Introducere

CU AUTORUL CĂTRE CITITORI




Bună tuturor! 🌸 Nola aici, din nou, cu o poveste din setul polițiștilor. Romanul acesta face parte din aceeași serie cu „Domnule Comisar, nu fiți prea aspru cu mine”, unde îl regăsim pe Comisarul Thiar, cel care adoră să-l tachineze pe Comisarul Phuwin.

Thiar este un personaj care urăște angajamentele, un adevărat cuceritor care nu se oprește niciodată și plin de farmec. Este, fără îndoială, cel mai șugubăț și obraznic dintre toți protagoniștii pe care i-am scris până acum 😏.

Pe de altă parte, Micul Dragon nu e nici el genul care să se lase călcat în picioare 🔥. Împreună formează o pereche pe cât de încăpățânată, pe atât de pasională — un duel al voințelor și al inimilor.

Nu vă spun încă ce „steag” flutură comisarul Thiar 😉. Mai bine citiți și încercați să ghiciți voi înșivă!

Vă doresc tuturor lectură plăcută și să vă bucurați din plin de această poveste! 💖







INTRODUCERE




Sunetul muzicii răsuna puternic din difuzoarele uriașe 🎶, amestecându-se cu luminile neon multicolore care pâlpâiau și se reflectau pe podea. Aerul rece, pulverizat de aparatul de aer condiționat, își făcea treaba din plin pentru a le oferi clienților o senzație plăcută în „Hom Pha”, unul dintre cele mai renumite cluburi de noapte din provincia Chiang Rai.

Mirosul de alcool amestecat cu fumul de țigară plutea în aer, dar oamenii dinăuntru păreau să nu se sinchisească. La fel și grupul de polițiști de la secția Mae Sai, care rezervaseră zona VIP pentru a sărbători prinderea unuia dintre cei mai greu de capturat traficanți de droguri din țară - Ronnapop.

Această misiune avusese loc cu două luni în urmă, când echipa de investigații a secției Mae Sai colaborase cu unitatea antidrog a poliției din Chiang Mai pentru a-l urmări și captura pe acest traficant. Echipa fusese condusă de maiorul de poliție Thiar, căpitanul Phuwin, sergentul Look Phlap și caporalul Mangkorn - toți patru fiind acum prezenți în clubul de noapte.

- Nong Phlap, te simți bine?

- P’Mangkorn, cred că ar fi mai bine să plec acasă. Nu prea îmi place mirosul de țigară 🚬 - spuse Look Phlap.

- Atunci… vrei să te conduc eu? - întrebă Mangkorn, sergentul de poliție mai în vârstă, cu grijă în glas.

Însă toată lumea știa deja foarte bine că atunci când era vorba de Look Phlap, era de fapt vorba și de comisarul Phuwin - acel ofițer sobru, cu o gură poate prea aspră, dar cu gesturi care spuneau mai mult decât orice cuvânt.

- Este iubitul meu. Eu îl pot duce acasă, Mangkorn - răspunse ferm Phuwin.

- Iubit, spui? Așa, pe față și cu toată gura, domnule comisar? 😏 râse Mangkorn, tachinându-l.

- De fapt… e mai mult decât atât - adăugă Phuwin.

Nici nu era nevoie să rostească mai mult pentru ca sensul să fie limpede. Dacă nu era „soț”, atunci ce putea fi altceva? Phuwin, comisarul rigid, cel care la început părea gata să-l respingă pe tânărul Look Phlap, acum își schimbase complet atitudinea și comportamentul.

Mangkorn - sau sergentul major Mangkorn Phiawanich, un bărbat cu chip luminos, de 28 de ani - nu putu decât să râdă văzând reacțiile șefului său. Totuși, nu era ceva ce-l privea direct. Ca un om singuratic ce era, nu-i rămânea decât să-și ridice paharul 🍷 și să se ducă să danseze cu ceilalți.

Ca de obicei, prietenii lui erau răspândiți prin club.

Ochii mari, căprui-deschis, ai lui Mangkorn se mișcau atent, cercetând împrejurimile. Luminile difuze se amestecau cu întunericul din club, făcând vizibilitatea destul de redusă. Totuși, chiar și în semi-întunericul acela, cineva reușea să iasă în evidență cu o claritate izbitoare.

Un bărbat înalt de 1,92 metri, care dansa ușor nu departe de el, atrăgea toate privirile. Zâmbetul său fermecător se revărsa asupra fetelor care se apropiau, cucerindu-le imediat. Cine altcineva putea fi atât de șarmant, dacă nu…

Comisarul Thiar - sau maiorul de poliție Thiartha Phiromsomron, un bărbat chipeș de 34 de ani, ofițer de investigații speciale la secția de poliție Chiang Mai, venit special la Chiang Rai pentru acest caz important.

