Capitolul 15 – Lună de miere🔞

⚠️ Fierbinte înainte, pregătiți-vă!! 🔥

- Haha, tinere stăpâne, mai tare, tinere stăpâne… Îți e așa mare.


- Îți place când împing adânc așa, Leo?


- Da, îmi place foarte mult. Poți să mă iubești așa pentru totdeauna, tinere stăpâne?

Siluita impunătoare stătea și privea cele două trupuri înlănțuite pe pat într-o postură de dragoste obscenă, vulgară, nerușinată. Geamătele obraznice și lipsite de rușine îi umpleau urechile tânărului. Dean își strânse pumnii și încercă să fugă, dar când încercă să-și miște picioarele, descoperi că nu putea. Chipurile și trupurile vânăt-albăstrui ale celor doi se apropiau tot mai mult.

Dean era leoarcă de transpirație. Închise ochii și își acoperi urechile cu palmele, nevrând să mai audă nimic - până când o senzație rece, la ceafa lui, îl făcu să tresară și să se trezească. Ochii lui albaștri se deschiseră larg, șocați, dar realizând că ceea ce văzuse era doar un vis, începu să-și regleze respirația, ca să nu gâfâie prea tare.

- Ți-e sete? întrebă o voce gravă, familiară, de lângă el.

Soldatul întoarse rapid capul și văzu silueta înaltă a unui bărbat cu pielea închisă și ochii galbeni, care îl privea cu o expresie tăioasă. Dean dădu din cap, simțind cum buzele și gâtul îi erau uscate. Leo turnă apă dintr-o carafă și i-o întinse, lăsându-l să-și potolească setea.

- Ce faci aici? îl întrebă Dean după ce termină paharul.

- Stăpânul mi-a ordonat să am grijă de tine. Am observat că erai transpirat, așa că m-am gândit să te șterg.

- Ai grijă de mine? repetă Dean suspicios, înainte să-și amintească faptul că nu se afla în propria lui cameră, ci pe un pat imens, într-o încăpere cu tavan de peste cinci metri și draperii grele care nu lăsau lumina să intre. Neputându-și stăpâni curiozitatea, se ridică, trase draperiile și lăsă soarele să inunde încăperea, dezvăluind imediat o priveliște a oceanului albastru.

- Vreau să știu unde mă aflu!

Leo rămase tăcut, iar Dean, înfuriat, îi înșfăcă gulerul, unghiile lui ascuțite zgâriind pielea întunecată până ce sângele începu să picure. Dar înainte ca soldatul să-și poată elibera toată furia, Alan interveni.

- Fii politicos, domnule Meredith.

Alan îi desprinse calm degetele din cămașa lui Leo și atinse cu delicatețe rana de pe gâtul acestuia. Văzând asta, Dean nu se mai putu abține și își schimbă priza de pe gulerul lui Leo pe cel al lui Alan. Bărbatul frumos zâmbi ușor, apoi îi făcu semn lui Leo să iasă repede din cameră.

Odată rămași singuri…

- Unde m-ai adus? M-ai răpit?

Alan nu răspunse, ci zâmbi șiret.

- Răspunde-mi acum!

- Insula Vanilof. Am cumpărat locul acesta, răspunse Alan. Insula la care făcea referire se afla în mările sudice, renumită pentru frumusețea ei atât vara, cât și în sezonul ploios. Apele limpezi și albastre, împreună cu flora multicoloră, o făceau să pară un adevărat paradis pe pământ.

- După nuntă, trebuie să avem și o lună de miere, nu?

Obrajii lui Dean se înroșiră la auzul unei asemenea remarci nerușinate. Se depărtă de silueta înaltă și își încrucișă brațele.

- Ce prostii spui? Lună de miere? Eu vreau să merg acasă acum.

- Cum să mergi acasă? Nici măcar nu am făcut încă un copil, dragul meu.

Alan nu se limită la cuvinte; se apropie și își încolăci brațele în jurul trupului viguros al lui Dean, lipindu-i și mai mult. Dean fu șocat, dar, privind chipul frumos al lui Alan, aflat la doar câțiva centimetri, auzind cuvintele pline de seducție pe care nu le mai auzise niciodată, rămase înțepenit, încercând doar să-și ridice mâna pentru a-l împinge ușor de umăr.

