Capitolul 11 – Animale de companie🔞

Dean oftă în timp ce conducea spre casa logodnicei sale. Venise aici la cererea mamei lui, deși să-i spui cerere era cam înșelător — mai degrabă trebuia să vină, pentru că tocmai fusese mustrat de ea că era prea absorbit de muncă și nu acorda atenție miresei însărcinate cu copilul lor. Dean știa că poate nu era cel mai bun partener, dar în ultima vreme răufăcătorii deveniseră neobișnuit de activi. Cazul de la pubul Black Cove era încă în desfășurare, iar ieri fusese din nou un jaf la banca Nikoton 💣.
Pe punctul de a se confrunta cu liderul bandei în calitate de Commander Joe, Dean încercase să-și folosească telepatia. Totuși, nu obținuse nimic, pentru că liderul era într-o stare de frenezie.

- Poftiți, intrați.

Dean încuviință din cap, închise portiera și o urmă pe servitoarea familiei. I se părea ciudat, fiindcă, de obicei, Ally ieșea să-l întâmpine și să-l ia de braț, ca să intre împreună în casă.

- Unde e Ally?

- Domnișoara încă se pregătește sus, răspunse servitoarea.

- Dar mi-a spus că e gata, replică Dean. Avea de gând să o scoată la cină și să petreacă timp împreună ca un cuplu. Înainte să ajungă, primise deja un mesaj de la Ally că era îmbrăcată și îl aștepta.

- Ăăă… Înainte ca servitoarea să-și termine vorba, doi majordomi intrară aducând cutii mari și pungi cu diverse sigle de branduri de designer.

- O altă livrare? întrebă servitoarea, iar cei doi bărbați dădură din cap afirmativ.

La început, Dean nu acordă prea multă atenție, știind că Ally era o mondeniă care iubea să cheltuie bani pe asemenea lucruri. Dar apoi văzu buchetul de trandafiri mov intens pe care unul dintre majordomi îl ținea în mână 🌹. Semăna leit cu trandafirii pe care Ally îi primise când era în spital.

De data aceasta, însă, Dean observă un mic carton auriu atârnat de buchet.

Literele KZ, scrise grăbit, îl făcură să nu-și mai poată stăpâni curiozitatea.

- Cine a trimis aceste cadouri logodnicei mele? întrebă el, observând cum majordomii și servitoarea își aruncau priviri neliniștite.

- Aduceți-mi buchetul acela.

- Ăăă, e pentru domnișoară, spuse servitoarea, chipul ei începând să trădeze neliniște 😰. Știa de zile întregi că Ally primise cadouri fastuoase de la cineva și înțelesese că tânăra începuse să dezvolte sentimente pentru proprietarul acelor daruri, aproape uitând că era însărcinată cu bărbatul aflat chiar în fața ei…

Citindu-i expresia de pe chip, Dean, copleșit de neliniște, își folosi involuntar puterile psihice pentru a o constrânge pe servitoare să ia buchetul din mâinile majordomului. Până să-și dea seama ce se întâmplă, buchetul era deja în mâinile tânărului soldat.

- Alano Ay Kuche.

Dean își încleștă dinții, fălcile încordându-i-se după ce citi numele de pe cartonul auriu.

- Dean!

Ally, purtând o rochie albastră care îi complimenta pielea albă, trase un oftat de șoc și se repezi pe scări, smulgând buchetul din mâinile lui Dean 😧.

Motivul pentru care coborâse atât de târziu era că, cu doar câteva minute mai devreme, Alan îi trimisese un ceas de lux, împodobit cu diamante. După ce terminase de aranjat, Ally uitase complet că îl aștepta pe logodnicul ei. Luase cutia cu ceasul în camera ei și stătuse acolo, admirând-o fericită.

- Domnul Alan chiar are gusturi bune. Totul e exact ce mi-am dorit sau ce-mi place. N-am crezut vreodată că va trimite și alte cadouri, și cu atât mai puțin mă așteptam să apari chiar acum, Dean.

Tânărul soldat simți un val de furie. Nu se simțise niciodată atât de prost până atunci 😠.

- De ce ți-a trimis Alan cadourile astea, Ally?

Frumoasa fată făcu semn majordomilor și servitoarei să ducă totul sus, înainte să se întoarcă spre Dean ca să răspundă.

- Ăăă, domnul Alan… e unul dintre cei care s-au îndrăgostit di mine.

