Capitolul 7

Când Cake intră în cameră, deschise ultimul mesaj pe care i-l trimisese Dare.

Kla_PD: Cake, ai ceva să-mi spui?

Cake își strânse buzele, nesigur, gândindu-se cum să-i răspundă lui Dare.

Vreau să vorbesc, dar nu știu cum să încep.

Cake_KK: P’ Kla, ai terminat raportul la care ai lucrat cu prietenii tăi?

Kla_PD: Nu e gata, dar a dispărut.

Cake_KK: Ah, <<

Cake se opri din scris, pentru că încerca să găsească altceva despre care să vorbească cu Dare.

Kla_PD: O să mă întrebi asta?

Cake_KK: Încă nu, dar… P’ Kla, ai luat cina?

Kla_PD: Da, acum mă bucur de niște brownies.

Apoi Dare îi trimise o fotografie cu mâna lui ținând un brownie, ca să-i arate lui Cake.

Cake zâmbi când îl văzu pe Dare mâncând prăjiturile pe care chiar el i le făcuse.

Cake_KK: Data viitoare îți voi trimite alt desert să-l încerci, îți garantez că nu va fi prea dulce.

Kla_PD: Mulțumesc anticipat.
Kla_PD: Bolo, îmi dai numărul tău de telefon? Cred că e mai bine să te sun, pentru că am mâinile pline de brownies și mi-e greu să scriu.

Când Cake văzu mesajul, inima i se strânse, dar îi trimise totuși numărul. Dare îi răspunse că îl va suna imediat.

Ri… Ri… Ri…

Telefonul lui Cake începu să sune, indicând un număr necunoscut, dar el știa foarte bine de la cine venea. Cake fu atât de șocat de apel, încât scăpă telefonul pe jos. Când se aplecă să-l ridice, neatent, se împiedică și căzu de pe pat.

- Auu!  strigă Bolo. Dar imediat apucă telefonul și răspunse.

- Alo?  rosti repede Bolo.

- Sunt eu, Kla, răspunse Dare.

- Ah, da… stai puțin. Mă așez mai bine, P’Kla, spuse Cake, ridicându-se și urcând din nou pe pat. Fără să-și dea seama, scoase un oftat.

- Ce s-a întâmplat?  întrebă Dare curios, auzind sunetul de lângă Cake și respirația ca și cum ar fi fost dureroasă.
- Ah… am căzut din pat acum puțin, răspunse Bolo sincer.

- Cum s-a întâmplat?  întrebă Dare pe un ton prietenos.
- Am scăpat telefonul pe jos, m-am speriat de sunet și m-am grăbit să-l ridic, dar am căzut de pe pat, explică Cake. Dare rămase tăcut o clipă, iar Cake putu auzi un râs ușor la celălalt capăt al firului.

- Atunci de ce te-ai grăbit așa?  întrebă Dare.


- Ei bine… mă temeam ca P’Kla să nu aștepte prea mult, răspunse Cake.

- Deci te-ai rănit din cauza mea, spuse Dare.


Cake clătină imediat din cap, chiar dacă știa că acesta nu îl putea vedea.


- Nu, P’Kla. Nu e vina ta, eu am fost neatent, zise repede, îngrijorat ca nu cumva Dare să înțeleagă greșit.

- Rana e serioasă? Ai verificat?  întrebă Dare.


Cake își privi genunchiul dureros și descoperi că era zgâriat.


- Cred că mi-am lovit cotul de genunchi, de asta doare, răspunse Cake când văzu că nu era chiar atât de grav.

- Dacă doare, nu uita să-ți dai cu unguent, îi spuse Dare

.
Cake încuviință, iar pentru câteva clipe amândoi tăcură.

- Eh, P’Kla, ce faci? Muncești? Nu te deranjez, nu-i așa? întrebă Cake, amintindu-și că Dare lucra la editarea unor clipuri pentru mai mulți oameni.


- Dacă eram ocupat, nu te sunam, răspunse Dare, făcându-l pe Cake să se simtă mai liniștit.

- Nu dormi încă? La ce oră te culci de obicei?  începu Dare să întrebe, pentru a continua conversația.
Cake răspunse, și cei doi vorbiră mult timp, despre o mulțime de lucruri, până când Cake căscă fără să-și dea seama.

- Ah, îmi pare rău…  spuse rușinat, știind că cealaltă parte sigur auzise.
- Pari somnoros. Ar trebui să mergi să te odihnești, nu te mai deranjez, spuse Dare încet.

- P’Kla merge să doarmă sau mai are treabă?  întrebă Cake, arătând obosit.