- Poți să încetezi cu glumele astea? Ți se pare chiar atât de amuzant?

- Cine a zis că glumesc? Ți-am spus că în privința lui Ally nu te pot ajuta, dar cu copilul… pot să te ajut.

Profitând de confuzia lui Dean, Alan îl împinse înapoi pe pat, apăsându-se peste el.

- Copilul ar putea avea ochii tăi albaștri, sau poate trăsăturile mele, buzele mele. Ar putea să moștenească o forță imensă sau puteri ca ale mele - puteri fără limite. Aș da cu plăcere tot ce am în mine, direct în pântecul tău, Dean.

Alan îi ridică tricoul, lăsându-și palma să alunece pe pielea tăbăcită și netedă.

- Îți garantez că bebelușul nostru va fi perfect - mult mai perfect decât copilul pe care îl așteptai cu acea femeie.

- Ce tot vorbești? Eu sunt bărbat.

- Și ce-i cu asta?

Alan răspunse fără urmă de grijă, nepăsător față de legile naturii care întotdeauna existaseră.

- Nu înțelegi?

Dean rămase tăcut, amintindu-și de prezența lui Leo.

- Atunci de ce nu faci asta cu omul tău? El pare mai dispus decât mine.

- Cine? Leo? Alan își ridică o sprânceană și zâmbi șiret. 

- De ce aș face un copil cu el?

- Pentru că te culci cu el, ripostă Dean, ascunzându-și imediat trăirile, realizând că nu trebuia să-i arate celui din fața lui, dar era deja prea târziu. Alan mușcă jucăuș din obrazul neted al lui Dean.

- Cu cine mă culc… te interesează vreodată, Dean?

Tânărul soldat nu știa ce să răspundă. Își înăbuși gustul amar care-i urca pe limbă, disprețuind din tot sufletul zâmbetul obraznic al lui Alan. Acesta își lipi obrazul de gâtul lui Dean, mângâindu-l cu nasul, ceea ce-l făcu să protesteze și să-l împingă ușor de umăr.

- Nu mă atinge, Alan! Ești murdar!

Ochii lui frumoși îl țintuiră pe bărbatul de deasupra cu furie. Amintirea visului de mai devreme făcu focul ce ardea în pieptul lui să izbucnească și mai puternic. Alan, care știa deja, adăugă:

- Nu-ți amintești ce ți-am spus în cabina de probă, Dean? Ți-am zis că te pun pe tine mai presus de orice.

- Ha! Doar vorbe goale. Nu sunt prost. Un om lacom ca tine nu se va opri așa ușor.

În cele din urmă, Dean nu se mai putu stăpâni. Își aruncă gândurile afară, fără ocolișuri, lucru care îl făcu pe Alan să chicotească mulțumit. Îi plăcea la nebunie să-l vadă pe soldatul disciplinat pradă propriilor emoții.

- Dacă spun că de acum înainte voi fi doar cu tine, vei accepta?

Dean își mușcă buza, lăsându-și ochii albaștri să cadă asupra chipului frumos și batjocoritor.

- Dacă spui nu, atunci înseamnă că îmi permiți să fiu cu tine, cu Leo și cu alții.

- Cine ți-a dat voie?!

Tânărul exclamă, apoi întoarse capul într-o parte, rușinat. Alan îi ridică bărbia ca să-l facă să-l privească din nou și își lipi ușor buzele de ale lui Dean.

- Atunci e stabilit.

Dean îi împinse pieptul, arătându-și nemulțumirea. Alan continuă:

- Adică e stabilit că de acum înainte voi fi doar al tău.

Spuse asta în timp ce își umezea buzele închise la culoare, atingându-le ușor până când Dean cedă și le desfăcu. Atunci Alan își lăsă limba să pătrundă, savurând dulceața dinăuntru. Dean îl lăsă să facă ce voia, chiar dacă încă era confuz în privința propriilor trăiri.

