Capitolul 4

Cafeneaua avea aceeași aromă ca prima lor întâlnire. Doar că acum, în privirea lui Thanu, nu mai era goliciune. Era căldură. Era viață.

Phop a așezat două cești fumegânde pe masă și l-a privit atent, parcă încercând să descifreze toate schimbările din el.

– Te-ai schimbat, Thanu. Nu doar la suprafață… e altceva în tine acum.

Thanu a zâmbit ușor.

– M-am reconstruit. Cărămidă cu cărămidă. Și… da, poate sunt altfel.

– Îmi place omul care ești acum.

Cuvintele lui Phop au căzut grele între ei. Pentru o clipă, s-au privit în tăcere, iar aerul s-a încărcat cu ceva nespus. O tensiune veche, dar nouă în același timp.

După cafea, au decis să meargă pe jos. Plimbarea s-a transformat într-o conversație lungă, cu zâmbete și priviri care rămâneau puțin prea mult timp. Niciunul nu întreba „și acum ce facem?” dar amândoi simțeau răspunsul.

Au ajuns în fața apartamentului lui Thanu. S-au oprit.

– Vrei să urci? a întrebat Thanu, cu o voce joasă.

Phop a inspirat adânc, ca și cum ar fi vrut să se asigure că nu greșește.

– Vrei asta?

Thanu a ridicat privirea spre el. În ochii lui era dorință, dar și teamă.

– Da. Cred că am așteptat asta… prea mult.

Și-au urmat pașii în liniște. Ușa s-a închis în urma lor, iar lumea de afară a dispărut.

Noaptea

Apartamentul lui Thanu era cald, plin de lumină moale și de plante verzi. Nu mai era omul din spital, gol pe dinăuntru. Se vedea asta în felul în care spațiul lui respira.

Phop s-a uitat în jur și a zâmbit.

– Aici e… liniște. E casa ta, nu doar un loc în care stai.

– Da. Acum e.

Privirile lor s-au întâlnit din nou, iar Thanu a făcut un pas mai aproape. Apoi încă unul.

Nu au mai spus nimic. Phop i-a atins obrazul cu degetele lui lungi, iar Thanu a închis ochii, ca și cum acel gest i-ar fi trezit toate amintirile, toate dorințele.

Primul sărut a fost lent, nesigur, ca o explorare. Apoi, cu fiecare secundă, a devenit mai adânc, mai plin de nevoie. Phop l-a tras aproape, iar Thanu a simțit cum inima îi bate atât de tare încât parcă îi umplea tot corpul.

Au ajuns în dormitor aproape fără să-și dea seama.

Hainele au căzut încet, rând pe rând, ca niște bariere care se topeau. Thanu i-a privit trupul lui Phop, elegant, cu umerii puternici, cu pielea caldă care mirosea a cafea și a ceva subtil, propriu lui.

– Ești sigur? a întrebat Phop, ultimul moment de ezitare.

– N-am fost mai sigur niciodată.

Și atunci, timpul s-a oprit.

Respirațiile lor s-au amestecat. Degetele lui Phop au mângâiat cicatricile invizibile ale lui Thanu, nu doar pe piele, ci și pe suflet. Fiecare atingere era un legământ tăcut: Ești aici. Ești viu. Meriți să simți din nou.

Noaptea s-a transformat într-o melodie de suspine, de gemete înăbușite, de dorință acumulată ani întregi. Thanu a simțit cum toată durerea trecutului se topea sub mâinile lui Phop. Nu era doar pasiune. Era vindecare. Era o explozie de emoții reprimate.

Phop îl trage pe Thanu într-un sărut, încercând să-i spună tot ce i-a fost prea frică să rostească cu voce tare. 

"Îmi placi, Thanu. Mulțumesc că ai înțeles. Dar mai ales, te vreau." 

Thanu își înfășoară mâna în jurul lui Phop și-l mângâie încet pe spate. Îi plac sunetele pe care le scoate Phop, acele gemete înăbușite. Niciunul nu crede că va rezista mult, așa că Phop se retrage cu regret, îndreptându-se spre hol unde a lasat haina sa ca să ia ce aveau nevoie. Thanu se vaită de pierderea contactului, dar zâmbește larg când Phop se întoarce cu un prezervativ și o sticluță de lubrifiant. Îl sărută imediat, bucuros că-i simte din nou buzele lipite de ale sale.