Dean privi femeia, strângându-și pumnii cu putere. Nu înțelegea de ce un val de emoții i se ridica din piept până în stomac. Nu înțelegea de ce simțea brusc că devine posesiv cu această femeie… dar rămase tăcut.

- El doar nu poate accepta că eu… că urmează să mă căsătoresc cu tine, atât.

Ally zâmbi strălucitor 😏. Nu era prima oară când îi spunea lui Dean că un alt bărbat o curta. La începutul relației, menționa adesea asta doar ca să-i observe reacția, dar Dean răspundea mereu cu indiferență. Niciodată nu funcționase. Totuși, de ce părea atât de furios acum? Fata zâmbi în sinea ei: în sfârșit părea că reușise să cucerească inima acestui soldat.

- Dă-i totul înapoi.

- De ce? Zâmbetul lui Ally dispăru pe loc. Mâna care îi mângâiase ușor brațul musculos prin cămașă se înțepeni. Dean observă ceasul strălucitor, cu diamante, pe încheietura ei suplă și îi apucă îndrăzneț mâna pentru a-l privi.

Ochii lui albaștri se fixară pe cadranul ceasului, unde văzu gravate literele KZ ⌚.

- Scoate-l și dă-i-l înapoi chiar acum, Ally.

- Nu! Ce-i cu tine, Dean? Nu mă forța! Ea își smuci brațul și trase ceasul mai aproape de ea, posesivă. Ce avea oare celălalt bărbat, de îi dăruia asemenea cadouri scumpe? Iar Dean? El era cel care trebuia să suporte toanele ei violente și criticile aspre. De ce trebuia să fie călcat în picioare mereu așa?

Dean simțea cum i se aduna o frustrare uriașă, în timp ce Ally își certa logodnicul fără nicio reținere 😠.

- Îmi pare rău pentru asta.

Vocea blândă și sonoră îl făcu pe Dean să încremenească. Ally privi peste umărul lui Dean și trase aer cu zgomot, punându-și mâna la piept, surprinsă și încântată, când bărbatul pe care îl invitase în repetate rânduri la ceai venise să o vadă chiar azi. Totuși, în sinea ei regreta că apăruse într-o zi atât de nepotrivită.

Ceea ce ea nu înțelegea era că Alan alesese, de fapt, ziua perfectă!

- De ce te bagi la logodnica mea? întrebă Dean imediat, făcându-l pe Alan să zâmbească mulțumit 😏.

- Ce vrei să spui?

- Tu i-ai trimis cadourile lui Ally.

- Și de ce să nu-i pot trimite cadouri viitoarei tale soții, Dean?

- Voi doi vă cunoașteți? interveni Ally, observând cu atenție vorbele și atitudinea lor unul față de celălalt.

Dean clătină din cap, dar Alan răspunse:
- Da.

- Nu, negă Dean, în timp ce un val de neliniște i se strecura în inimă. Nu avea idee ce plănuia acest bărbat.

Alan chicoti ușor, apoi se întoarse spre Dean:
- De ce să minți? Nu vrei ca logodnica ta să știe că noi doi…

- Taci! Dean își ridică mâna, arătând direct spre chipul frumos al lui Alan.

Fata, care stătea în spatele lui, se arătă nemulțumită de comportamentul soldatului față de domnul Alan.

- Dean, nu fi nepoliticos cu musafirul nostru.

- El nu e un musafir. Nu merită nicio ospitalitate! izbucni Dean, furios 🔥.

Ally stătea acolo, aruncând priviri când la domnul Alan, când la logodnicul ei, ca și cum cei doi ar fi avut vreun conflict în trecut. Dar, când își deschise gura să întrebe, nu găsi cuvintele și rămase doar să privească în tăcere.

- Dean.

- Nu-mi rosti numele!

Tânărul soldat realiză că își pierdea cumpătul, dar nu se putea opri să nu reacționeze cu furie 😠.

- Și atunci cum să te strig, Dean? Sau ar trebui să te numesc după relația noastră?

Obrajii îi ardeau. Privirea i se opri pe zâmbetul rece, de gheață, de pe chipul perfect sculptat, înainte să-i smucească brațul lui Alan, târându-l afară din casă. Ally încercă să alerge după el, dar când întâlni privirea lui Alan, se întoarse brusc și merse drept spre scara în spirală, simțind că ar fi mai bine să se închidă în camera ei o oră sau două.

