Capitolul 2: Alți oameni?

Nunta a fost organizată în frumoasa casă a familiei Phiromsomron. La eveniment au participat doar câțiva invitați apropiați, mai puțin de zece persoane. Totul s-a desfășurat conform înțelegerii pe care Thiar o stabilise cu mama lui.

Nunta trebuia să fie una privată 🌸. Invitații erau doar membrii familiei. Nu trebuiau să fie persoane din afară, nici prieteni polițiști și nici nu avea voie să fie făcut vreun anunț public.

Era o căsătorie doar de fațadă.

Singurul lucru pe care încă nu-l spusese mamei era că totul avea să dureze doar șase luni.

Înainte de momentul considerat de bun augur, mirii stăteau împreună în camera de pregătire. Proprietarul perechii de ochi căprui-deschis îl privea pe cel care arăta impecabil din cap până în picioare, admirându-l în tăcere.

Comisarul Chier era cu adevărat frumos și plin de farmec ✨.

În acea zi, Thiar purta un costum tradițional de mire din nordul țării. O cămașă albă cu mâneci lungi și guler tip chinezesc, simplă, dar elegantă, cu nasturi îmbrăcați în același material, asortată cu un jongkraben albastru cu imprimeuri aurii, atrăgând inevitabil toate privirile. 🌸

- Domnule comisar, ce i-ați spus doamnei?

- I-am spus că ne vom căsători și că, de acum înainte, vom construi relația treptat.

- Comisare, nu glumiți! Știți bine că noi ne căsătorim doar de fațadă.

- Știu, știu... răspunse Thiar în grabă.

- Și despre perioada de timp i-ați spus deja?

- Da, am rezolvat eu asta. Poți sta liniștit. 🙂

Atitudinea cu care răspunsese nu inspira deloc încredere. Iar când voia să deschidă gura și să mai întrebe încă o dată, celălalt pur și simplu se întoarse pe călcâie și plecă. Astfel, Mangkorn nu putu decât să se lase purtat de val. Odată ce se urcaseră amândoi în aceeași barcă, era greu să mai dea înapoi…

Ceremonia începu la ora considerată norocoasă: 9:09. Totul se desfășura în casă, într-un cadru intim și închis, dar pregătirile semănau cu cele ale unei nunți obișnuite 🌸.

Un panou pe fundal purta numele lui Thiar și al lui Mangkorn , iar decorul era împodobit cu trandafiri roz alternați cu albi - simbol al purității și al unei iubiri delicate, demne de a fi ocrotite. 💖

Acum toți invitații erau prezenți. Generalul de poliție Parinya, tatăl lui Thiar, doamna Parata, mama lui, precum și bunicii erau acolo ca martori. Din partea lui Mangkorn era prezentă Busaba, mama miresei.

Chiar dacă era o nuntă falsă, scopul fiind acela de a schimba destinul, trebuia totuși ca ambele familii să fie informate. Mama lui Mangkorn nu se împotrivise deloc, ba chiar acceptase cu inima deschisă să-l ajute pe tânărul comisar. 🌸

- A sosit momentul schimbului de inele, anunță maestrul de ceremonii, care nu era altcineva decât astrologul ce îi prezisese destinul lui Thiar.

- Mirele poate pune acum inelul pe degetul miresei, rosti el solemn. 💍✨

Perechea de inele din argint strălucitor era așezată într-o cutie de catifea fină, deschisă larg. Thiar luă inelul din partea stângă și, cu grijă, îl puse pe degetul inelar al mâinii stângi a lui Mangkorn . În clipa în care îl aluneca pe deget, privirea lui pătrunzătoare se opri asupra celuilalt, cu o atenție deosebită.

Chipul rotund, atât de familiar, părea acum ușor schimbat. Costumul tradițional pe care îl purta îi dădea o alură impunătoare, dar delicatețea trăsăturilor feței lui era și mai vizibilă decât de obicei. Obrajii catifelați, buzele ușor rozalii... toate îl făceau pe Thiar să nu-și poată lua ochii de la el.