De data aceasta, Phop începe să-l masturbeze pe Thanu, mai încet. Thanu gâfâie, cu fața ascunsă în curba gâtului lui Phop. Phop experimentează cu tehnica sa, sorbind fiecare geamăt pe care partenerul său îl scoate. Plăcerea îi face penisul lui Phop să tresară.

– Phop… Phop, imploră Thanu printre respirații sacadate, trăgându-l pe băiatul celălalt mai aproape. Blândul îl prinde pe Phop de penis, iar acesta oftează adânc, folosindu-și cealaltă mână pentru a-l trage pe Thanu într-un sărut pasional.

Phop se desprinde de Thanu pentru a lua lubrifiantul și prezervativul. Încearcă să-l pună, dar Thanu i-l ia din mână.

– Nu, vreau să o fac eu, spune el, respirând adânc.

Cu dinții, rupe ambalajul și-l rulează cu grijă peste penisul lui Phop. Băiatul mai mare geme la atingere, iar Thanu îi zâmbește. O parte din el încă nu poate crede că se întâmplă asta cu adevărat.

Thanu îl privește pe Phop cum își unge degetul cu o cantitate generoasă de lubrifiant. Blândul se așează la marginea patului, sprijinindu-și capul de perete, pentru a-i oferi lui Phop un unghi mai bun. Phop îl mângâie încet, savurând gemetele lui Thanu. Îi înconjoară încet gaura cu degetul, apoi îl împinge delicat, dându-i lui Thanu timp să se adapteze. Continuă să-l mângâie; observă cum ochii lui Thanu se închid. Blândul își împinge fundul mai aproape de Phop, invitându-l să continue. Phop împinge încet până intră complet, iar Thanu inspiră brusc. Phop continuă mângâierea.

Odată ce s-a obișnuit cu stimularea, Phop își îndoaie degetul încercând să găsească prostata lui Thanu. Știe că a găsit-o atunci când Thanu geme tare numele lui și se așază mai bine în mâna lui. Phop se oprește din mângâiat pentru a-și unge al doilea deget cu lubrifiant. Când îl adaugă încet, simte cum inelele strânse se adaptează. Își mișcă degetele, folosind cealaltă mână pentru a-i masa coapsa lui Thanu într-un mod liniștitor și pentru a o săruta. După un timp, Thanu se apasă pe degetele lui Phop, iar când acestea îi ating punctul ideal, se mișcă lipindu-se de ele.

– Phop.... .

Thanu îl vrea pe Phop. 

Phop își retrage degetele, pufnind la scâncetul pe care-l scoate Thanu. Se aliniază, privindu-l pe Thanu cu nerăbdare. Împinge încet, cu capul așezat pe umărul lui Thanu. Împinge mai mult când Thanu îl îndeamnă, simțind strânsoarea și căldura din jurul lui. Phop crede că vede stele.

Se împinge complet, scoțând un geamăt profund, iar Thanu face la fel. Îl privește cu atenție; fața lui Thanu e la fel de roșie ca a lui. Arată superb. Phop se retrage și se împinge înapoi.

– Mă simt atât de bine… oh, oftează Thanu.

Thanu își înfășoară mâinile în jurul gâtului lui Phop și-l sărută. Gâfâie unul în gura celuilalt, buzele lor ciocnindu-se într-un ritm leneș.

Strânsoarea lui Phop pe șoldurile lui Thanu e suficient de puternică încât să-i lase vânătăi, așa că slăbește și masează ușor cercuri unde i-au fost degetele mari. Thanu își folosește picioarele în jurul taliei lui Phop pentru a se susține în timpul ritmului mai rapid. Phop își dă deja seama că Thanu va fi un partener excelent și abia așteaptă.

– Thanu, arăți atât… de incredibil. Te simți atât de bine, mmm, gâfâie Phop în gâtul lui Thanu, simțind cum se apropie de orgasm.