Dean îl trase furios pe Alan spre grădina cu flori a conacului Bushé. Când ajunseră la o bancă, îl împinse pe bărbatul înalt să se așeze, apoi se așeză peste el, călărindu-l.

- Ce crezi că faci? Dean îi smuci gulerul, iar părul prins al lui Alan se desfăcu, lăsând șuvițele să-i cadă în jurul feței bine conturate 🌑.

Alan nu răspunse, ci doar zâmbi rece, ca de obicei. Îi plăcea să-l vadă pe acest bărbat reacționând atât de agresiv; îi făcea inima amorțită până atunci să tresară inexplicabil. Mâna lui palidă se ridică să-i mângâie trăsăturile ascuțite ale lui Dean și, pentru o clipă, uită de cuvintele răutăcioase pe care intenționase să i le spună.

- Încă te mai gândești să te însori? Fata aia nu-ți e deloc loială.

Tânărul simți un val de rușine și frustrare pentru că fusese tulburat atât de ușor. Își strânse mâna într-un pumn, iar lacrimi limpezi i se rostogoliră din ochii albaștri, lăsând urme pe chipul lui frumos 😢.

- De ce plângi, Dean?

- Nu plâng, insistă soldatul cu fermitate. Îi dădu drumul gulerului scump al celuilalt și își șterse lacrimile rușinoase de pe față. Nu te mai băga în familia mea.

- Ești hotărât să te căsătorești cu ea, nu-i așa?

- Da, o aleg pe Ally.

Cuvintele precise, rostite de pe buzele lui ușor roșiatice, îl făcură pe Alan să ridice ușor o sprânceană.

- De ce ești atât de sigur? întrebă el, apropiindu-se ca să-i cuprindă delicat chipul frumos al lui Dean 💔.

- Nu poți să mă alegi pe mine, Dean? Îți pot da totul, inclusiv o viață de libertate.

Tânărul își strânse buzele, refuzând să privească pe cineva care îi zdruncina mereu cele mai adânci sentimente.

- Te urăsc mai mult decât orice, Alan. Mai degrabă aș fi cu Ally decât să îndur să fiu cu tine.

Alan zâmbi slab, iar în ochii lui Dean acel zâmbet putea părea viclean. Dar cine putea înțelege că era doar reacția după ce Alan gustase pentru prima dată amăreala amestecată cu dulceață pe vârful limbii lui? 😔

- Leo.

La auzul numelui, o siluetă ascunsă sări jos de undeva de sus. Cu pași ușori și abilități de asasin șlefuite ani întregi, Dean nici nu-și dăduse seama că nu era singur cu Alan. Tânărul scoase pumnalul pe care îl purta mereu, iar ochii lui albaștri, luminoși, se fixară asupra bărbatului masiv, care emana o aură de moarte.

Alan zâmbi și trase voalul care îi acoperea chipul, dezvăluind un chip frumos și ochii galben-aurii.

Bărbatul îngenunche în fața lui Alan, asemenea unui câine care-și așteaptă comanda de la stăpân 🐺.

În timp ce Dean căuta o cale de scăpare, nu putu să nu gândească că bărbatul numit Leo nu era chiar atât de diferit de el însuși…

Alan nu-l lăsă pe tânărul soldat pradă incertitudinii pentru mult timp; brațele lui lungi ridicară fața lui Leo înainte să-i sărute cu dragoste buzele întunecate, strecurându-și limba înăuntru 💋.

Dean rămase nemișcat, privind acea scenă în tăcere, înainte ca Alan să se desprindă și să-i zâmbească din nou.

- Acesta este Leo, mâna mea dreaptă. Știai că a fost odată unul dintre cei mai buni asasini din lume? spuse Alan, mângâind părul întunecat al lui Leo, care stătea îngenuncheat.

Dean pufni disprețuitor. Oare cineva ca Alan avea nevoie de o mână dreaptă? Doar el singur era destul de ticălos.

- Și, pe lângă faptul că e un mare ucigaș, e și grozav la sex. Tu nu te poți compara, Dean.

La aceste cuvinte, tânărul soldat simți brusc că nu mai putea respira ușor. Privirea i se opri asupra bărbatului inexpresiv care stătea la pământ, iar pumnii i se strânseră cu putere.

- Și ce dacă? strigă Dean. Nu-mi pasă cu cine te culci. Nu-mi pasă dacă ai o mână dreaptă, o mână stângă sau un picior drept și unul stâng. Nu contează, Alan! Nu contează!