Dar o voce mică, înăuntrul lui, șoptea: „Pe cine interesează!” Acum nu mai era în Deacon City. Alan îl adusese pe o insulă izolată - o insulă unde existau doar ei doi.

- Da… o insulă doar cu tine și cu mine. 🌌

Alan acceptă imediat gândurile lui Dean și îi trase cămașa de pe pielea bronzată.

- Fără Leo, spuse Dean, fără să-i mai pese că bărbatul frumos îi pătrundea în minte. Tonul său calm suna aproape ca un ordin, iar Alan zâmbi, aprobând din cap.

- Leo nu va interveni între noi. Nu se va mai arăta în fața ta.

Alan îi mângâie cu delicatețe șuvițele de păr ce-i acopereau trăsăturile ascuțite. N-ar fi crezut niciodată că ar putea avea grijă cu atâta tandrețe de o ființă vie… pe de altă parte, trebuia să-i dea dreptate lui Dean: nu era ușor să reziști lângă cineva ca el fără să te frângi.

Hainele lui Dean fură repede date jos de mâinile celui de deasupra. Nu-și ridică palmele să-l respingă; în schimb, își arcuise trupul ca să întâmpine fiecare atingere fierbinte pe care Alan i-o dăruia. Buzele roșii lăsau urme de sărut pe fiecare porțiune de piele netedă, în timp ce nasul subțire îi urmărea traseele trupului trezit. Poate era pentru prima dată când Dean se supunea de bunăvoie, fără rezistență.

La început, Alan crezuse că această supunere i-ar diminua excitația. Dar nu fusese deloc așa. Din contră… pentru că mirosul trupului lui Dean, gemetele sale fine și chipul frumos, încruntat și plin de ură, îi strângeau inima atât de tare încât nu se mai putea opri din a-i dărui plăcere.

Vârful limbii roșii îl tachină pe un muguraș maroniu, iar celălalt îl prinse între degetele albe, mișcându-l ritmic cu degetul mare. Dean tremura cu tot trupul, ridicând mâna și încleștându-se în părul negru și lung, eliberând fiorul din el.

Alan îi sugea și mușca sânii până ce se întăriră și se umflară pe deplin. Nuanța lor maronie se transformă într-un roșu aprins. Chipul frumos privi mulțumit rezultatul, apoi spuse:

- Ar fi minunat dacă ar curge și lapte. Hai, dă-mi un copil cât mai repede.

Dean nu mai voia să răspundă nimic, lăsându-l să vorbească în continuare prostii. Alan zâmbi fericit, coborând în jos și atingându-i vârful cu un sărut. Dean își mușcă buza, simțind cum partea lui sensibilă era sărutată cu tandrețe de bărbatul care nu făcea decât să profite de el.

- Asta e… murmură Dean, întorcând capul, dar Alan îi prinse picioarele și i le desfăcu larg.

Poziția aceea expuse fără ascunziș proporțiile trupului său pentru cel de deasupra, răspândind o căldură mistuitoare pe chipul lui Dean.

- Chiar dacă te-am luat de atâtea ori, tot rușinos rămâi, Dean.

Ochii lui întunecați îl fixau pe trupul gol, fără să clipească. Și, deși era mai blând decât înainte, nu se putea opri din a rosti asemenea cuvinte vulgare. Soldatul își închise ochii, încercând să fugă măcar în gând, ca să-și aline puțin jena. Însă când buzele subțiri îi acoperiră acea parte, Dean tresări și încercă să se ridice.

- Nu…

- De ce?

Alan își dezveli colții și mușcă ușor de sexul tare și înfierbântat, apoi începu să-l soarbă din nou. Dean nu mai simțise niciodată așa ceva. Nici măcar Ally, care încercase odată să-l convingă, nu reușise - nu-i permisese nici măcar să-l atingă. Dar cu Alan, bărbatul care nu contenea să spună că îl urăște, îi lăsa mâinile să-i atingă fiecare părticică a trupului, fără pic de dezgust.