- O să mai lucrez puțin și apoi dorm, răspunse Dare.

- Îhm, bine… atunci eu mă culc primul, spuse Cake, realizând că deja i se închideau ochii.


- Noapte bună, îi ură Dare cu o voce blândă, făcându-l pe Cake să zâmbească ușor.


- Noapte bună, răspunse Cake înainte să închidă. Își puse telefonul deoparte, trase pătura peste el și adormi repede, fără să știe că persoana cu care tocmai vorbise zâmbea singură, într-o dispoziție bună.

…..

A doua zi

Astăzi, prietenii lui Dare stabiliseră să continue raportul la casa lui Bee, pentru că părinții lui Bee plecaseră brusc la bunica lui, într-o altă provincie. Bee îi invitase pe toți să lucreze acolo și chiar îl rugase pe Dare, împreună cu Punn, să rămână peste noapte.

Dare avea propria lui mașină, un cadou de la părinți când terminase liceul. Deși aceștia i-ar fi putut cumpăra un model de lux, Dare alesese una obișnuită.

- Deci, vrei să-l duci pe Kaem mai întâi, nu?  întrebă Dare, știind că Kaem stătuse în camera lui Punn.


- Îhm, am să-l duc la prietenul lui. Au stabilit deja ceva de făcut împreună, dar nu știu exact ce, spuse Punn ușor iritat, la fel ca și Kaem. Dare întoarse capul spre Kaem, care se rezumă doar la un mic zâmbet. Dare nu-l întrebă mai departe.

- Atunci ne vedem la Ai’Bee acasă. Mai trec să cumpăr și niște lucruri, adăugă Dare, pentru că Bee îl rugase să oprească la cumpărături și să aducă mâncare.

Punn încuviință, apoi se urcă în mașina lui. Dare porni direct spre casa prietenului său, oprind pe drum la un mall pentru a lua alimente. În prezent, în malluri erau deschise doar supermarketurile pentru provizii, iar la restaurante se putea doar comanda mâncare la pachet - nu era permis să mănânci la mese.

Ri… Ri… Ri…

Telefonul lui Dare începu să sune. Când văzu pe ecran numărul lui Bee, răspunse imediat.

- Da, ce s-a întâmplat?  întrebă Dare cu vocea lui calmă, obișnuită.


- Ești în fața condo-ului tău, nu?  se auzi vocea lui Bee.
- Îhm, sunt la cumpărături acum. Trebuie să mai iau ceva?  întrebă Dare.

- Nu, poți să le iei pe Gina și Khing? M-au sunat mai devreme și au zis că nu pot veni singure. Inițial voiam să-i spun lui Punn să le ia, dar trebuie să-l ducă pe Kaem la prietenul lui, așa că ar putea dura. De asta te-am sunat, să te întreb, spuse Bee ezitând.

Dare tăcu o clipă, pentru că știa foarte bine ce fel de persoane erau Gina și Khing. De fapt, cele două fete nu mai fuseseră niciodată la casa lui Bee și era posibil să se fi rătăcit, dar asta nu însemna că nu existau și alte soluții.

- Nu pot, răspunse Dare calm.


- Dar…  încercă Bee să insiste.
- Poți să le trimiți locația și să le spui să vină cu mașinile lor. Toată lumea are mașină, nu? Și, în plus, casa ta nu e greu de găsit, continuă Dare.

Recunoștea în sinea lui că era puțin rece, dar nu voia să cadă în jocurile fetelor, care mereu căutau modalități de a se apropia de el și de Punn.

- Îhm, bine… le spun că nu poți să le iei, cedă Bee, presupunând că prietenul său nu avea să accepte oricum.

Dare închise telefonul, îl puse în buzunar și își continuă cumpărăturile. După ce termină, porni direct spre casa lui Bee.

Când ajunse, văzu că cele două fete erau deja acolo și stăteau de vorbă cu Bee în curte. Dare coborî din mașină, iar când îl văzură, Gina o trase pe Khing mai aproape de el și o îndemnă să-i vorbească prima.

- Uh, pot să vă ajut cu ceva?  întrebă Khing cu o expresie timidă.


- E în regulă, lăsați-mă pe mine să ajut. Voi odihniți-vă, răspunse Dare, apoi își întoarse privirea spre Bee.

Bee alergă imediat să-l ajute să descarce cumpărăturile din portbagaj. Fără ezitare, Dare intră direct în bucătărie, pentru că mai fusese de multe ori la casa lui Bee.