Frumosul bărbat își opri imediat mângâierile prin părul lui Leo.

- Ah, da? Chiar nu simți nimic?

- Da, te urăsc, Alan. Nu te voi alege niciodată.

La acele cuvinte, chipul frumos al lui Alan se întunecă. Îl împinse pe Leo cu fața la pământ, apoi îi rupse cămașa neagră, dezvăluind un piept musculos, marcat de cicatrici și un tatuaj cu o cruce — simbolul bandei Sirienilor.

- Asta e opera mea, mărturisi Alan cu ușurință, privind spre Dean. I-am ucis pe toți. Niciunul n-a scăpat, în afară de Leo. Ești mulțumit că sunt morți? De acum, în Deacon City nu vor mai exista bande de traficanți de oameni.

Pentru că Alan nu se îngrijise niciodată de nimeni, nu-și dădea seama cât de mult tânjea după laudele lui Dean…

- Brutal! Nu aveai autoritatea să faci asta; orașul ăsta are legi!

- Ce bătaie de cap…

Dar, pentru că nu obținuse ce voia, degetele lui lungi sfâșiară brâul bărbatului întins cu fața în jos.

- Ce faci? Oprește-te!

Alan îl ignoră și își folosi puterile pentru a-l imobiliza pe Dean. Pumnalul pe care tânărul soldat îl ținea se prefăcu în praf, purtat de vânt. Dean se zbătu să se elibereze din câmpul de energie care îl învăluia, dar era inutil. Fu forțat să stea jos, cu capul blocat, obligat să privească înainte 😰.

Alan îi rupse hainele lui Leo în bucăți, apoi își folosi un deget subțire pentru a-i atinge buzele. Leo își înfășură limba în jurul celor două degete, umezindu-le. Alan își retrase degetele și le înfipse în deschiderea strâmtă a lui Leo.

Leo îl înjură murdar, dar Alan își mișcă mâna și mai repede, smulgându-i un geamăt răgușit.

- Tânăr Stăpâne… Tânăr Stăpâne…

- Ce vrei, Leo? Alan îi șopti la urechea roșie ca focul.

- Îți vreau pula, Tânăr Stăpâne, spuse Leo fără rușine. Își încleștă dinții, în timp ce trupul puternic i se zbătea dedesubt, ca o cățea aflată în călduri 🐺🔥.

Alan îi mușcă tare urechea roșie, apoi privi în jos, un zâmbet crud arcuindu-i buzele roșcate.

- Chiar o vrei? vocea lui profundă torcea sugestiv.

- Da, te vreau în mine… uhhh, ahhh…

- Și apoi? Alan i se înfipse cu toată lungimea într-o singură mișcare brutală. Dimensiunea era atât de copleșitoare încât Leo aproape că leșină.

Dean, între timp, stătea acolo, mușcându-și buza, încercând să înăbușe căldura ce i se ridica în trup și furtuna de emoții care îl copleșeau 😖.

- Mai tare, Tânăr Stăpâne! Mai repede! Ahhh, uh, oh… mai adânc, Tânăr Stăpâne! țipă Leo, înainte să primească un sărut profund și pasional ca răsplată 💋.

Dean privea scena care se desfășura în fața lui cu invidie, încercând să înghită nodul din gât. Alan părea complet absorbit de răspunsurile celuilalt bărbat. Cei doi făceau dragoste cu pasiune pe iarbă, acțiunile lor intense și neînfrânate. Dean își închise ochii, refuzând să privească, dar tot putea auzi respirația lor sacadată, gemetele continue și cuvintele obscene 😣.

- Ești o târfă, Leo, spuse Alan, plesnindu-i tare fesele ferme.

Dean simți cum un val de căldură îi străbătu întregul trup. Sunetele împreunării lor nu făceau decât să-i intensifice starea.

- Sunt o târfă doar pentru tine, stăpâne, spuse Leo, urcând peste Alan și desfăcându-și larg picioarele. Începu apoi să-și miște șoldurile în sus și în jos, legănându-și fesele fără rușine, expunând pentru Dean coapsele lui palide, strânse și ferme.

- Pula ta e atât de mare. Ahhh, ahh… îți place? Da, poziția asta… îți place, stăpâne?

Opriți-vă!

Dean strigă în tăcere, în inima lui 💔. Nu făcuse niciodată așa ceva, nu îndrăznise să rostească asemenea cuvinte murdare în timp ce făcea dragoste. Cel mult, se lăsase purtat de pasiune cu câteva gemete.