Astăzi e incredibil de drăguț... ❤️

- Urmează ca mirele(mireasă) să pună inelul pe degetul mirelui, anunță maestrul de ceremonii.

Mangkorn îi puse inelul încet, cu mișcări stăpânite. În gândul său, singurul lucru care se repeta era că relația dintre el și comisarul Chier nu avea să se schimbe niciodată.

Vor rămâne mereu șef și subaltern.

Vor rămâne mereu senior și junior.

Nu se va schimba niciodată...

Ceremonia schimbului de inele se încheiase. Urma acum partea și mai importantă: semnarea actelor de căsătorie ✍️. Două foi identice, cu aceleași informații, erau pregătite...

Actele de căsătorie au fost așezate în fața mirilor, iar șeful districtului era prezent ca martor oficial.

- Puteți semna acum. Din acest moment, voi doi veți fi soț și soț recunoscuți legal. În prezent, indiferent de sex, oricine poate înregistra căsătoria, spuse el.

Ochii căprui-deschis ai lui Mangkorn se opriră pentru o clipă asupra chipului celuilalt. Totuși, Thiar fu cel care semnă primul. Mangkorn îl urmă apoi, semnând încet.

Odată ce semnăturile fură puse, totul era încheiat. Asta însemna că, din punct de vedere legal, Thiar și Mangkorn erau acum soț și ”soție” cu drepturi depline. 💍✨

Apoi, astrologul a făcut un mic ritual de legare a destinelor, dar cei doi miri nu îi dădură prea multă atenție. Timpul trecu repede și se ajunse la momentul legării șnururilor la încheietură, ca semn de binecuvântare pentru proaspeții miri.

Prima a fost Parata, mama mirelui.

- Mangkorn , îți mulțumesc că te-ai căsătorit cu Thiar al meu. Poate că acum încă nu vă placeți cu adevărat, dar sper din tot sufletul ca voi doi să ajungeți să vă iubiți și să fiți legați unul de altul pentru totdeauna, dragul meu. 🌸

Cel care asculta nu putu decât să răspundă cu un zâmbet. Iar când își întoarse privirea spre tânărul comisar, acesta îi răspunse cu un surâs ștrengăresc, de parcă îl provoca… făcându-l pe Mangkorn să-și dorească, pentru o clipă, să-i tragă o lovitură în glumă. 😏🥊

Cuvântul „pentru totdeauna” nu exista. Iar speranța că vor ajunge să se iubească cu adevărat era imposibilă. Termenul lor era de doar șase luni. Dacă nu intervenea vreo altă nebunie legată de destin, totul se va încheia cu un divorț.

Thiar își lăudă în gând propriul plan. Mama era liniștită și nu mai avea de ce să se amestece în viața lui. În plus, nimeni nu știa că mariajul lor era doar o farsă. Putea, deci, să mai facă glume sau chiar să flirteze cu fete. Doar că… relațiile mai apropiate cu ele ar trebui lăsate pe mai târziu.

- Thiar, acum ai deja soț. Ar fi bine să încetezi cu toate treburile legate de femei,  îi spuse mama lui.

De ce oare vorbea de parcă îi putea citi gândurile? Dar, oricum, cum ar fi putut el să se oprească așa ușor? Acea fire de cuceritor era adânc înrădăcinată în el, mai adânc decât ADN-ul însuși. Oricum ar fi, titlul de Casanova trebuia să rămână al lui. 😏✨

Nu se va termina niciodată cu adevărat.

Busaba, mama lui Mangkorn , îi binecuvântă și ea pe cei doi, îndemnându-i să își trăiască viața de cuplu cu înțelepciune. Deși știa că această căsătorie fusese făcută doar pentru a alunga ghinionul, viitorul era imprevizibil. Poate că fiul ei avea să se îndrăgostească de comisarul Thiar. 🌸

- Îl încredințez pe Mangkorn în grija ta, comisare Chier.