- Ai văzut că puteau să vină singure?  spuse Dare pe un ton casual.


- Ah, au ajuns chiar înaintea ta, râse Bee. Gina o luase pe Khing cu mașina ei și veniseră împreună.

- Deci, l-ai sunat pe Punn? Când vine?  întrebă Dare.


- A zis că ajunge mai târziu, să începem noi. Vine să ne ajute după, răspunse Bee.

Cei doi aduseră gustările prietenelor care încă stăteau afară, iar apoi Bee îi invită pe toți în casă pentru a începe raportul. Câteva momente mai târziu, Punn apăru cu o expresie vizibil enervată, dar Dare și Bee preferară să nu întrebe nimic în fața fetelor.

După ce lucrară la raport până spre după-amiază, începură pregătirile și încălziră mâncarea cumpărată de Dare. În timp ce Bee și cele două fete se ocupau de bucătărie, Dare ieși pe lateralul casei să fumeze, urmat de Punn.

- Te-ai certat cu Kaem?  întrebă Dare pe un ton neutru.


- Nu chiar, doar că m-a enervat fratele prietenului la care l-am lăsat, răspunse Punn direct.


- De ce?  continuă Dare.


- Nu mi-a plăcut ce a zis… dar nu e mare lucru, replică Punn, nepărând să pună mare preț. Dare nu-l mai întrebă nimic.

După ce mâncarea fusese încălzită, Khing veni și îi chemă pe Dare și Punn să se așeze la masă.

În timpul mesei, telefonul lui Dare vibra cu o notificare de pe Instagram. Scoase mobilul și observă că Cake era live și discuta cu prietenii lui. Intră imediat pe live, scoțându-și căștile wireless ca să nu-i deranjeze pe ceilalți.

Cel cu care vorbea Cake direct era Ef, ceea ce făcu ca inima lui Dare să tresară puțin, inconfortabil.

- Te-ai săturat?  întrebă Khing, văzându-l pe Dare ridicându-se și luându-și farfuria, ca și cum voia să meargă la bucătărie.


- Îhm, răspunse Dare scurt, ducând farfuriile și rămânând apoi în bucătărie, unde continua să urmărească live-ul.

Se părea că Ef tot încerca să facă glume și comentarii cu Cake, ca să creeze o „chimie” pe live, lucru pe care Cake, naiv, nu îl sesiza. Așa că Dare decise să scrie un comentariu.

Kla_PD: Cum e genunchiul, Cake?

Nu știa dacă Cake avea să-i citească la timp comentariul, dar era sigur că, dacă nu el, atunci cu siguranță fanii aveau să-l observe. Și chiar așa se întâmplă: comentariile explodară imediat.

Support_Y: P’Kla e aici!
IHearToo: N’Cake, P’Kla te-a întrebat de genunchi. Ce înseamnă asta?
NoName: Da, de ce l-a întrebat P’Kla de genunchi?

Mulți începură să comenteze pe acest subiect, așa că Cake citi comentariile.

- Oh, P’Kla e și pe live? Atunci nu mai sunt singur azi, spuse Bolo.

- Genunchiul… încă puțin vânăt. 

 După ce zise asta, Cake ridică piciorul și îl arătă camerei, iar Dare observă vânătaia.

Kla_PD: Ți-ai dat cu medicament?


- M-am dat după-amiază. Mai pun și diseară, răspunse Cake imediat la comentariul lui Kla, ca și cum l-ar fi așteptat.

- Ce s-a întâmplat, Cake?  întrebă Ef după ce Cake termină de răspuns.
Comentariile erau acum pline de presupuneri. Toată lumea se întreba de unde știa Dare. Știau că Cake nu-și arătase niciodată genunchii, nici acum și nici în alte live-uri.

- Uh, nu mă întreba asta, e jenant, spuse Cake sincer.

Kla_PD: Spune-i doar prietenului tău că te-ai grăbit să răspunzi la telefon și ai căzut din pat.

- Oh, P’Kla, te rog nu spune asta. E așa de penibil, murmură Cake încetișor, fără să fie supărat, doar puțin rușinat.
Comentariile lui Dare îi făceau pe mulți să se bucure de interacțiunile dintre cei doi chiar și în afara live-ului.

Kla_PD: Mai bine ies acum, trebuie să termin un raport cu prietenii. Ne vedem altă dată.

Dare lăsă comentariul, apoi ieși din live-ul lui Cake și Ef. Era într-o dispoziție bună, mulțumit de cum decursese totul. Ieși din bucătărie și se apropie de prietenii lui, care terminaseră de mâncat.