- Mă invidiezi, nu-i așa? întrebă el, tocmai după ce se scuzase în fața fetelor și se apropia direct de colegul său mai tânăr.

- Eu nu sunt atât de „hot” ca domnul comisar… răspunse Mangkorn zâmbind.

- Data viitoare îți dau eu câteva trucuri 😉. Îți garantez că vei pleca acasă cu cineva. - îi făcu cu ochiul Thiar.

- Nu, mulțumesc, nu am nevoie - răspunse Mangkorn.

Căci, oricâte „trucuri” ar exista, nu se puteau compara niciodată cu frumusețea naturală… Nu avea rost să concurezi cu norocul și cu ADN-ul cuiva.

Mangkorn trebui să recunoască în sinea lui, în tăcere, că nu prea avea nimic cu care să se compare cu bărbatul din fața lui.

Thiar avea trăsături atât de frumoase și bine definite încât era imposibil să-ți iei privirea de la el. Sprâncenele groase, arcuite ca un arc de arc 🏹, îi scoteau în evidență ochii negri, plini de magnetism. Privirea sa jucăușă, combinată cu zâmbetul provocator de pe buzele perfect conturate, putea să facă pe oricine să-i tresară inima.

Mangkorn, în schimb, era doar un simplu polițist. Chipul lui era blând, trăsăturile line și delicate îi dădeau un aer plăcut. Sprâncenele subțiri și bine conturate se potriveau cu fața sa rotundă și luminoasă, care ascundea o dulceață aparte, ușor de îndrăgit. Poate că cea mai frumoasă parte a sa erau buzele subțiri, arcuite, într-o nuanță naturală de roz pal 🌸.

- Phu a plecat deja? întrebă Thiar.

- Da, l-a dus pe Nong Phlap acasă - răspunse Mangkorn.

- Ei bine, odată ce ai o soție, nu te mai dezlipești de ea… De asta nu vreau eu să mă însor 🤨 - spuse Thiar, râzând în colțul gurii.

- Cum ați spus? - întrebă Mangkorn, încruntându-și sprâncenele frumos conturate, neînțelegând pe deplin.

- Nu vreau să am legături. Nu e libertate - răspunse Thiar simplu. Ușor de înțeles: ținea prea mult la libertatea lui și nu-i plăcea să fie legat de cineva. Sau, spus mai direct, era un cuceritor care nu știa să se oprească.

- Domnule comisar, chiar nu vreți să fiți cu cineva? - întrebă Mangkorn, curios.

- E suficient să am aventuri de-o zi, tu nu crezi? - zâmbi Thiar, cu acea nonșalanță specifică lui.

Așa era el. O sută de oameni, o sută de gânduri… nu putea să judece pe cineva doar pentru felul său de a fi. Mangkorn nu făcu decât să încline capul în semn de acceptare, gândindu-se că ar fi mai bine să plece. Dar, imediat ce spuse asta, cineva se oferi să-l conducă.

- Te duc eu. Pari cam băut - spuse Thiar.

- Domnule comisar, sunt bine. Mai rămâneți și distrați-vă. - Mangkorn refuză politicos.

- Eu nu sunt beat - insistă Thiar, zâmbind provocator.

Sergentul tânăr rămase ferm pe poziție.

- Încep să nu mă mai distrez… Hai să mergem, tu - spuse Thiar, ridicându-se.

- Dar eu… încercă Mangkorn să răspundă, însă nu apucă să-și termine vorba, fiind tras brusc de ofițerul cu grad mai mare.

Totuși, un bărbat isteț ca Mangkorn își dădu seama imediat, după privirile fetelor de la mesele din jur, că… era clar: Thiar încerca să scape de ele. A fi chipeș, se pare, venea la pachet și cu bătăi de cap.

- Uf… aerul de afară e mult mai bun decât înăuntru - suspină Thiar, odată ieșiți din club.

- Adevărat, domnule comisar. Cerul e senin în seara asta - răspunse Mangkorn.

Și chiar așa era. Deși trecuse deja de miezul nopții, apropiindu-se de ora unu, împrejurimile erau liniștite și pustii. Totuși, pe cerul senin se vedeau clar stelele ✨, iar o adiere rece trecea ușor printre ei.

Dar chiar în timp ce polițiștii se îndreptau spre parcarea largă, dintr-odată o motocicletă apăru cu viteză, îndreptându-se direct spre ei 🏍️. Conducătorul era îmbrăcat complet în negru, din cap până-n picioare, iar fața îi era acoperită în întregime. Nimeni nu observase apropierea lor…




Bang! Bang! 🔫




- Hei! Domnule comisar, aveți grijă! strigă Mangkorn cu voce puternică.