- Stați liniștită, doamnă, am să-l îngrijesc pe Mangkorn atât de bine încât nici o furnică nu se va urca pe el și nici o muscă nu se va apropia de el, răspunse el cu un zâmbet politicos.

Ce dulce vorbește când e în fața părinților… Buzele subțiri ale lui Mangkorn se arcuiră într-o mică grimasă, abia vizibilă. 😏

- Să vă vorbiți mereu cu blândețe, dragii mei. Într-o căsnicie, unul trebuie să fie apă și să stingă focul atunci când apar certuri. 🔥💧 spuse mama.

- Da, mătușă, răspunse Mangkorn respectuos.

Totuși, în sinea lui, nu era deloc de acord cu acele cuvinte. El credea că, dacă cineva avea să fie foc, atunci comisarul era cu siguranță flacăra, iar el însuși ar fi fost un incendiu și mai mare. Dar, la urma urmei, nici nu exista motiv să se certe sau să se neînțeleagă cu adevărat. Până la urmă, aceasta era doar o căsătorie de fațadă… Nu era vorba despre o iubire reală. 🙂

Ceremonia se încheiase spre seară. Desigur, după obicei, mirii trebuiau să petreacă noaptea nunții în aceeași cameră și nu aveau voie să iasă de acolo până dimineața. Dormitorul personal al lui Thiar fusese transformat într-o adevărată cameră nupțială, plină de romantism, iar noua „soție” trebuia să se supună tradiției.

Doar pentru noaptea asta! 😳🌙

Totuși, unul dintre acordurile stabilite era ca ei să nu locuiască sub același acoperiș. Astfel, Mangkorn urma să rămână la reședința poliției, fără să se mute în casa locotenentului Thiar.

- Of, nunta asta chiar a fost istovitoare… oftă cineva.

- Ce somn mi-e! se auzi o voce bombănind cu lene, destul de tare. 😴

Mangkorn nu răspunse nimic. Stătea pe un fotoliu mare, lăsându-și privirea să alunece prin cameră, explorând în tăcere lumea comisarului Thiar.

Dormitorul era decorat în tonuri de gri deschis, emanând o căldură calmă și relaxare. Mobilierul era puțin, dar atent ales, iar pe pereți atârnau câteva tablouri care se potriveau perfect cu atmosfera. Ceea ce surprindea, însă, era colțul cu rafturi pline de cărți - numărate ar fi fost de prisos. 📚

- Vă place să citiți, domnule comisar? întrebă el în cele din urmă.

- Te uiți așa… nu mă crezi, nu-i așa? sprâncenele încruntate și chipul rotund, plin de suspiciune, îl făcură pe Thiar să-și țină cu greu râsul. 😏

- De ce? Ce are fața mea? răspunse Mangkorn iritat.

- Nimic… doar că pari să nu crezi că eu citesc cărți.

- Un Casanova ca dumneavoastră? Cine s-ar fi gândit că îi place să adune cărți… 📚

- Hm? Ce-ai spus acolo, sergent Mangkorn ? îi replică Thiar, prefăcându-se grav rănit.

Profitând de ocazie, voia să-l necăjească puțin. Se apropie încet, iar gestul său îl făcu pe Mangkorn , cu ochii căprui-deschis, să îi deschidă mari de uimire. 🌙💓

- Ce… ce vreți să faceți, domnule comisar? întrebă Mangkorn cu voce nesigură.

Costumul tradițional pe care Thiar îl purta era desfăcut încet, nasture cu nasture, până când mușchii fermi și bine definiți se iviră în fața ochilor rotunzi și mirați.

Era imposibil să nege cât de bine arăta comisarul Thiar. Pielea lui bronzată, chiar dacă nu era perfect netedă, îi accentua și mai mult trupul proporționat. Mușchii puternici și pachetul de șase erau conturate într-un mod irezistibil. 🔥

- Stați departe de mine, vă rog! izbucni Mangkorn .