- Tu ești?  îl tachină Punn, făcându-l pe Dare să ridice ușor din sprâncene.


- Ce vrei să spui?  întrebă Dare calm.


- Știu că te uiți la live-ul altora și lași comentarii acolo. Nu crede că nu știu, zise Punn în glumă, pentru că și el intrase pe live-ul lui Cake după ce primise notificarea de pe Instagram. Îl văzuse pe Dare cu telefonul în mână, așa că era suficient ca să-și dea seama.

- Am pus doar câteva întrebări. Restul… comentariile, presupunerile, le fac ei singuri, răspunse Dare calm, dar cu un zâmbet ștrengăresc pe buze.


- Așa e, prietene. De acum nu mai întreb, că e prea evident, zise Punn zâmbind.

- Ce s-a întâmplat, Pun?  întrebă Gina curioasă, pentru că ea și Khing nu apăruseră niciodată la live-urile lui Bolo și nu știau despre ce era vorba.

- Nimic, doar că mă enervează șiretenia lui Dare, răspunse Punn înainte să se ofere să spele vasele.

În timp ce Dare stătea și se odihnea, intră pe Twitter și văzu hashtag-ul #KlaCake în trending. Citi câteva tweet-uri - cei mai mulți erau încântați să-l vadă pe Dare vorbind direct cu Cake și în afara live-urilor; unii spuneau că acele comentarii arătau afecțiune, alții comentau că dovedeau confortul și apropierea pe care o aveau împreună. Dare zâmbi satisfăcut, admirând entuziasmul fanilor.

- Tu…  spuse Punn, care terminase de spălat vasele și se așeză lângă Kla.


- Ce? întrebă Dare.


- Îți dai seama că faci același lucru ca mine?  zise Punn pe un ton serios, diferit de gluma de mai devreme.

Dare închise ecranul telefonului și își privi prietenul.


- Ce vrei să spui?  întrebă el calm.


- Mai demult m-ai criticat pentru că i-am cerut lui Kaem să facă un „cuplu” pentru ca lumea să trimită și să creeze un trend. Și atunci mi-ai amintit și de sentimentele lui Kaem. Dar acum faci exact același lucru, spuse Punn, fără să-l atace, ci doar ca un sfat.

Dare îl privi cu o expresie liniștită, fără urmă de tensiune.


- Da, fac același lucru ca tine, dar există ceva ce ne diferențiază, răspunse Dare, făcându-l pe Punn să-l asculte cu atenție.

- Eu fac asta pentru că știu motivele din spatele acțiunilor mele și îmi pot accepta sentimentele fără să mă mai gândesc prea mult, spuse Dare înainte să se ridice și să-și cheme prietenii la raport.

Punn rămase pe loc, meditând la vorbele lui Dare, până când ochii i se măriră: înțelesese ce voia să spună. Dacă Dare spunea că își accepta sentimentele, însemna că reflectase deja profund asupra ceea ce simțea pentru Cake. Altfel, nu ar fi acționat așa, atrăgând intenționat atenția, deși nu-i plăcea să fie în centrul atenției.

Punn voia să-l întrebe mai multe, dar simțea că nu era momentul potrivit. Așa că hotărî să aștepte o ocazie mai bună.

Cei cinci se așezară din nou la lucru, concentrându-se pe raport. În cele din urmă, documentul era aproape finalizat, progresul ajunsese la 90%. Raportul trebuia trimis pe site-ul indicat de profesor, pentru că toate activitățile se desfășurau online.

Ora 19:00 sosise. Khing și Gina trebuiau să plece primele, pentru că aveau alte activități, așa că nu puteau lua cina cu cei trei tineri. Punn decise să comande niște bere la masă.

- În prezent, numărul de infectări cu Covid începe să scadă. Credeți că putem reveni la cursuri față în față de la începutul lunii viitoare?  întrebă Bee, în timp ce cei trei stăteau înăuntru și beau bere.


- Dacă nu mai sunt prea multe cazuri, cred că putem merge din nou la facultate, răspunse Punn.


- De fapt, încă sunt oameni infectați, doar că nu vor să raporteze. De asta cifrele nu mai cresc, zise Dare pe un ton calm.


- Și eu cred la fel. Poate că toți am avut Covid deja și nici nu am știut, doar că ne-am vindecat singuri, glumi Punn.


- Mai bine nu mai vorbim de Covid, doar auzindu-l mă stresez, spuse Bee hotărât, fiindcă situația făcea dificil să meargă în alte locuri de teamă să nu se infecteze.