„Nu contează. Acum nu mai vreau să-mi pese de nimic…”

Asta gândi Dean, în timp ce își ridica șoldurile sus și jos, urmând ritmul pe care celălalt i-l impunea. Alan observă că bărbatul de dedesubt începea să i se potrivească, așa că își strecură degetul mijlociu în centrul petalei roz. Dean încruntă sprâncenele ca să înăbușe durerea înțepătoare, pentru că nu exista nimic care să-l lubrifieze. Alan schimbă gura de pe partea din față, coborându-și atenția asupra intrării ascunse.

- Nu… nu e bine…

Dean era atât de jenat, încât pielea lui bronzată se făcuse roșie ca focul. Își răsuci talia dintr-o parte în alta, dar nu reuși să facă mare lucru, pentru că mâinile albe și puternice ale lui Alan îi țineau picioarele larg desfăcute.

Vârful jucăuș al limbii i se strecură în deschiderea abia înmugurită, mișcându-se rapid ca să aducă umezeala necesară, făcându-l pe tânărul ofițer să se înmoaie complet. Își deschise gura și gemu puternic, mișcându-și șoldurile instinctiv, ca să întâmpine limba fierbinte. Dar când Alan se retrase, nemulțumirea i se citi imediat pe chipul ascuțit.

- Lasă-mă să te simt cu adevărat, șopti Alan, în timp ce își mângâia sexul tare, până ce deveni din nou încordat.

Dean privi capul roșu și lucios și simți cum i se usucă gâtul.

- Ah…

N-apucă să întrebe nimic, că Alan și-l împinse cu totul, fierbinte și mare, în trupul lui Dean dintr-o singură mișcare. Strânsoarea îl făcu să gâfâie, vârful limbii ieșindu-i puțin afară. Își înfipse unghiile în spatele alb al lui Alan, înainte să ridice privirea, când celălalt începu să se miște înăuntru și afară. Abdomenul inferior îi dădea senzația că urma să i se rupă, un sentiment terifiant, dar în același timp atât de înțepător, încât nu mai putea să se mintă: îl dorea, îl voia pe Alan.

- Spune-mi, Dean. Ce vrei să-ți fac?

Chipul frumos îl întrebă, încetinindu-și mișcările pentru a aștepta un răspuns. Dean își mușcă buza, iritat de tachinare, dar nu scoase niciun cuvânt. Își ridică mâna și trase cu fascinație pe flancul gol al lui Alan.

- Haide, spune-mi. Sau vrei să continui așa?

Alan îl tachină și mai mult, reducând ritmul până aproape să se oprească. Tânărul își coborî capul și mormăi ceva neinteligibil.

- Nu te aud deloc, spuse Alan, observând atitudinea timidă a celui din fața lui, lucru care îi trezea o excitație ciudată.

- Ha… ha… mai mult, mormăi Dean.

Alan își împinse trupul cu și mai multă forță în Dean.

Cel tachinat își ridică capul și îl mușcă de antebraț, lăsând în urmă urmele dinților. Amândoi izbucniră în râs, afișându-și deschis sentimentele.

- Nu mai fi așa timid. Suntem doar noi doi aici, șopti Alan din nou, lăsându-și mâinile să exploreze liniile fierbinți ale trupului lui Dean, alunecând pe contururile intime.

Tânărul își ridică picioarele și le încolăci în jurul șoldurilor celui de deasupra, apoi spuse din nou:

- Mișcă-te mai tare.

Își întoarse imediat privirea într-o parte. Alan ridică o sprânceană, prefăcându-se că nu aude. Dean înghiți greu și continuă:

- Ți-am spus să-ți miști șoldurile mai tare, bine?!

Împins la limită, Alan se supuse imediat cererii soldatului.

Trupul alb se ciocni de cel bronzat cu intensitate și pasiune, asemenea unei furtuni dezlănțuite. Dean îl strânse în brațe cu putere, ochii albaștri închizându-se pentru a primi valurile de senzații sălbatice. Trăsăturile lui ascuțite trădau însă plăcerea pură, imposibil de descris. Locurile adânci, în care nu crezuse vreodată că cineva ar putea ajunge, erau acum pline de prezența imensă a lui Alan, smulgându-i gâfâituri. Dean se zvârcolea, electrizat din cap până-n picioare de undele plăcerii, încercând totodată să-și îndeplinească și el rolul.