- Sunteți mult prea aproape, domnule comisar! 😳

Pașii care nu se opriseră, ci continuau să reducă distanța, îl obligară pe Mangkorn să se ridice repede în toată înălțimea lui și să-și împingă palma pe pieptul gol al celuilalt, oprindu-l.

- Ce… ce vreți să faceți? întrebă el precipitat.

- Hm? De ce, te-ai rușinat? zâmbi Thiar. 😏

Stângăcia și gesturile sale adorabile îl făceau pe Thiar să nu se poată abține să nu-l tachineze. „Soțul micuț” din fața lui vorbea evitând privirea și cu obrajii îmbujorați, colorați într-un roșu delicat. 🌸

- Hmph! Plecați imediat, domnule comisar! izbucni Mangkorn , încercând să pară ferm. 😳

- Și unde să ies, doamnă soție? întrebă el cu un zâmbet provocator.

- Se știe bine că, în noaptea nunții, nu avem voie să părăsim camera… 🌙

- Comisar Chier! exclamă Mangkorn , iritat.

Idiotul ăsta… știa bine că mă tachinează, dar de ce naiba îmi bate inima așa de tare doar pentru că m-a numit „soție”? Mangkorn își ținea cu greu cumpătul. Trebuia să facă față cu orice preț comisarului plin de șiretlicuri. 😳

- Dacă vreți să faceți un duș, mergeți odată, domnule comisar, mormăi el, încercând să-și ascundă tulburarea.

- Lasă-mă măcar să-ți ating puțin pieptul, Mangkorn , veni replica șocantă, aruncată cu un zâmbet obraznic. 🔥

- Nu fi… N-apucă să termine vorba, că mâna mare alunecă deja peste pieptul plat al lui Mangkorn , strângându-l ușor, fără permisiune. Chipul rotund se umplu imediat de uimire, iar Mangkorn îl împinse instinctiv pe bărbatul mai în vârstă. 😳

- Îmi pare rău, dar nu e pe gustul meu… nu e nimic de atins aici, spuse Thiar cu un zâmbet batjocoritor.

- Nesimțitule, comisare! Cum poți să vorbești așa? izbucni Mangkorn , roșu la față.

- Dar chiar e plat… nici nu încape bine în palmă, replică celălalt, provocator. 😏🔥

- Îmi cer scuze că nu sunt drăguț ca fetele dumneavoastră, bine? izbucni Mangkorn , iritat la maximum. 😤

- Dar aveți puțină decență? Cum să puneți mâna pe pieptul altuia?!

- „Altul” ce? Suntem deja soț și soție, nu-i așa? zâmbetul viclean îi încolți colțurile buzelor în timp ce rostea acele cuvinte.

Dar roata se întoarse imediat: Mangkorn apucă o pernă lungă și i-o trânti cu toată puterea. 💥

Ce dacă avea grad mai mare, funcție mai înaltă și era mai în vârstă? Credea, oare, că asta îl va face să nu riposteze? Pe naiba! Mangkorn nu se lăsa intimidat de un tip atât de viclean și șiret. 😏🥊

- Gata, nu te mai necăjesc… mai bine mă duc să fac un duș, spuse Thiar, ridicând mâinile ca semn de „predare”. 🚿

- Mergeți repede, atunci! mormăi Mangkorn , încă încruntat.

În acea zi învățase un lucru nou: comisarul era mult mai ștrengăresc și pus pe șotii decât și-ar fi imaginat vreodată. De aceea, nu exista nicio șansă să doarmă împreună în același pat!

Cât timp celălalt era la duș, sergentul se grăbi să caute o pătură pe care să o întindă pe podea pentru noaptea aceea. Mai bine să doarmă pe jos, cu spatele înțepenit, decât să stea în pat, tot timpul cu inima strânsă, temându-se de glumele și tachinările lui. 😳🛏️

Când stăpânul camerei deschise ușa, își încruntă ușor sprâncenele. Cineva își dusese deja perna și pătura jos, pe podea, în partea stângă a patului. Totuși, nu spuse nimic.

- Acum e rândul tău să faci duș.