- Ah, hai să vorbim despre Dare, zise Punn, întorcându-se spre el. Dare îl privi puțin surprins


- De ce?  întrebă Bee, nedumerit.


- Nu trebuia să-l iei pe Kaem, Punn?  interveni Dare, făcându-l pe Punn să se oprească.
- M-a sunat să-mi spună că prietenul lui îl duce acasă, răspunse Punn pe un ton răgușit. Dar, în loc să pară îngrijorat sau să-l întrebe mai multe, Dare izbucni într-un râs scurt.

- De ce râzi? întrebă Punn confuz.


- Râd de oamenii care nu-și dau seama de propriile sentimente, spuse Dare tare, apoi mai luă o înghițitură de bere.


- Vorbești ca și cum ai știi exact ce simte, replică Punn, încercând să-i plătească cu aceeași monedă. Dare însă își întoarse ușor capul și îl privi direct în ochi.


- Dacă n-aș ști ce simt, de ce aș face același lucru ca tine?  răspunse Dare, lăsându-l pe Punn fără replică pentru o clipă.

- Dar voi doi ce tot vorbiți acolo? Spuneți-mi și mie să înțeleg!  izbucni Bee. Dar Punn nici nu-l mai băgă în seamă, ci se apropie repede de Dare.


- Deci recunoști că îți place de Cake, chiar dacă abia l-ai cunoscut, nu?  întrebă Punn uimit.

Asta îl surprinse și pe Bee, care auzise. Prietenul lui abia dacă avusese contact cu vreo fată sau vreun băiat în toată perioada studenției. Știa doar că Dare avusese o iubită în liceu, dar se despărțiseră după ce intrase la facultate.

- Da, îmi place de Cake și nu-mi pasă de vreme sau de situație. Dacă-ți place de cineva, pur și simplu nu poți controla ce simți. Iar când mi-am dat seama de asta… probabil a fost din momentul în care s-a mutat cu prietenul lui, Ef, răspunse Dare pe un ton normal, amintindu-și de gelozia pe care o simțise atunci.

- Prietenul meu e foarte bărbat adevărat, știe să-și recunoască sentimentele direct, îl lăudă Bee. Apoi își întoarse privirea spre Punn.


- Spre deosebire de alții, care au pe cineva în minte, dar nu vor să recunoască, glumi el.

- Vorbești despre mine, nu?  se apăra imediat Punn.


- Nici măcar n-am zis numele tău, de ce te superi așa ușor?  continuă Bee în glumă. Dare zâmbi ușor, iar Punn nu mai avu ce să spună.


- Vorbeam de Dare, să știi, adăugă Punn, puțin iritat.

- Și ce ai de gând acum? O să-l tachinezi pe Cake?  întrebă Bee curios.


- Cred că voi continua să vorbesc cu el pe live. Deocamdată nu pot face mai mult. Știți bine, nu avem unde merge, putem doar să vorbim pe live-uri sau pe social media, răspunse Dare sincer, amintindu-și că erau încă în carantină și nu puteau călători.

- Ei bine, dacă pot să te ajut cu ceva, spune-mi. Cake e ca un frățior mai mic pentru mine, dar… Hei, abia acum îmi dau seama că îți plac băieții. Parcă fosta ta era fată?  își aminti Bee.


- Nu-mi pasă de gen. Dacă îmi place cineva, ignor restul, replică Dare.

Bee încuviință încet.


- Asta-i bine. Cake e un băiat bun, dar tatăl lui e cam posesiv și sever. Dacă chiar îți place de el, trebuie să știi că vei avea de înfruntat și asta, zise Punn cu un zâmbet.


- Adevărat, și nici nu știm încă dacă lui Cake îi plac băieții. Oricât de serios ar fi Dare, dacă lui Cake nu-i plac, n-o să meargă, spuse Bee realist.


- Tocmai de asta prefer să continui să vorbesc cu el mai întâi, răspunse Dare, iar Punn încuviință.


- Da, mai bine o iei ușor, îl aprobă Punn.

- Cât mai ai de gând să aștepți, câțiva ani? Sau aștepți să vină altcineva și să ți-l ia înainte?  spuse Bee, întorcându-se spre Punn.

Imediat primi un șut de la acesta.


- Înapoi la Dare, nu la mine, replică Punn scurt.

Dare își privi prietenul și îi aruncă un zâmbet discret, în timp ce Punn se ridică brusc.

- Unde mergi?  întrebă Bee curios.


- Îl sun pe Kaem, răspunse Punn, apoi ieși în grabă din casă pentru a da telefonul.