- Ah, Dean… e minunat, e atât de strâmt, gemu Alan, sărutându-l pasional, limbile lor încolăcindu-se, schimbându-și esențele până când era imposibil să spui unde începea unul și unde se sfârșea celălalt.

Un mormăit adânc anunța că Alan era aproape, iar și Dean simțea același lucru. Își desfăcu larg picioarele, pregătit să primească totul. Și nu trecu mult până când un val fierbinte de iubire îi umplu strânsoarea, prelingându-se și revărsându-se afară.

- Ah, Alan, e atât de fierbinte înăuntru… ahh, ahh, ahh…

Lichidul lui Alan era mai mult ca niciodată, făcându-l pe Dean să țipe de plăcere și uimire, în timp ce trupul îi fu zguduit de convulsii, eliberând la rându-i un lichid albicios, sărat, care îi păta abdomenul. Alan îi șterse sperma cu mâna, apoi își scoase limba și o gustă. Dean se rușină la vederea asta, dar în acea rușine se amesteca și un sentiment de iubire. Se ridică singur și îi prinse buzele roșii, sărutându-le fără să se mai poată opri. Pentru că, dacă s-ar fi încăpățânat acum, n-ar fi avut niciun rost.

Alan îi mângâie cu pasiune buzele întunecate și ușor umflate, apoi se lăsă pe spate, întorcând trupul masiv al lui Dean peste el.

- Acum e rândul tău.

Cererea directă îi făcu obrajii lui Dean să se înroșească. Își coborî privirea spre abdomenul alb și neted, acoperit de mușchi aranjați frumos, fără să știe de unde să înceapă. Nu era ca și cum n-ar mai fi făcut asta, dar până atunci Alan era cel care iniția și îl forța să i se supună. Acum, însă, părea că Alan voia să-l lase pe el să înceapă, să fie cel care pătrundea.

- Dar… uh…

Fraza i se pierdu în aer când Alan apăsă cu vârfurile degetelor pe petalele roșii, mișcându-și șoldurile astfel încât sexul lui să se frece de carnea moale. Dean amețea, și cu cât privea mai mult chipul frumos, ca scos din vis, al celui de dedesubt, cu atât nu mai putea gândi limpede.

- Dar dacă nu poți… nu te voi forța.

Nu pot? Vorbele acelea îi amintiră de Leo, bărbatul cu trup și piele atât de asemănătoare cu ale lui, dar cu un stil atât de fierbinte în pat încât Alan nu înceta să-l laude. Gelozia care-i ardea pieptul îl făcu să arunce rușinea la o parte. Palma lui mare prinse dragonul alb și îl ridică drept, îndreptând capul roșu spre intrarea umedă.

Alan privi chipul lui Dean - jumătate dorință, jumătate umilință - și zâmbi mulțumit. Întinse mâna și îi mângâie obrazul bronzat. Dean își lăsă fața în palma lui moale, strângând din dinți și împingându-se în jos. Orificiul încă pătat de lichid albicios îl înghiți, lăsându-l pe Alan să pătrundă adânc, fără probleme. Totuși, mărimea îl făcea să se simtă plin până în abdomen.

- Ah… mmm… gemea Dean nerăbdător, mișcându-se în sus și în jos, zgârcit.

Locotenentul Meredith, atât de curajos, care acum se lăsa să-și legene și să-și scuture trupul deasupra lui Alan, era o priveliște de neuitat.

- Bravo… cu cât îl lăuda Alan mai mult, cu atât Dean se simțea mai mândru. Își legăna șoldurile dintr-o parte în alta, mișcându-se în sus și în jos, până când zgomotul trupurilor lor goale care se izbeau deveni crud, animalic - dar atât de excitant pentru amândoi.

Făceau dragoste beți de dorință, fără să mai știe de zi sau de noapte, întocmai ca atunci când Alan venise să-l caute pe Dean după ce se culcase cu Ally. Dar de data aceasta, Dean era cel care își dădea voie să se lase pradă dorinței, gustului de plăcere pe care Alan i-l dăruia.