- Da, răspunse Mangkorn scurt. 🚿

După o zi atât de obositoare, senzația apei calde care îi aluneca pe trup era de nedescris. În acel moment, nu își mai dorea decât să se lase pe spate, să-și pună capul pe pernă și să alunece direct în brațele somnului. 😴✨

Mangkorn făcu doar zece minute la duș. Trupul lui, obosit după întreaga zi, tânjea după odihnă. După ce ieși din baie, îmbrăcat într-o pijama cu ursuleți 🐻, se grăbi direct către culcușul improvizat pe podea.

- Domnule comisar, stingeți lumina, vă rog. Eu mă culc deja. 😴

- De ce să dormi pe jos? Urcă în pat și dormi cu mine.

- Pot să dorm oriunde, comisare, nu mai faceți atâta caz. Haideți, culcați-vă! Am dormit pe pământ și în praf destule nopți, nu pățesc nimic dacă dorm pe podeaua asta tare.

Mangkorn nu băgă deloc în seamă insistențele celuilalt și se vârî sub pătură, bucurându-se de aerul condiționat care răcorea încăperea la o temperatură constantă. Singurul inconvenient era că lumina din cameră rămăsese aprinsă.

- Vă rog să stingeți lumina, nu-mi place să dorm cu ea aprinsă, spuse „soția” cea nouă. 🌙

- Ți-am spus să urci și să dormi în pat cu mine, sergent Mangkorn , răsună vocea gravă a comisarului, ca un ordin.

- Nu-mi dați ordine, domnule comisar! Eu mă culc deja. Stingeți lumina! replică Mangkorn , întorcându-i cu aceeași monedă. 😤

- Hai, urcă de bunăvoie, bine? vocea lui Thiar răsună joacăuș, dar fermă.

Puf!

Într-o fracțiune de secundă, trupul înalt se lăsă pe culcușul de lângă pat și îi înfășcă talia suplă, blocându-l în brațele lui. Cum să-l lase să doarmă așa, pe podea? Thiar nu era nici rece la inimă, nici un om care să facă diferențe de rang.

Gestul acesta îl făcu pe Mangkorn , care ținuse ochii strânși, să-i deschidă larg, cu privirea plină de uimire. 😳

- Vrei să urci de bunăvoie sau… lăsă Thiar vorba suspendată, cu o voce vicleană și intenționat prelungită, ca să-l provoace. 😏

- Sau vrei să te fac soția mea chiar acum? rosti Thiar, provocator. 😏

- Nesimțitule, domnule comisar! explodă Mangkorn .

- Tsk-tsk, nu fi vulgar, dragă… îl tachină celălalt cu un zâmbet obraznic.

Ajunsese chiar să înjure, dar tot nu uitase să adauge „domnule” înainte de apelativ. Cu toate astea, Thiar nu părea deloc afectat. Din contră, chipul lui exprima o viclenie jucăușă, iar privirea plină de insinuări îl făcea pe Mangkorn să-și piardă răbdarea.

- Urcă în pat, altfel o să te doară spatele.

- Unde dorm, e treaba mea, comisare, replică Mangkorn , încăpățânat. 😤

- Deci, de fapt, vrei să fii soția mea, nu-i așa? zâmbi Thiar provocator. 😏

- La naiba, ești un șiret! gândi Mangkorn , recunoscând în sinea lui. Altfel, cum ar fi primit porecla de comisarul cu o mie de șiretlicuri? Mereu există cineva mai presus… iar peste orice șmecherie, era Thiar.

- Poftiți, doamnă soție,  continuă el, întinzând mâna ca într-o mică ironie.

- Vorbiți frumos, comisare! izbucni Mangkorn , cu obrajii înroșiți.

- Dar ești chiar soția mea acum. Uite, încă porți inelul… 💍

Of, divorț! Pot să cer divorțul chiar acum, în secunda asta? 😫 Doar prima zi și deja simțea durerea de cap urcându-i până în nervi.

Comisarul Chier e al naibii de șiret! 😤