Respirația lui Thanu devine mai ascuțită și mai grea, gemând din nou și din nou pe Phop. Asta îl înnebunește pe Phop, care își mișcă șoldurile cu putere.

Își unesc din nou buzele, iar Phop îl prinde pe Thanu de penis, mângâindu-l haotic. Gem împreună, copleșiți de senzații.

Thanu are orgasmul primul, strigând 

– Phop!

Asta e de ajuns ca să-l împingă pe Phop peste margine, care vine la scurt timp după el. Corpurile lor se prăbușesc, în timp ce încearcă să-și recapete respirația. Thanu se sprijină de perete, încercând să nu cadă de pe pat.

Phop se mișcă primul, îndepărtându-se cu reticență de celălalt băiat ca să arunce prezervativul folosit. Îl vede pe Thanu stând cu ochii închiși și arătând complet epuizat. 

"Cum de arată atât de bine acum?" se întreabă el.

Phop îl cuprinde pe Thanu în brațe și-l ridică; Thanu reacționează rapid, înfășurându-și picioarele în jurul taliei lui și mâinile în jurul gâtului lui. Phop îl duce pe Thanu în patul său și-l așază jos. Thanu îi zâmbește, iar amândoi se întind pe pat. Adorm repede, niciunul neavând energia să se miște sau să se schimbe.

Când s-au contopit, lumea a dispărut complet. Doar ei doi, în întunericul blând al camerei, cu inimile bătând la unison.

După, au rămas întinși, cu corpurile goale lipite, cu respirațiile încă accelerate.

– Nu știu ce înseamnă asta, a murmurat Thanu, cu vocea pierdută.

– Nu trebuie să însemne nimic. Nu acum. Doar… e.

– Mi-a fost dor.

– Știu. Și mie.

Dimineața

Lumina de dimineață s-a strecurat prin perdele. Thanu s-a trezit primul. L-a privit pe Phop dormind liniștit, cu expresia relaxată. Pentru o clipă, a crezut că ar putea fi așa mereu.

Dar apoi, realitatea l-a lovit. Phop era om de afaceri, cu viața lui complicată. El era un bărbat care abia învățase să meargă din nou după ce fusese zdrobit.

Și, undeva adânc, știa că oamenii ca ei se întâlnesc doar în momentele în care destinul permite, nu pentru totdeauna.

Phop s-a trezit și i-a prins mâna.

– La ce te gândești?

– La… cât de greu e să lași ceva ce-ți dorești.

Phop a oftat.

– Și eu mă gândesc la asta.

– Nu cred că putem…

– Știu. Viața mea nu e simplă. A ta e în reconstrucție. Nu vreau să te trag iar în haosul meu.

– Și eu nu vreau să devin iar dependent de cineva. Să cad, dacă pleci.

Phop i-a mângâiat obrazul.

– Atunci, să nu ne mințim. Noaptea asta… a fost un cadou. Dar poate că nu avem încă loc unul pentru altul în viețile noastre.

Thanu a închis ochii. O lacrimă i-a scăpat, dar a zâmbit.

– Atunci promite-mi doar că dacă… dacă ne vom revedea, să fim amândoi pregătiți.

– Promit.

Au rămas așa, cu frunțile lipite. Și apoi, Phop s-a ridicat. S-a îmbrăcat în tăcere.

Înainte să iasă, s-a întors și a spus:

– Ai lumină în tine, Thanu. Nu lăsa pe nimeni să ți-o stingă iar.

Ușa s-a închis.

Și a început tăcerea care avea să dureze trei ani.

Trei ani mai târziu

Thanu își construise viața. Cariera lui înflorise, copiii îi erau aproape, iar el era un om stabil. Dar în adâncul lui, noaptea aceea rămăsese un reper.

Într-o zi de primăvară, la o conferință de design și tehnologie, sala era plină. Thanu urma să prezinte un proiect vizual. Când a urcat pe scenă, în primul rând, ochii lui s-au blocat.

Phop era acolo. Mai matur, dar cu același zâmbet greu, același aer care îi tulburase viața odată.

Privirile lor s-au întâlnit. Și lumea s-a oprit din nou.