruse în inimă, nu avea de ales decât să creadă că era doar o eroare de limbă, nu o provocare deliberată. Și-a ridicat ceașca și a spus ușor.

-Ce păcat, nu are o soră. Cina s-a încheiat, iar amândoi erau puțin beți. S-au despărțit în fața restaurantului japonez, fiecare urcându-se în propria mașina, după ce au chemat câte un șofer desemnat.

    În momentul în care portiera mașinii s-a închis, ușoara stare de beție care persista în You Shulang a dispărut complet. Aceasta făcea parte din filozofia sa personală: atunci când bea cu alții, dacă se îmbătau în timp ce el își păstra mintea limpede, nu era doar o demonstrație de control ci  un fel de dominație subtilă, ci și o formă de alienare socială.  La urma urmei, nimănui nu-i place ca cineva să-și amintească starea de beție urâtă, cu excepția cazului în care persoana care își amintea, fusese și ea beată.

   Prin urmare, atâta timp cât nu era o cină de afaceri la care trebuia să rămână sobru, You Shulang de obicei se potrivea cu nivelul de beție al celeilalte persoane atunci când participa la un banchet. Dar de exemplu, în seara aceea, din moment ce Fan Xiao era puțin beat, era și el puțin beat. Între timp, în cealaltă mașină, Fan Xiao nu mai părea deloc posedat de aburii alcoolului. În interiorul vehiculului slab luminat, micul bec din plafon era aprins. Lumina de deasupra evidenția contururile bine definite ale feței bărbatului, luminându-i arcada sprâncenei proeminente și podul nasului, în timp ce ochii îi rămâneau ascunși în adâncurile umbrei.

-Află cine este prietena lui You Shulang!  a spus el. Colțurile buzelor lui arcuindu-se într-un zâmbet din interiorul umbrei.

-Cred că e timpul să am o relație proprie.

Maya♡