Alan părea să se bucure de trupul lui Leo, dar văzându-i exhibiția nerușinată, o furie mistuitoare se aprinse în el, de nestăpânit.

- Băiat bun.

Alan își trecu limba peste buze, apoi privi satisfăcut chipul înroșit al lui Dean.

Când totul se termină, Leo se prăbuși pe pământ, trupul zvâcnindu-i în timp ce elibera un torent de fluide fierbinți, apoi chiar și puțină urină, pe propriile coapse, prăbușindu-se într-o epuizare extatică 😵‍💫.

Alan își retrase penisul erect din trupul moale al lui Leo, apoi se apropie de bărbatul care stătea îngenuncheat, cu ochii închiși.

Pfff!

În clipa în care partea superioară i se eliberă, Dean scuipă în fața lui Alan. Ochii lui albaștri ardeau de furie 🔥.

Alan îl ignoră, folosindu-și mâna pentru a-i frământa brutal zona intimă, în timp ce râdea.

- Ești tare.

Dean își coborî privirea, blestemându-și membrul încăpățânat.

- Ia-ți mâinile murdare de pe mine.

- De ce? întrebă Alan, mâna lui continuând explorarea intruzivă, strângând și mângâind brutal carnea tânărului soldat.

Dean își încleștă dinții, refuzând să lase plăcerea și parfumul amețitor al lui Alan să-l învingă. Văzând expresia chinuită a lui Dean, nasul perfect sculptat al lui Alan se încreți iritat.

Îi apucă bărbia, ridicându-i capul ca să-i prindă privirea:

- De ce te împotrivești? Strigă. Geme. Fă-o ca Leo.

- Nu mă compara cu animalul tău de companie, Alan! strigă Dean, o idee bruscă fulgerându-i prin minte. Un zâmbet ușor, batjocoritor, îi încolți pe buze. Nu m-aș fi gândit niciodată că cineva ca tine ar putea fi atât de patetic. Ai făcut asta cu Leo ca să mă provoci, nu-i așa?

Alan tăcu…

- Să-ți spun ceva: chiar dacă ai găsi o sută, o mie de oameni exact ca mine să facă asta, nu mi-ar păsa. Nu am nevoie de tine. Cineva ca tine nu va primi niciodată de la mine altceva decât ură.

De data aceasta, Alan nu mai văzu nicio urmă de slăbiciune în ochii lui Dean Meredith. Și asta îl șocă.

- Pleacă.

Alan se ridică de bunăvoie și se duse să ridice trupul abia respirând al lui Leo. Aruncă o ultimă privire spre soldat, dar Dean își întorsese privirea în altă parte. Când cei doi dispărură odată cu lumina, ceața ușoară care acoperise atmosfera se risipi și ea. Dean înțelese că fusese o barieră creată de Alan pentru a împiedica intrușii să intervină.

- Ești cu adevărat ticălos, tânărul se prăbuși pe iarbă, trupul începându-i să se miște din nou liber.

- Ești cu adevărat malefic, Alan! Rău! Ha-ha! râdea el, cu un sunet aproape nebunesc. Cum ai putut să-l aduci pe idiotul ăla aici și să faci asta în fața mea? Ești dincolo de a fi om! Cum ai putut să faci asta în fața mea, ha? Gunoiule! Decăzutule! Pervertitule! Vă împerecheați ca niște câini murdari! Ha-ha! Câini murdari e termenul perfect pentru voi doi! Ha-ha-ha! 🐺🔥

- Dean, ce-i cu tine? strigă Ally către logodnicul ei, care se rostogolea pe iarbă, în grădina cu flori. Alergă să-l sprijine și văzu că Dean râdea necontrolat, cu lacrimi curgându-i șuvoaie pe obraji 😢.

- Nu are deloc un punct sensibil? îl întrebă Frederick indirect pe stăpânul său, după ce intră în cameră și găsi mai multe trupuri neînsuflețite zăcând în bălți de sânge.

Alan își aprinse o țigară și trase adânc, fără să răspundă la întrebare. Părea că lordul trecuse prin ceva profund traumatizant, iar cei responsabili de starea lui erau, fără îndoială, Dean Meredith sau Commander Joe.

Chipul lui frumos era mai încordat decât fusese vreodată. Frederick îl observă și se gândi la trecutul întunecat, reflectând în tăcere asupra faptului că iubirea putea fi teribil de crudă, chiar și cu cineva atât de lipsit de inimă ca Lord Alan 💔.