Motocicleta nici măcar nu se opri; doar încetinise puțin înainte ca două focuri de armă consecutive să răsune în noapte. În câteva secunde, atacatorul ridică din nou pistolul, trase încă o dată și apoi tură accelerația, dispărând în clipa următoare, ca și cum s-ar fi evaporat.

- Comisar Thiar! strigă Mangkorn, alergând spre el.

- Țineți-vă bine, domnule! - îl încurajă el, încercând să-și păstreze calmul.

- La naiba! Comisarul a fost împușcat! - strigă disperat sergentul mai tânăr.

Ochii i se măriră de șoc, iar inima îi bătea haotic, fără ritm, în fața acelei situații neașteptate 😱. Acum știa doar un singur lucru: trebuia să-și ducă superiorul cât mai repede la spital 🏥.




Spital Privat 🏥




Vestea că fiul ei fusese ținta unui atentat ajunse repede la urechile doamnei Parada, mama comisarului Thiar, soția generalului de poliție Parinya, adjunctul inspectorului general al Poliției Naționale și tatăl lui Thiar.

Acum, doamna Parada se afla în salonul spitalului, privindu-și cu grijă fiul cel mai drag, care, în ciuda situației, nu părea deloc doborât. Chiar dacă era ușor ușurată că glonțul nu atinsese organe vitale, neliniștea nu dispăruse cu totul. Doctorii îi spuseseră deja că brațul stâng al lui Thiar nu avea să poată fi folosit normal timp de una-două luni.

Zona atinsă fusese partea superioară a brațului stâng. Din fericire, doar unul dintre cele două gloanțe îl străpunsese, iar în acele clipe critice, Thiar reușise să-și păstreze sângele rece și să-și miște trupul instinctiv, ferindu-se. Nu căzuse inconștient.

- Încă mai zâmbești, Chier dragă… spuse mama lui, cu ochii plini de îngrijorare.

- E departe de inimă, mamă - răspunse el, încercând să o liniștească cu un surâs.

- Tu vorbești ușor… dar eu aproape am murit de îngrijorare 😥 - spuse doamna Parada, cu vocea tremurândă.

- Nici nu trebuia să veniți, mamă. Peste două zile mă întorceam oricum la Chiang Mai - spuse Thiar.

Dar unde să se mai întoarcă acum? Peste două zile ar fi trebuit să plece conform planului, însă incidentul acesta îi dădea totul peste cap și probabil îi va amâna întoarcerea cu mai multe zile.

- Nu trebuie să vă faceți griji pentru mine - adăugă el.

Doamna Parada își scutură ușor capul la încăpățânarea fiului ei, care încă mai găsea puterea să facă glume și să afișeze acel aer obraznic, specific lui. Atât tonul, cât și expresia plină de nonșalanță îi aminteau perfect de porecla lui - „Comisarul Viclean” - , un bărbat cuceritor și șiret, care nu-și ascundea deloc firea.

- Ți-a căzut steaua, Chier… - oftă ea.

- Iar începeți cu norocul și stelele, mamă… - mormăi el.

- Și nu e adevărat, poate? Asta e a câta oară anul ăsta, hă? - spuse doamna Parada cu voce plină de reproș.

Thiar nu putu decât să-și scuture capul la auzul acelorași cuvinte repetate. Pentru el, toate astea erau fleacuri lipsite de sens. Nu exista nicio dovadă științifică 🧪 că micile accidente care i se întâmplaseră, inclusiv cel de acum, ar fi avut legătură cu „norocul căzut”.

- De ce nu mă crezi, Chier? Gândește-te puțin… La începutul anului ai căzut pe scări și ți-ai rupt piciorul, ai ajuns cu el în ghips. Apoi te-ai mai tăiat cu cuțitul, te-ai lovit cu tot felul de chestii. La jumătatea anului a fost și mai rău: te-a acroșat o mașină 🚗. Și acum? Ai fost împușcat! - spuse doamna Parada, ridicând vocea.

- Au fost doar niște accidente, mamă… răspunse Thiar.

Căzuse pe scări fiindcă era beat, nu avea nicio scuză. Tăieturile cu cuțitul erau din neatenție. Accidentul de mașină se întâmplase pentru că în loc să se uite pe drum, se uita la sânii unei femei 😅. Iar de data asta… încă nu știa ce se ascundea în spatele atacului.

- Nu vreau să aud scuze. Trebuie să-ți rezolvi karma, așa cum a zis ghicitoarea 🔮 - insistă mama lui.

- Și ce-a mai spus? întrebă el, vizibil iritat. Pentru el, toate astea erau o absurditate; ghicitorii nu făceau decât să profite de credulitatea oamenilor.