Se îndreptă apoi spre barul mic din cameră, pregătind niște ceai fierbinte.

- Nu vreau ceai, spuse Alan, făcându-l pe bătrân să se oprească imediat.

- Pregătește-i o băutură, Frederick, adăugă Alan, stingând țigara în scrumieră înainte să-și dea jos pelerina și să tragă deoparte perdelele albe, urcând pe patul cu baldachin, unde Leo se zbătea în agonie.

- Desigur, my lord, aprobă Frederick, și se întoarse la bar ca să pregătească băutura, în timp ce gemetele jalnice răsunau în cameră. După ce termină, îl chemă pe celălalt majordom să curețe petele de sânge și să ridice trupurile fără viață împrăștiate pe podea.

Bătrânul aruncă o ultimă privire prin cameră, verificând ordinea, apoi oftă văzând siluetele încolăcite de pe pat. Părăsi încăperea, lăsându-și stăpânul iubit să aibă din nou puțin timp privat.

Alan se retrase din Leo, îmbrăcându-și halatul. În ultimele zile fusese ușor iritat și furios, găsind totul deranjant. Dacă Leo n-ar fi fost un vârcolac cu un trup mai rezistent decât al unui om obișnuit și dacă nu s-ar fi aflat într-o stare de dorință intensă, probabil ar fi pierit încă din prima zi în care trebuia să suporte emoțiile lui Alan 😰.

- My lord… o voce răgușită se strecură de pe buzele tumefiate ale lui Leo.

- Ce e?

- Mă poți mușca?

Alan își încruntă sprâncenele. Sexul dintre ei, dincolo de ciocnirile brutale ale trupurilor, săruturile fierbinți și mângâierile pielii lui bronzate și netede, nu implicase altceva. Nu lăsase niciodată o mușcătură, un semn al iubirii, pe nimeni. Singura persoană cu care făcuse asta fusese Dean… iar Leo nu aflase niciodată despre asta.

- Dacă te mușc, ce s-ar întâmpla?

Leo tăcu o clipă înainte să răspundă:
- Nu știu, dar… vreau să mă muști aici.

Mâna lui mare se ridică, arătând spre ceafa lui. Alan studiase destul de mult cu tatăl său creaturile acestei lumi ca să știe că era un comportament animalic, manifestat în timpul împerecherii.

Degetele lui subțiri atinseseră pielea netedă, iar de pe buzele întunecate scăpă un geamăt ușor 😮‍💨.

- Nu pot să fac asta, spuse Alan, aplecându-se totuși ca să-i sărute gâtul, ca și cum i-ar fi oferit alinare…

Leo nu protestă; încuviință din cap, acceptând refuzul, știind că nobilul lord își dăduse deja inima acelui soldat faimos, chiar dacă el nu era conștient de asta.

- Nu se va mai întâmpla.

Leo încuviință:
- Vă mulțumesc foarte mult, my lord, pentru că ați arătat bunătate cuiva atât de josnic ca mine.

Alan nu răspunse, dar îi mângâie ușor părul întunecat, înainte să se ridice din pat.

Își aprinse din nou o țigară și porni marele televizor din cameră. Chiar atunci, pe ecran apăru știrea despre nunta locotenentului Meredith cu Ally Bushé 👰🤵.

Alan rămase privind imaginea tânărului soldat, strângându-și buzele. Fum negru se ridica de sub picioarele lui palide. Cu mâna în care încă ținea țigara, ridică un pahar plin cu lichid chihlimbariu și bobițe roșii și îl bău dintr-o înghițitură, chiar în clipa în care se auzi o bătaie în ușă.

- Ce este? spuse Alan cu o voce rece, ochii întunecați fixați încă pe ecran.

- Este un oaspete care cere să vă vadă, domnule.

De îndată ce majordomul termină de vorbit, un zâmbet batjocoritor i se arcuia pe buzele roșii ale lui Alan 😏.

- Spune-i că voi ieși să-l întâlnesc, spuse Alan, apoi ridică mâna, semnalându-i majordomului să aștepte, pentru că nu terminase. Și te rog să faci o investigație despre Leo. Totul.

Cu asta, Alan îi întinse o șuviță din părul întunecat al lui Leo bătrânului majordom.

- Investighează totul.

Frederick luă șuvița și încuviință, înainte să părăsească încăperea.