- A zis că, dacă nu-ți îndrepți karma, ai putea sfârși rău.

- Cum adică? ridică sprânceana Thiar, mai sceptic ca niciodată.

- Trebuie să te căsătorești 💍 răspunse mama lui fără să clipească.

- Mamă, nu mai vorbiți prostii! spuse el, vizibil exasperat.

- Vorbesc serios - spuse doamna Parada.




Toc, toc, toc 🚪




Cearta dintre mamă și fiu continua, dar discuția lor aprinsă fu întreruptă de bătăile în ușă. În salon intră sergentul major Mangkorn, venit să-și viziteze superiorul și aducând și câteva informații noi.

- E… eh… s-sărut mâna, doamnă spuse Mangkorn, surprins.

Nu se așteptase deloc să o întâlnească pe doamna Parada aici. Știa deja cine erau părinții comisarului Thiar, dar să dea nas în nas cu ea îl luă pe nepregătite.

- Nu-ți face griji, dragul meu. Îți mulțumesc din suflet că l-ai salvat pe Chier 🙏 - îi spuse doamna Parada, cu o privire caldă.

- N-a fost nimic… Dar domnul comisar este bine, nu-i așa? întrebă Mangkorn cu voce plină de grijă.

- Mai bine decât bine - răspunse ea, iar Thiar, nici acum în patul de spital, nu se putu abține să nu afișeze acel zâmbet fermecător al lui 😏.

- Am trimis oamenii să verifice camerele de supraveghere din zonă. Numărul de înmatriculare al motocicletei nu se vede, dar silueta se distinge cât de cât. O să pun pe cineva să investigheze în continuare - raportă Mangkorn, după o zi întreagă de cercetări.

- Îți mulțumesc mult, dragul meu 🙏 - spuse doamna Parada.

Dar, firește, nu se lăsă până nu întoarse discuția la subiectul anterior.

- Chier, ascultă-ți mama. Ghicitoarea a spus că trebuie să te căsătorești ca să-ți schimbi destinul. Soția ta trebuie să fie cineva născut pe luni, 13 octombrie, iar în nume și prenume să aibă litera „R”.

Când auzi asta, comisarul izbucni într-un hohot de râs 🤭. Trebuia să-i mulțumească oare acelei ghicitoare nebune că dăduse indicii atât de precise? Dacă ar fi lăsat totul în ceață, mama lui l-ar fi putut forța să se căsătorească cu oricine!




Născut pe luni, 13 octombrie.

Și cu litera R atât în nume, cât și în prenume…

Era o nebunie curată! De unde ar putea găsi cineva o persoană care să corespundă exact condițiilor absurde ale ghicitoarei? Ar trebui să răstoarne tot pământul ca să o găsească. Asta era o situație în care chiar și mama ar fi trebuit să ridice steagul alb și să renunțe.

Însă cel care asculta în tăcere, Mangkorn, nu înțelegea prea bine ce discuta doamna Parada cu comisarul.

Și totuși…

Mâna lui albă ridică încet buletinul de identitate din portofel, doar ca să-l verifice. Ochii îi alunecară rapid peste datele scrise acolo.

La naiba! La naiba cu adevărat! 😱

Fața i se albise complet. Înghiți în sec și, cu o mișcare grăbită, băgă actul de identitate înapoi la loc. Dar, din pricina panicii, acesta îi scăpă din mână și căzu pe podea.

Iar în acel moment…




Doamna Parada, femeia cu inimă bună, se aplecă imediat și ridică actul de identitate căzut. Și, cu o curiozitate pe care nu o putu stăpâni, își lăsă ochii să alunece rapid peste datele scrise acolo. Pupilele i se dilatară, ochii i se măriră cât niște ouă 🍳, iar vocea îi răsună clar și puternic:

- Domnul Mangkorn Phriawanich, născut pe 13 octombrie. Atât în nume, cât și în prenume are litera „R”!

Mai rămăsese doar o singură întrebare…

- Mangkorn, dragul meu, tu te-ai născut într-o zi de luni, nu-i așa? întrebă ea cu intensitate.

Bărbatul, care până atunci stătuse cu capul plecat, neîndrăznind să ridice privirea, nu avu încotro. Își înălță ochii încet și dădu ușor din cap, confirmând.

- Chier, trebuie să te însori cu Mangkorn! declară ea cu fermitate.

- Cum ați spus, mamă?! izbucni comisarul, șocat.

- Trebuie să te căsătorești cu Mangkorn! repetă doamna Parada, fără să dea înapoi.

- Nu mă însor! ❌ răspunse Chier, ridicând vocea cu încăpățânare.